OPINIE. Final de model economic în statele dominante ale lumii! Criza țițeiului și mișcarea antiglobalizare

Asistam la o simultaneitate de evenimente interconectate din care unele sunt potentate de celelate  sau utilizate ca si oportunitati. De fapt, este un final de model economic in care statele dominante ale lumii sunt angrenate in dispute hibride, economice , informatice si chiar militare, in special pentru accesul la resurse si dominatie geopolitica pentru acces la diverse piete.

Suntem la capat de model economic in tarile democrate, intrucat cresterea de eficienta in interiorul value chain-urilor este deja incrementala ceea ce duce la competitie distructiva. Toate domeniile sunt suprareglementate ceea ce face imposibila desfasurarea si implementarea proiectelor si politicilor, descentralizare respectiv iesirea statului din economie creeaza vulnerabilitati strategice.

Criza titeiului e doar o continuare a celei din 2015-2016, intrucat nivelul stocului de titei intre anii 2016-2019 s-a situat in OECD aproape de limita maxima de 87-93 de zile de consum, iar acest stoc a crescut intr-un ritm lent dar constant in aceasta perioada. Productia de titei a crescut mai repede decat cresterea cererii in piata intre 2016-2019. Intre anii 2016-2019, consumul mondial de titei a crescut cu 5 milioane de barili pe zi, ajungand aproape de 100 milioane de barili pe zi in 2019.

Ce s-a intamplat de fapt intre anii 2015-2019, productia Rusiei s-a mentinut aproape constanta in banda 9,5-11 milioane barili pe zi, USA a crescut productia de la 7 millioane de barili pe zi la 13 milioane de barili pe zi in 2019, datorita exploatarilor de titei de sist, iar OPEC a scazut productia de la 33 milioane de barili pe zi in 2016 la 29 milioane de barili pe zi  in 2019. Totul in incercarea de a echilibra demandul cu supply-ul si a mentine preturile peste 50 USD per baril. In aceasta perioada, consumul de titei a crescut de la aprox 95 millioane de barili pe zi la aproape 100 milioane de barili pe zi, deci o crestere de aproximativ 5 milioane de barili pe zi. Ceilalti producatori de titei la nivel mondial s-au mentinut aproximativ in suma constanta.

De ce a fost USA capabila sa creasca productia si sa acapareze piata OPEC si diferenta de crestere de consum? Raspunsul sta in diferenta tipului de productie intre OPEC  si USA.

USA a crescut pe baza exploatarilor de titei de sist care necesita foraj sustinut, intrucat sondele intra cu productie mare, dar in declin in cateva luni de la punere in functiune, dupa care au un ciclu lung de productie la rate mici de productie. Deci industria de exploatare de titei de sist este una CAPEX intensive (au nevoie de acces la fonduri importante pentru investitii in foraj), iar break even-ul exploatarilor de titei de sist pare a fi undeva in jurul 45-55 USD per baril. De asemenea, unul din marile avantaje este si faptul ca rezervele pot fi puse in productie intr-un ciclu scurt de investitii de ordinul lunilor fata de exploatarile clasice in care ciclul de investitie pana la intrarea in productie este de ordinal si a 7-10 ani pentru deep offshore. De subliniat ca tarile din OPEC au nevoie de pretul titeiului – estimez, peste 65-70 USD per baril – pentru a-si echilibra doar bugetele. Deci de fiecare data cand pretul titeiului a crescut peste 45-55 usd per baril, viteza de punere a capacitatii de productie in piata a fost neta in favoarea USA, de aceea a putut creste cu aproape 6,5 millioane de barili la zi productia, lasand balansarea suplly-iului pe seama OPEC, care s-a vazut nevoit sa scada productia pentru a-si asigura un pret de peste 60-65 USD per baril. Sunt estimari care sugereaza ca USA are in stoc aprox 7-12000 sonde forate pregatite sa le produca atunci cand piata sustine pretul corespunzator

Diferenta intre USA si OPEC si Rusia este ca OPEC si Rusia datorita formulei statului pot implementa imediat hotarari de niveluri de productie luate la nivelul corespunzator, lucru mult mai dificil in USA, unde statul nu poate interfera in companiile private si dicta niveluri de productie, de asemenea nu poate compensa pierderile companiilor

In anul 2018 a doua jumatate a anului OPEC a incercat sa creeze o supraporductie pentru aproape 6 luni incercand sa combata cresterea exporturilor USA si pierderea de cota de piata, dupa care in noiembrie preturile s-au prabusit si OPEC a inceput sa taie din productie continuu in paliere pana in septembrie 2019. Atunci cand obiective petroliere din Arabia Saudita au fost atacate cu drone de catre Iran, productia saudita a scazut la 4,5 millioane de barilli la zi, revenind in aproximativ 3 saptamani dupa reparatiile necesare la nivelul anterior de aproximativ 9 milioane de barili pe zi.

La revenirea Arabiei Saudite dupa atac,  se pare ca OPEC a pierdut din nou cota de piata si opinia mea este ca aici a fost luata hotararea sa se astepte un moment in care sa se inunde piata cu titei (model pe care l-au testat 6 luni in 2018 si stiau cum se comporta piata), stiut fiind ca producatorii de titei de sist din USA la inceput de 2020 aveau debt-uri foarte mari venind dupa o perioada lunga de preturi mici la titei si de foraj sustinut pentru a asigura cresterea productie USA.

