România condamnată. Să rămână în sărăcie

Dacă ar vrea cineva să cuprindă România de astăzi în două fraze, acestea ar fi următoarele: ”Aici trăiesc copiii cei mai expuși sărăciei dintre toate națiunile europene” și ”Aici operează firmele care și-au crescut cel mai mult profitul într-un an, reducându-și producția”.

Chiar dacă nu vă vine să credeți, aceasta este țara noastră astăzi. La fiecare 100 de copii români, 41  trăiesc în pragul sărăciei. Această întindere uriașă a sărăciei nu se mai regăsește nicăieri în Europa mileniului al III-lea:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Children_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#Key_findings

Ce înseamnă a fi în risc de sărăcie sau excluziune socială în anul 2021? Înseamnă că te găsești într-una din următoarele situații:

• risc de sărăcie, adică ai un venit disponibil (după încasarea eventualelor ajutoare sociale) mai mic decât 60% din venitul mediu disponibil în țara respectivă;
• în deprivare materială și socială severă, adică nu îți permiți mai mult de 7 dintre cele 13 bunuri și servicii de bază, 6 din sfera individuală ( conexiune la internet, înlocuirea hainelor uzate cu unele noi, cel puțin două perechi de încălțăminte în stare bună, cel puțin o masă în oraș pe săptămână, bani „de buzunar” și activități de relaxare în mod uzual) și 7 din sfera familială (înlocuirea mobilei uzate, cel puțin o săptămână de vacanță pe an, carne/pește măcar o dată la două zile, un cămin cu temperatură adecvată, acces la o mașină personală, capacitatea de a face față unor cheltuieli neașteptate, capacitatea de a face față unor facturi neplătite);
• trăiești într-o gospodărie în care adulții nu lucrează mai mult de o zi pe săptămână, adică 20% din timpul normal de lucru.

Ei bine, 41,5% dintre copiii noștri se află într-una din aceste umilitoare condiții. Acum, să fie clar: deși este mult mai mișcător în ce situație se află copiii și la ponderea adulților  care se găsesc în pragul sărăciei tot România este pe primul loc în UE ( cu o treime dintre noi trăind în această umilitoare situație):

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Children_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#Key_findings

Ei bine, oameni buni, în această țară, unde 4 din 10 copiii nu-și pot îndeplini nevoile minime de trai decent, da, în aceeași țară, cea mai mare companie din economie, una protejată de toate guvernele din ultimii 18 ani și-a crescut profitul de patru ori într-un an, deși i-a scăzut producția. Este vorba de OMV Petrom, care a primit cadou de la guvernul de la București întreaga rezervă de petrol și jumătate din rezervele de gaze ale țării.

Sursa: https://www.bvb.ro/infocont/infocont22/SNP_20221028072811_OMV-Petrom-Noutati-Investitori-T3-2022.pdf

Ei bine, în primele 9 luni din 2022, producția OMV Petrom a scăzut cu 4,6%, dar profitul net i-a crescut de patru ori, de la 2,1 miliarde de lei în primele 9 luni din 2021 la 8,4 miliarde de lei pe perioada corespunzătoare din 2022!

Orice om cu mintea sănătoasă ar pricepe că cele două situații, sărăcia românilor și, mai ales cea a copiilor noștri și profiturile nesimțite ale OMV de aici sunt de fapt legate de legătura efect-cauză. Sărăcia românilor înseamnă de fapt insuficiența banilor în gospodării și blocarea întregii economii naționale prin practicarea unor prețuri aberante de către niște monopoluri private (cazul OMV) sau de stat (cazurile Romgaz, Nuclearelectrica, CEO și Hidroelectrica). Profiturile indecente ale austriecilor de la OMV se datorează exclusiv unor prețuri impuse pe o piață neconcurențială, cu doar doi jucători care își împart resursele naționale. Iar sărăcia românilor este cauzată fix de prețurile uriașe practicate de către companiile de mai sus, în primul rând de către OMV. În tot acest tablou, la mijloc este guvernul care protejează politica de prețuri deșănțate ale OMV și celorlalți producători și care rămâne indiferent la suferința copiiilor care se culcă, de multe ori, nemâncați.

Și asta nu a început în mandatul acestui guvern, nu. Asta vine de mult, de la începutul anilor 2000, atunci când s-a rupt contractul social între statul român și proprii cetățeni. Și de când guvernele păstorite de Iliescu, Băsescu și Iohannis au preferat să facă zid în jurul intereselor OMV și să asiste impasibil cum 4-5 milioane de români au plecat din țară de foame.

