Putin și-a dezlegat ”dulăii” și i-a asmuțit asupra Maiei Sandu

Noli turbare circulos meos – ”Nu deranjați cercurile mele” –, striga Arhimede atunci când a văzut cum un soldat roman îi strica figurile geometrice desenate pe nisip. Potrivit scriitorului latin Valerius Maximus, fraza a fost rostită de omul de știință  atunci când romanii au cucerit orașul Siracuza, după asediul din 214–212 î.Hr., iar  generalul roman Marcus Claudius Marcellus ar fi ordonat ca acesta să nu fie omorât. Totuși, ulterior, unul dintre soldați l-a ucis pe Arhimede, în ciuda ordinului transmis de generalul roman.

Revenind în realitatea contemporană și păstrând, desigur, proporțiile, ”cercurile lui Arhimede” pot fi comparate cu fostele state-satelit ale Rusiei. Acestea, practic, trăiesc două vieți paralele, iar Vladmir Putin ”desenează”, în continuare, scenarii în care Rusia nu permite ”sateliților” să părăsească ”orbita”.

• Într-una dintre aceste vieți, unele state-satelit încearcă – fiecare după posibilități sau dorință – să ducă o existență la capătul căreia să nu se mai afle o bilă de fier care să le împiedice mișcările independente.
• În cealaltă viață paralelă, fostele state-satelit sunt urmărite atent de ochiul vigilent al fostului ”stăpân”, iar acesta – departe de a fi un Arhimede al geopoliticii actuale, totuși, însă beneficiind de un trecut imperialist tonifiant care oferă o impetuozitate adeseori agresivă, cel puțin verbal – nu permite nimănui să-i strice ”desenele” scrijelite într-o zonă-tampon care separă Vestul de Est.

”Cred că politica rusă este foarte abilă. E nevoie de multă atenţie, pentru că ruşii sunt capabili să şantajeze foarte discret alte ţări. Dacă vrem ca relaţiile Occidentului cu Rusia să fie prieteneşti, trebuie să fim sinceri şi deschişi, altfel nu poate fi vorba de nicio prietenie”, spunea Vaclav Havel, în 2011, la ”Europa Liberă”.

Numai că, până la eventuale ”prietenii” cu Occidentul – indiferent sub ce formă s-ar materializa ele în conjunctura actuală, una care nu oferă perspective clare asupra unor astfel de relații ”necontondente” –, Rusia este foarte atentă la modul în care trăiesc, cresc și fac primii pași pro-europeni unele dintre fostele state-satelit.

Dacă Belarusul lui Alexandr Lukașenko (numit ”Tătuca” în societatea bielorusă) rămâne prins, iremediabil, pe orbita Mamei-Rusii, o dezvoltare politică, economică și socială de sine-stătătoare fiind utopică, în Republica Moldova au încolțit, după preluarea președinției de către Maia Sandu, semințele unei rupturi definitive de Moscova.

Maia Sandu – declarându-și viziunea politică – a stârnit un adevărat ”cuib de viespi” care, în ultimele zile, încearcă să îi transmită, mai mult sau mai puțin voalat, că ”nu face bine ceea ce face” și ar trebui să-și reconsidere atitudinea. E drept, președintele Vladimir Putin dă de înțeles că are probleme mult mai importante de rezolvat, Crimeea rămânând una dintre ele. Permanentizând aceeași retorică ”á la Kremlin”, Putin i-a transmis președintelui Consiliului European Charles Michel, telefonic, că Uniunea Europeană continuă să facă discriminări împotriva locuitorilor din peninsulă, fără a intra în detalii.

Republica Moldova, cel puțin deocamdată, nu poate fi considerată o ”nucă” tare pentru ”Țar”, chiar dacă tinde să iasă din schemă, să abandoneze trecutul și să aibă, pur și simplu, o viață proprie. Dar Putin a demonstrat că poate purta, peste pumnul de fier, și mănușile albe ale diplomației atunci când este adusă în discuție politica pro-europeană a Maiei Sandu, chiar și o eventuală întâlnire cu ea fiind pusă pe tapet și considerată ”posibilă” în viitorul apropiat.

