Prima glaciațiune fiscală și extincția babuinilor

Vara anului 2022 a adus cu sine prima glaciațiune fiscală a marii coaliții cu 70% în Parlament. Au fost crescute poverile fiscale ale celor două milioane de români care sunt motoarele economiei noastre.

Antreprenorii de toate felurile vor plăti taxe mai mari pentru a-și putea încasa dividendele. Antreprenorii mijlocii (cei cu microîntreprinderi cu cifra de afaceri între 500.000 și 1.000.000 de euro) sunt siliți să renunțe la impozitul pe venit și să treacă la impozitul pe profit, adică la o contabilitate mai complicată și mai costisitoare.

Nefericiții care au avut proasta inspirație să își ia un serviciu cu o durată mai mică de 8 ore vor fi și ei nevoiți să plătească impozite ca și cum ar munci câte 8 ore. Iar fraierii care și-au investit banii într-o a doua proprietate pe care o închiriază vor fi și ei taxați suplimentar de către stat.

De asemenea, cei care au păcătuit prin achiziționarea de locuințe sau mașini vor fi și ei taxați mai mult de către lacomul nostru Guvern. Nu în ultimul rând, acei insolenți care cutează să mănânce la restaurant sau aroganții care își petrec concediile în țară vor fi și ei puși să plătească dări mai mari către stat.

Într-un cuvânt, oameni buni, toți cei activi în economia noastră sunt puși să plătească tributuri mai mari către nesătulul nostru stat.

Poate vă întrebați dacă nu este cumva prea mult să credem că aceste măsuri echivalează cu o glaciațiune fiscală? Ei bine, aici sunt câteva lucruri care trebuie lămurite.

În primul rând, toate măsurile care vizează eliminarea unor excepții (cum ar fi impozitul pe cifra de afaceri a microintreprinderilor) „corectează” prevederi pe care aceeași coaliție le-a introdus. Iar întotdeauna efectul eliminării unui stimulent este de 100 de ori mai nociv decât lipsa acelui stimulent de la început. Cu atât mai mult cu cât eliminarea acestor stimulente se face în mijlocul unei crize pe care tot Guvernul a declanșat-o, când a crescut nemăsurat prețurile la electricitate și gaz natural.

În al doilea rând, Guvernul pleacă de la premisa că cei care îi plătesc salariile (adică contribuabilii) sunt, prin definiție, mincinoși și rău intenționați atunci când obligă pe toți cei angajați pentru 2 sau 4 ore să plătească contribuții pentru 8 ore. Căci există multe cazuri (exemplul cel mai simplu sunt mamele care nu pot lipsi de lângă copii prea mult timp) de oameni care chiar lucrează 2 ore sau 4 ore.

În al treilea rând, Guvernul a decis să-i pedepsească pe unii și să-i ierte de pedeapsă pe alții. Bunăoară, constructorii cu salarii brute mai mari de 10.000 de lei își vor pierde scutirile de impozit și CASS, dar IT-iștii cu salarii similare și le vor păstra. Mai mult, microîntreprinderile cu cifră de afaceri între 500.000 și 1.000.000 de euro sunt obligate să treacă la impozitul pe profit, dar cele cu cifră de afaceri sub 500.000 își păstrează facilitățile. În plus, același Guvern a decis să crească TVA-ul la băuturile răcoritoare cu zahăr, dar să nu-l crească la celelalte produse cu zahăr (produse de cofetărie și patiserie). Oare zahărul este nociv doar când se găsește în sucuri, pe când cel din prăjituri este benefic?

De ce oare avem acest tratament diferențiat? Nu cumva sunt pedepsiți tocmai premianții, cei care fac performanță?

Cât privește creșterea TVA la alimentele din HORECA, aici avem cea mai criticabilă decizie. Căci ea vine după doi ani în care restaurantele au fost mai mult închise ca urmare a deciziilor aceluiași Guvern și, mai ales, ea vine tocmai de la unii care merg la restaurante numai pe banii altora.

Impresia de arbitrar și de decizii discriminatorii nu face decât să sporească sentimentul că un guvern prea-puternic nu face decât să abuzeze de imensa putere pe care o are și să-și umilească populația.

Pedepsirea celor activi din punct de vedere economic, a antreprenorilor și a celor care au avut proasta inspirație de a investi într-o firmă sau într-o locuință suplimentară are și un scop cât se poate de nobil: extincția clasei babuinilor și curățirea societății de cei dispuși să își asume riscuri mai mari sau de cei care cutează să își dorească un ban în plus. Căci, da, oameni buni, oricine are obrăznicia de a fi un actor economic activ și productiv aparține mult-hulitei clase a babuinilor. Iar astăzi, cel mai mare pericol pentru societatea noastră este babuinizarea, adică apariția unor oameni liberi, independenți economic. Pe scurt, babuinii sunt capitaliștii, clasa cea mai periculoasă pentru lumea nouă pe care o construim astăzi.