Dacă cineva are vreo îndoială în această privință, ar face bine să privească toate clasamentele europene și să se înspăimânte. Căci de la intrarea în Uniunea Europeană și până acum, economia națională și performanța economică a tot crescut, România fiind astăzi mai performantă (după indicatorul PIB/locuitor în prețuri comparabile) decât alte cinci națiuni din Uniune (Bulgaria, Grecia, Croația, Slovacia și Letonia). Și cu toate astea, rămânem ultimii la toți indicatorii bunăstării.

Bunăoară, în clasamentul corespunzător anului 2022, Indicele Progresului Social (Sursa AICI) ne plasează pe poziția a 43-a în lume, adică pe penultimul loc din Uniune, cu 76,89 de puncte din 100 posibile, în scădere față de anul trecut, când aveam 78 de puncte, dar eram pe ultimul loc în UE . Indicele progresului Social este un indicator complex, care însumează punctaje din următoarele zone:

• nevoile de hrană și de sănătate de bază, accesul la apă curentă, la adăpost și la securitate personală,
• nevoile de bunăstare, adică accesul la cunoaștere/educație, la informație, la comunicații, la un mediu curat,
• nevoile de oportunitate personală, adică drepturile personale, libertatea personală, accesul la educație avansată/superioară, etc.

Clasamentul mondial al Indicelui de Progres Social este dominat de statele nordice europene (Norvegia, Finlanda și Danemarca), iar statele est-europene ocupă următoarele poziții: Estonia (18), Republica Cehă (23), Slovenia (27), Lituania (29), Slovacia (35), Letoniaa (32), Polonia (39), Croatia (34), Ungaria (42), Bulgaria (44) și Romania (43) – Sursa AICI.

O societate nedreaptă social nu este, așadar, un blestem al țărilor estice, foste comuniste, ci doar pentru ultimele trei. Faptul că și după acest indicator suntem penultimii din Europa nu face decât să confirme toate clasamentele europene, care plasează țara noastră pe ultima/penultima poziție din Uniune la toți indicatorii care țin de dezvlotarea societății.

Iată, bunăoară, cum arată și clasamentul venitului disponibil pe gospodărie din UE,exprimat în prețuri comparabile, adică la paritatea puterii de cumpărare. Și aici suntem ultimii, cu doar 8700 de euro/an/gospodărie. Bulgarii, ultimii din Europa la toate clasamentele performanței economice, au la dispoziție mai mulți bani decât românii: 9375 de euro/an/gospodărie!

Dar iată jumătatea de jos a clasamentului, în majoritate populat cu statele estice, cu Ungaria la aproape 10 000 euro/an/gospodărie și cu Polonia la aproape 14 000 euro/an/gospodărie:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ILC_DI04/default/table?lang=en&category=livcon.ilc.ilc_ip.ilc_di

Și iată că se adeverește un lucru des pomenit de economiști: creșterea economică nu înseamnă automat și dezvoltare! Există, în cazul României, un ritm de creștere impresionant în ultimii 15 ani (după aderarea la UE), dar parcă nimic din el nu se transferă în dezvoltare. Kilometrii de autostradă se înmulțesc în același ritm anemic dintotdeauna:

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Autostr%C4%83zi_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

Cu un maxim de 108 km în 2013, apoi cu valori rușinoase de sub 50km/an, cu abia 40 km  pe care îi așteptăm anul acesta, ne înscriem la o medie generală de doar 48 de km/an. Cât privește modernizarea căilor ferate, în fiecare an deschidem noi și noi șantiere, apar noi și noi contracte, dar nu reușim să terminăm mai nimic. Astfel încât, în clasamentele calității infrastructurii nu stăm deloc prea bine. Căci, iarăși o spun, creșterea economică nu aduce cu sine dezvoltare în mod obligatoriu.

Bunăoară, în ceea ce privește densitatea rețelei de autostrăzi suntem pe ultimul loc în UE, cu Moldova și Oltenia fiind cel mai puțin dense în autostrăzi regiuni din întreaga UE. Lipsiți de drumuri decente, oltenii și moldovenii sunt și cei mai ocoliți de investitori, fie că sunt străini sau români:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Inland_transport_infrastructure_at_regional_level#Highest_railway_line_density_often_in_capital_regions_and_around_transport_hubs

Iar faptul că densitatea căilor ferate ne plasează înaintea altor state nu este chiar un avantaj, atâta timp cât avem viteze de circulație medii de sub 20km/h la marfă și de sub 60 km/h la călători:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Inland_transport_infrastructure_at_regional_level#Highest_railway_line_density_often_in_capital_regions_and_around_transport_hubs

Și iată cum o gestionare mediocră a banilor europeni destinați infrastructurii nu a adus plusul de dezvoltare pe care îl așteptam. Și nici reducerea sărăciei nu a venit odată cu îmbunătățirea calității infrastructurii. Ia gândiți-vă doar la faptul că avem mai puțini kilometri de cale ferată electrificată decât țări mult mai mici, precum Ungaria sau Slovacia.