Momentul ales de OPEC+ a fost simultan cu instalarea COVID 19 in USA in martie 2020 si opinia mea  este ca a fost camuflat sub aparenta unui razboi intre OPEC si Rusia in piata, in conditiile in care guvernul USA era distras de masurile de combatere a pandemiei ce lovea cu putere America. Efectele supraproductiei au fost crestea stocurilor care au dus la o scadere a preturilor titeiului pana la 16-20 USD per baril, devalorizarea companiilor petroliere si de servicii, somaj si imposibilitatea companiilor petroliere din USA de a-si refinanta datoriile. Moment in care banuiesc ca investitori din Arabia Saudita vor incerca preluarea acestor companii daca nu le nationalizeaza guvernul.

Nationalizarea companiilor private in USA este un proces lung si care va starni emotii multe. De asemenea, actiunile tuturor celorlalte companii din industria de titei si gaze au scazut, facandu-le atractive pentru fonduri de investitii din Arabia Saudita , care au cumparat pachete de actiuni la Equinor, Total, BP, Shelll, Eni in luna martie 2020, lucru care a dus la emiterea de alerte la nivel UE. Fapt tradus in Ordonanta militara 8 (parca) in Romania in care s-a blocat achizitionarea de pachete majoritare la companiile de energie.

De ce spuneam ca este un capat de model economic? Pentru ca globalizarea care a dus la crearea de value chainuri si supply chai-uri globale si-a aratat slabiciunile pe fondul COVID-19 in care tari precum China (fabrica de productie a lumii) a refuzat sa livreze. Acest fapt va duce la reconfigurari geografice si consolidari a supply chain-urilor la nivel de blocuri economice (OECD, UE, North America, ME, samd), pentru a asigura productiile identificate ca strategice. Totodata, infrastructurile critice vor fi redefinite si vor beneficia de mult mai multa atentie. Acest lucru va duce la repatriere de productie dinspre China catre blocurile economice de mai sus, va crea nationalizari strategice (ALITALIA, Caile ferate din UK deja au fost nationalizate). In USA se vorbeste deja de cumpararea datoriilor companiilor petroliere de catre guvernul federal, lucru care de facto este o nationalizare.

Aceasta miscare este creata pe fondul reafirmarii pozitiei OPEC+ de jucator relevant pe aceasta piata, a politicii agresive si neparteneriale a USA de expansiune si a ambitiei National Oil Companies de a deveni jucator global, prin preluarea de companii la preturi atractive.

Dupa aceasta criza se reverseaza ciclul de privatizari din democratiile lumii din anii ‘70-’80, statele lumii pare ca au decis, la un loc sau separate, sa joace un rol mai dominant si nu doar de policy maker, care sa creeze mediu pentru investitori ca sa dezvolte afaceri. Statul va juca astfel un rol mai dominant in interiorul blocurilor economice regionale.

Asistam, asadar, la o miscare antiglobalizare, de segmentare si scurtare a value chainurilor pe considerente strategice, menita sa creasca capacitatea de competitionare cu economile autocrate ale lumii. Probabil se va face o distribuire a rolurilor pe value chain la nivelul blocurilor economice (vedem semne timpurii: Romania devine responsabila pentru procurarea si distribuirea de material sanitare COVID 19 la nivel UE). Consumul se va autolimita pe o perioada urmatoare, ca urmare a tenditei de economisire a populatiei, tendinta ce va fi posibil incurajata de catre guverne daca riskul de discontinuitate in food chain se materializeaza ion toamna 2020. Populatia si agentii economici fara reserve de cash (nu blocate in active), vor fi expuse. Vom asista la o reajustare a preturilor activelor, transferuri importante de ownership al activelor (lichidizarea activelor at any cost cateodata) urmata de, sau suprapusa cu inflatie. Sustinerea financiara a economiei si populatie de catre guvernelor va descarca un cost in cost of living pentru populatie.

Produsele de baza : food, gas, energy, utilities, telecom, healthcare, transportation, vor ramane stabile, potentiala crestere a pietei de second hand , gambling, cheap drink. Populatia va fi streached, generand o potentiala crestere a valului de infractionalitate care va testa capacitatea guvernelor de a mentine ordinea de drept, existand riskul de cresterea a autoritarismului. Tesutul social va suferi mutatii pentru a se adapta noului model economic.

Locul fiecarei economii si a tarilor (precum si a Romaniei) trebuie cautat in interiorul blocurilor economice, va fi extrem de dificil pentru o tara sa prospere fara o pozitie clar definite si legata de un rol de productie in interiorul blocului economic de apartenenta. Vom asista la tendinta de creare a unui substituent financiar pentru USD ca si moneda de tezaur pentru economica mondiala si de mecanisme de de-link a tranzactiilor de raw resources de USD, pentru a putea evita dispozitii de blocada economica. Se contureaza o reconfigurare a aliantelor intre marile puteri economice.

Editorial scris de Valentin Marinescu.