Exterminarea babuinilor se va face în folosul speciei celei mai avansate din punct de vedere ideologic, cea a mamuților guvernanți, a celor care s-au născut să ne conducă. Iată, în loc să ne mai îngrozim de bogăția fără margini a unor antreprenori haini, de acum înainte ne vom delecta cu imaginile liniștitoare ale guvernanților care trăiesc îndestulați pentru a se putea gândi liniștiți la cât bine să ne mai facă. Un bun exemplu este sclipitoarea Ioana Timofte, directoarea de la Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune (CNCIR), cea care a prosperat în 2022: și-a cumpărat un penthouse de 260 mp, descris în extrasul de la Oficiul de cadastru ca fiind compusă din „4 camere și 4 terase”. Gata cu vilele de prost gust ale patronilor, de acum ele sunt înlocuite de către cochetele apartamente penthouse, obținute din câștigurile bine-meritate de către bugetari, cei plătiți cu câte 11.000 de euro pe lună.

De altfel, cazul nepoatei fostului director SRI Radu Timofte nu este deloc singular: mamutul guvernant uriaș, cel care are datoria să vegheze la piața energiei electrice și a gazelor naturale, cel care ne-a mângâiat pe creștet pe tăcute în timpul celei mai mari scumpiri din istorie, cel mut ca o lebădă de când prețurile la electricitate și gaze au crescut de 5-6 ori, el însuși pesedistul Dumitru Chiriță, pleacă acasă în fiecare lună cu buzunarul mai greu cu 12.000 de euro. Aproape la fel de greu este și buzunarul adjunctului său, udemeristul Nagy Bege Zoltan, cel care, cu înțelepciunea proprie unui mamut guvernant genial, îi sfătuiește pe pîrliții care falimentează din cauza prețurilor la electricitate sau gaze naturale, să se mulțumească cu aceste niveluri de prețuri, pentru că pot fi pedepsiți și mai crunt, pe măsura obrăzniciei de a produce bani într-o țară în care numai statul și angajații săi au dreptul să dețină și să cheltuie bani.

Ei bine, oamenii de știință s-au chinuit îndelung să înțeleagă motivele apariției acestei glaciațiuni fiscale, căzută, parcă, din senin. Și au reușit până la urmă să dezlege misterul: glaciațiunea a apărut pentru a astupa gaura de 40 de miliarde de lei din bugetul statului, cam 3% din PIB, gaură cauzată de banii pe care generosul și competentul nostru Guvern îi plătește pentru a acoperi diferențele dintre prețul plafonat și prețul de vânzare la electricitate și la gaze naturale.

Mai pe românește, Guvernul, în nemărginita sa înțelepciune, a făcut astfel: le-a dat mandat propriilor sale companii plus austriecilor de la OMV să crească prețurile la electricitate și gaze naturale cât vor mușchii lor. Apoi, dându-și seama că babuinii pe care îi conduce nu au bani să plătească facturile, același guvern a decretat că prețurile se plafonează. Și exact același guvern, cu aceeași înțelepciune, le plătește furnizorilor de gaze și electricitate diferența dintre prețul pe care aceștia îl plătesc producătorilor deținuți de către stat și prețul pe care îl plătesc consumatorii-babuini.

Deci, Guvernul și-a provocat lui însuși o gaură de 40 de miliarde de lei, bani pe care i-a mutat din buzunarul public spre companiile păstorite tot de către Guvern.

Evident că o parte mare din acești bani se vor reîntoarce în buget prin impozitele pe care le plătesc companiile producătoare de energie. Dar nu toți! Pentru că, odată ajunși pe mâna administratorilor și directorilor de la companiile de stat, banii se împuținează cât ai zice „Hoț” prin diverse metode: achiziții la suprapreț, excursii pe banii companiei, angajări de amante și nepoate, salarii nemăsurat de mari pentru directori (mai mari decât salariul președintelui american). Iar de la OMV, banii își știu și singuri drumul către Viena. Așa că statul nu va putea recupera decât cel mult jumătate din cei 40 de miliarde pe care îi are de plătit propriilor sale companii, plus companiei statului austriac OMV. Iar ceea ce se face că pierde statul pe la companii trebuie recuperat de la babuini.