Și dacă tot a venit vorba de insuficiența dezvoltării, hai să vedem de ce fondurile europene nu au produs ieșirea țării noastre din capcana creșterii fără dezvoltare. Păi e cât se poate de simplu: acei bani nu prea au fost cheltuiți la timp, astfel încât, la sfârșitul primului semestru al anului acesta, România nu reușise să cheltuie decât 58% din cei 35 de miliarde de euro avuți la dispoziție pentru investiții și coeziune pentru perioada 2014-2020:

Sursa: https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/RO/14-20

În vreme ce Polonia cheltuise, la acea dată, 68% din cele 93 de miliarde avute la dispoziție în aceeași perioadă și cu aceeași destinație:

Sursa: https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/PL/14-20

Iar Ungaria bifase deja cheltuirea a 85% din cele 27 de miliarde de euro destinate investițiilor și coeziunii în perioada 2014-2020.

Sursa: https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/HU/14-20

Așa că, hai să fim serioși: guvernul nostru este cu doi-trei ani mai încet decât guvernle polonez sau maghiar la absorbția de fonduri europene. Pentru că, oameni buni, dezvoltarea trebuie făcută într-un ritm consonant cu restul Europei. Dacă nu ții pasul, tot timpul vei fi cu o măsură în urma restului continentului. Astfel încât, în vreme ce alții și-au terminat de mult autostrăzile, noi abia acum atingem timid regiunile Moldovei (deocamdată pe hârtie) și Olteniei cu primele cioturi de autostradă.

Creșterea economică fără dezvoltare va continua mult timp la noi în țară, atâta timp ne încăpățânăm să avem alte priorități decât restul continentului. Căci iată care sunt prioritățile Uniunii Europene: educație, cercetare, competitivitate, degitalizare, adică exact motoarele dezvoltării europene.

Cum ne racordăm noi la marile tendințe europene, adică cum adoptăm prioritățile europene în munca guvernului nostru?

Să începem cu educația și să observăm că suntem pe ultimul loc în ceea ce privește ponderea tinerilor cu studii superioare. Oare cum va arăta dezvoltarea la noi, dacă suntem lipsiți exact de resursa umană cu cea mai bună calificare? Cine ne va aduce dezvoltarea?

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Educational_attainment_statistics

Cât privește cercetarea și aici suntem codașii Uniunii Europene, alocând cei mai puțini bani/locuitor dintre toate statele:

Sursa: https://www.weforum.org/agenda/2022/09/how-much-eu-countries-spend-r-d-budget/

Iar la digitalizarea economiei suntem – ați ghicit deja? – tot ultimii din UE:

Sursa: https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/desi

Iar la indicele de competitivitate, calculat de către Banca Mondială (Sursa AICI) suntem antepenultimii din UE, cu 64,36 puncte, sub noi fiind doar Grecia (62,58 puncte) și Croația(61,94 puncte).

Deci norii negri ai sub-dezvoltării vor rămâne mulți, mulți ani pe cerul nostru. În tot acest timp, OMV va extrage din ce în ce mai puțin gaz, dar cu profituri din ce în ce mai mari, iar ponderea copiilor români săraci se va reduce doar datorită plecării părinților lor la muncă în străinătate. Educația va fi privită cu milă de către guvernanți. La fel și cercetarea. Aceiași guvernanți care vor mai lansa 70 de strategii de digitalizare pe an și vor promite la nesfârșit digitalizarea ANAF-ului ca soluție pentru finanțarea pensiilor speciale, singurele care îi interesează de fapt.

Și da, în tot acest timp, administrația noastră va continua să cumpere tramvaie turcești și troleibuze poloneze, trenuri franțuzești și rachete americane, fără a cere firmelor vânzătoare să producă nici măcar câte un șurub pe an în România. Și uite-așa, pe nesimțite, România va deveni un caz de manual: cum poți să ai creștere economică fără dezvoltare și cum poți să ai creșteri de profit de patru ori într-un an dar și cei mai săraci copii din Europa…

Citește și:

• Blocadă olandeză la porțile castelului Schengen. Pericolul naționalismului lipsit de inteligență
• Criza? O vorbă de dânșii inventată…
• Stahanoviștii economisirii, stahanoviștii demolării României
• Cât de importante mai sunt investițiile străine pentru România? Dar pentru Europa de Est?
• În Basarabia abandonată de București, nu va mai exista niciun colac de salvare pentru mult timp de acum înainte