Moscova preferă, temporar, poziția observatorului suveran, analizând situația la rece și așteptând momentul prielnic pentru a reaminti Moldovei că Rusia se află mult mai aproape decât Occidentul care atrage ca un magnet. Demersul pro-european al Moldovei, însă, este unul care nu se poate materializa decât în timp. Iar până atunci apar semnale de avertizare – și chiar de amenințare – care induc o creștere a tensiunii politice în Republica Moldova, și tind să se transforme într-o picătură… rusească, nu chinezească.

Dacă o ofensivă clasică începe printr-o dezlănțuire a artileriei asupra pozițiilor inamice, Moscova și-a dezlegat ”dulăii” și i-a transformat deja în ”vârf de lance” împotriva Maiei Sandu și a politicii sale externe. Primii care au îndreptat degete acuzatoare către președintele Republicii Moldova au fost Valerii Klimenco – președintele Congresului Comunităților Ruse din Moldova – și șeful  Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, fost președinte al țării. Acesta este cel care, pe 29 martie 2012, invita partidele să inițieze un referendum de schimbare a drapelului național tricolor al Republicii Moldova cu un steag bicolor roșu-albastru, culorile… Rusiei.

Valerii Klimenco i-a transmis Maiei Sandu că va ajunge direct ”la marginea politicii moldovenești” după ce a semnat, pe data de 23 august 2021, declarația comună a participanților la ”Platforma Crimeea”, împreună cu 45 de reprezentanți ai altor state și organizații internaționale.

”Sunt aici pentru a reafirma sprijinul neclintit al Republicii Moldova pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale internațional recunoscute. Crimeea este parte a Ucrainei, iar anexarea sa ilegală este o încălcare flagrantă a dreptului internațional”

 Maia Sandu

După o astfel de declarație tranșantă, Valerii Klimenco a reacționat dur, anticipând, nici mai mult și nici mai puțin, o prăbușire politică a Maiei Sandu și avertizând-o că politica pe care o face, la nivel extern, este una ”mioapă” și nu ar avea, practic, nicio legătură cu ”interesul moldovenilor”.

”Președintele Maia Sandu a făcut o mare greșeală, permițând să fie atrasă într-o confruntare geopolitică între Est și Vest. (…) Congresul condamnă politica externă mioapă a noilor autorități, care nu corespunde intereselor moldovenilor. Oficiali de rang înalt care au permis demersurile anti-ruse s-au aflat pe marginea politicii moldovenești. Judecând după ultimii pași de politică externă ai Maiei Sandu, această soartă este, de asemenea, destinată ei”, a spus Valerii Klimenco și, dincolo de previziunile gen ”Cassandră filo-rusă”, mesajul său arată, fără dubii, că ”dulăii” Moscovei sunt din ce în ce mai înfometați.

Cel de-al doilea avertisment a venit din partea lui Igor Dodon, acesta acuzând autoritățile de la Chișinău că ”fac jocuri” alături de Ucraina, în contextul în care Kievul interzice mașinilor cu numere de înmatriculare transnistrene să treacă frontiera ucraineană. Dodon a declarat că decizia Kievului ar fi fost convenită în timpul întrevederilor dintre Maia Sandu şi Volodimir Zelensky, președintele Ucrainei, populația din Transnistria fiind discriminată.

”Scopul a fost să-i joace pe degete pe ruşi spunându-le că s-a încercat aplanarea conflictului, dar ucrainenii n-au cedat. Ca ucrainenii să iasă răi, iar cei de la Chişinău – buni. (…) Miza este să se instituie o blocadă economică în regiunea transnistreană”, a acuzat Igor Dodon în timpul unei emisiuni televizate, etalându-și, suplimentar, abilitățile de ”strateg militar” și spunând că o altă miză a acestei interdicții este atragerea Moldovei de partea Ucrainei și, implicit, transformarea republicii conduse de Maia Sandu într-un adversar declarat al Rusiei.

Acesta sunt primele semnale clare din care Maia Sandu ar trebui să tragă concluzia, rapid, că se află sub ”lupa” Moscovei la propriu, nu doar la figurat. Cu siguranță, nu vor fi și ultimele, singurul semn de întrebare fiind doar cel legat de momentul în care însuși ”Țarul” va prelua inițiativa pentru a încerca să o readucă pe Maia Sandu ”pe poziții dinainte stabilite” de Kremlin.