Și astfel încununăm cea mai imbecil de inutilă politică economică a unui guvern: mutarea banilor dintr-un buzunar într-altul, doar-doar s-or pierde cât mai mulți pe drum și sărăcirea motoarelor economiei.

Hai să vedem acum cât de mare este populația de babuini a țării noastre și ce se va întâmpla cu ea în timpul glaciațiunii fiscale. Specia clasică de babuini (după criteriul mărimii participării la activitatea economică) sunt antreprenorii: aceștia sunt babuini mici și babuini micro, care contribuie cu vreo 40% la valoarea adăugată din economie. Ăștia vor fi cei mai vulnerabili la noile valuri de glaciațiune fiscală și vor dispărea primii, pentru vina de a nu fi stat ascunși în bananieri, ci de a-și dorit să se înregistreze ca babuini-antreprenori.

Avem apoi o pondere de vreo 20% a activității babuinilor de talie medie. Aceștia vor fi mai puțin loviți de glaciațiunea fiscală, doar dacă nu sunt cumva din pădurea HORECA, de exemplu. Și mai avem cam 40% activitate a babuinilor-giganți, care aparent scapă cu o simplă răceală (creșterea impozitului pe dividende de la 5 la 8%).

În general, babuinii din România au o rată a natalității de vreo 12% și una a mortalității de vreo 10%, care situează țara noastră pe locul 10 european ca dinamică a populației de babuini. De altminteri, babuinii din țările dezvoltate se nasc mai rar, dar trăiesc mai mult. Ratele ridicate ale natalității și mortalității babuinilor nu indică neapărat o mare vitalitate, ci, mai degrabă, puținătatea șanselor de supraviețuire:

8 din 10 babuini români supraviețuiesc după 1 an de la naștere și cam 4 din zece supraviețuiesc cinci ani de la naștere, ceea ce indică faptul că avem, ca tot estul european, de altfel, o populație destul de tânără de babuini:

Acum, este adevărat că nici babuinii noștri nu prea caută să se dezvolte și să devină mai inteligenți și mai productivi, firmele românești fiind pe ultimul loc în UE după criteriul sumelor cheltuite pentru cercetare-dezvoltare: doar vreo 30 de euro/locuitor, adică de vreo 16 ori mai puțin decât media europeană:

Cât de mulți babuini avem în România: păi vreun milion de babuini-antreprenori plus vreun milion de pseudo-babuini, adică cei care mai câștigă dintr-o chirie, cei care mai fac o tranzacție imobiliară sau își economisesc un ban să-și cumpere vreo casă mai bună decât alții. Toți aceștia vor fi înghesuiți și siliți să moară de foame cu prilejul noii glaciațiuni care a venit. În locul lor va crește și se va extinde specia dominantă: mamuții-guvernanți, cei care cresc de la an la an și de la guvern la guvern. Populația acestora a ajuns în luna mai la 1.269.707 indivizi, dintre care 813.000 de mamuți-guvernanți în conducerea centrală și vreo 278.000 de mamuței mai mici și mai pufoși, aciuați prin birourile administrației locale.

Ca să înțelegem mai bine resorturile statului nostru, să notăm că, în anul 2016, populația de mamuți-bugetari era de 1.190.000, în 2017, de 1.205.000, în 2018, de 1.193.000, în 2019, de 1.220.000. Asta în condițiile în care România a pierdut peste 1 milion de locuitori din 2016 încoace. Ce este cel mai simpatic este că guvernarea liberală, dezlănțuită asupra bietelor noastre capete în 2019, ne-a adus un plus de vreo 50.000 de mamuți-bugetari, ceea ce înseamnă că a găsit rețeta fericirii bugetare veșnice. Cinste reformei! Recunoștință veșnică marilor reformatori ai națiunii!

A meritat oare ca Guvernul să rupă de la gura românilor cele 40 de miliarde de lei cu care să umfle buzunarele magnaților bugetari care stăpânesc Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz și Complexul Energetic Oltenia, plus a magnaților austrieci care stăpânesc OMV?

Pentru mamuții-guvernanți sigur a meritat. Pentru babuini, însă, asta ar putea aduce o iarnă lungă și grea, din care mulți nu vor mai ieși. Sau poate vom fi martori ai extincției speciei babuinilor și a instaurării lumii noi, lipsită de păguboșii capitaliști și capitalul lor otrăvit. O lume nouă, fără patroni, fără proprietari, fără hoteluri și restaurante. O lume limpede precum cerul de pe terasa apartamentului penthouse al bugetarei Ioana Timofte, care a binemeritat de la nație pentru că este nepoata lui Radu Timofte, cel mai cunoscut prieten și protector al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Dar oare Vîntu nu era și el un mic babuin?