România după 15 ani în Uniunea Europeană

Proiectul unei Uniuni Europene care să solidarizeze  continentul european are, ca orice proiect politic unificator, învingători și învinși. Marii învingători sunt, fără îndoială, statele din centrul și nordul continentului. Tot învingători, dar de mai mică anvergură, sunt și statele estice, care și-au redus enorm decalajele față de media europeană. Iar învinșii sunt statele sudice, mediteraneene, care se afundă, din an în an, în postura de codașe ale tuturor clasamentelor.

Cu ocazia zilei de 9 mai s-au spus foarte multe lucruri despre Uniunea Europeană și despre evoluția României. Dar cel mai „cinstit” mod de a caracteriza evoluția țării noastre în interiorul blocului continental este să ne comparăm cu evoluția celorlalte state. Și să ne raportăm la media europeană. Din acest punct de vedere, nota care poate fi acordată global unei țări pentru performanța  economică se numește PIB/locuitor, metodologia PPS (purchasing power standards – la standardul puterii de cumpărare). Urmărind acest indicator o să găsim, în anul 2021, România pe locul 22 din UE, la 73% din media Uniunii.

Sursa: https://viborc.com/europe-gdp-per-capita-ppp-pps-2021/

În urma noastră se găsesc: Bulgaria   (55%), Grecia (65%), Slovacia (68%), Croația(70%) și Letonia (71%).  Imediat deasupra noastră sunt Portugalia (74%), Ungaria           (76%), Polonia (77%) și Spania (84%).

Stăm bine, stăm rău? Hai să vedem cum eram nu foarte demult, acum 11 ani, în 2010 (sursa: AICI): România se situa la 52% din media europeană, având în spate doar Bulgaria (45%). În fața noastră erau: Letonia (54%), Croatia (61%), Lituania (61%), Polonia (63%). Ungaria se afla deja la 66%, Slovacia la 76%, Portugalia la 83%, Grecia la 85%, iar Spania la 95% din media europeană. Practic, cea mai mare creștere a avut-o Polonia (cu 24 de puncte procentuale și-a redus decalajul față de media europeană), urmată de România (cu 21 de puncte procentuale ne-am redus noi decalajul față de media europeană). Grecia, Portugalia și Slovacia s-au prăbușit, Spania a căzut dureros, iar Croația și Ungaria au crescut mult mai puțin. În ritmul în care își reduce România decalajele față de media UE, peste 10 ani vom avea în spate cam 8 state (Portugalia și Ungaria, cu certitudine).

Desigur că această creștere a economiei măsurată global cu indicatorul PIB/locuitor PPS se resimte și în bunăstarea românilor, care au ajuns să consume cam 79% din consumul mediu al unui european:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20210621-1

Al doilea mare indicator care măsoară succesul integrării noastre în Uniunea Europeană este faptul că am primit, până la finalul lui septembrie 2020, 60 de miliarde de euro și am plătit către bugetul UE 20 de miliarde de euro. Adică, în 13 ani ne-au intrat net 40 de miliarde de euro care ne-au finanțat în bună măsură agricultura, infrastructura și dezvoltarea generală:

Sursa: https://www.fonduri-ue.ro/images/files/fluxuri/bfn_30092020.pdf

În anul 2021 am mai primit peste 4 miliarde de euro și am contribuit cu vreo 2 miliarde de euro. Deci încă peste 2 miliarde de euro intrări nete de bani către economia noastră.

În schimb, am pierdut 3 milioane de cetățeni care au plecat de la noi către alte state ale Uniunii, un nivel nemaiatins de niciun alt stat european. Grecia n-a pierdut mai mult de câteva sute de mii de cetățeni și a trecut prin cea mai mare prăbușire economică a lumii contemporane. Este clar că plecarea atâtor milioane de oameni din România în străinătate este un fenomen care transcende diferența de nivel de trai dintre noi și vest și exprimă cea mai profundă frustrare socială a vreunei națiuni europene moderne față de propriul stat.

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Migration_and_migrant_population_statistics#Migration_flows:_Immigration_to_the_EU_from_non-member_countries_was_1.9_million_in_2020

Care să fie explicația unei asemenea catastrofe demografice în contextul unui asemenea parcurs economic de excepție? Ai fi zis că atâta creștere economică o să aducă aici imigranți nu o să pună românii pe fugă. Ei bine, frustrarea celor care părăsesc pentru totdeauna această țară nu este îndreptată împotriva economiei, ci împotriva unui stat care nu reușește deloc să semene cu un stat european. Statul român a eșuat în a strânge impozite de la o economie care crește în ritm accelerat și, în același timp a reușit să cheltuie la același nivel cu state mult mai bine chivernisite. Rezultatul? Servici publice deplorabile, educația prăbușită, sănătatea în colaps, statul dominat de niște clanuri mafiote.

De ce au plecat românii în număr așa de mare deși economia noastră este atât de performantă? Păi hai să vedem. În primul rând, pentru că orice om care trăiește aici are a doua cea mai mică speranță de viață la naștere din Uniune. În condițiile în care speranța medie de viață este de 80,4 ani la nivelul Europei, la noi, numai în București-Ilfov poți spera să depășești 75 de ani! De ce ar alege cineva să trăiască într-o țară în care va pierde minim 5 ani din viață?

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/ddn-20220427-1

Cum s-a ajuns aici? Păi nu este niciun secret: statul român este extrem de zgârcit cu cheltuielile pentru sănătate:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Healthcare_expenditure_statistics#Healthcare_expenditure

Și nici cu educația nu este mai darnic statul român, tot penultimii din Europa fiind și la acest capitol, la fel ca și la sănătate:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Government_expenditure_on_education#Expenditure_on_.27education.27

Deci, încă o dată mă întreb: de ce ar rămâne cineva într-o țară care nu cheltuie pentru educația copiilor săi? Și dacă vreți să știți unde a dus ignorarea educației de către statul român, aflați că suntem țara europeană cu cea mai mică pondere a absolvenților de facultate:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Educational_attainment_statistics

Iar educația insuficientă aduce după sine lipsa forței de muncă bine plătite. Suntem, așadar, și ultima națiune europeană ca pondere a celor din industria IT&C, bine plătită, în totalul forței de muncă:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/ddn-20220505-1

De unde să vină progresul tehnologic și salariile mari, dacă nu ai forță de muncă pentru domeniul cel mai modern? De la casierele de la supermarket, de la lucătorii la bandă?

Concluzia este, cred, destul de clară: România are o economie care a performat după aderarea la Uniunea Europeană. Dar are și un stat care a sub-performat. Car nu reușește să modernizeze țara, care nu reușește să gestioneze politici publice de nivel european, nu reușește să ne educe copiii și nu reușește să ne vindece atunci când ajungem la spital. Dacă este un eșec care a venit după aderare, acesta este numărul uriaș de oameni plecați din țară. Dar aceștia nu au plecat din cauza Uniunii, ci au profitat de libertatea de circulație pentru a pleca și pentru a lăsa în urmă această frustrare imensă.

În acest context, cred că cea mai potrivită atitudine a guvernanților ar fi renunțarea, pentru acest 9 mai, la statistici festiviste și fanteziste, la vopsirea în roz a unei situații complicate. Guvernul ar face bine să profite de uriașa majoritate pe care o are pentru a putea să îndrepte lucrurile în țară. Onestitatea cu care ar recunoaște eșecul statului în transferarea creșterii economice către nivelul de trai al cetățenilor ar fi un bun punct de plecare.

Citește și: 

• Germania- legenda neagră? Deutschland – die schwarze Legende?
• Nimic nu mai este ca înainte – de ce este atât de înspăimântător războiul din Ucraina
• Cea mai ușoară meserie din lume
• Europa cu trei viteze – noua realitate. Mai vorbim după sfârșitul invaziei din Ucraina
• Proiectul unei generații: Constanța – inima Mării Negre