S-a ales praful și de… încredere

Săptămâna ce s-a încheiat a fost la fel de halucinantă. Nu mă refer la performanța politică a domnului Cîțu. Ci, la modelul pe care l-a oferit tuturor românilor. Și celor care susțin actuala coaliție, dar și celor care au alte opțiuni politice. Un exemplu groaznic din perspectiva mesajului. Pe scurt, primul ministru al României a uitat să menționeze un incident din tinerețe. Un incident ce, la acel moment, a generat aplicarea unei sancțiuni penale. Este drept că respectiva sancțiune nu a fost dată de o autoritate a Statului Român. Ci, de o autoritate a unui partener… strategic!

Problema nu este cât și ce a consumat. Nici măcar faptul că s-a urcat la volan într-o avansată stare de ebrietate. Până la urmă este dreptul oricărui om politic să fie… iresponsabil.

Problema cea mai mare este nonșalanța cu care a bagatelizat acest subiect. Și el – primul ministru -, dar, mai ales, colegii de partid ai săi. Aproape toți, la unison, și-au amintit faptul că, în tinerețea lor, au comis fapte asemănătoare. Adică, ei – susținătorii lui Cîțu – sunt toți la fel. Adică, politiceni cu memorie selectivă. Politicieni cu fapte de viață discutabile și puțin onorante. Dar și politicieni ce nu transmit… încredere!

De fapt, încrederea este elementul esențial al “neînsemnatului” incident din SUA, de acum 20 de ani! Prin această minciună prin omisiune, Florin Cîțu a reușit să dinamiteze tot ce înseamnă încrederea cetățenilor în politicieni. Dar și în autoritățile statului. Pentru că, să nu uităm, cetățenii trebuie să știe faptul că Florin Cîțu atunci când scoate, silabisind, vreun cuvânt pe gură, el vorbește în numele Guvernului României. El nu vorbește în numele vreunui simplu cetățean. Nu! El emite puncte de vedere ce influențează în modul cel mai direct viața românilor. De la muncitorul din salubritate și până la judecător, de la arhitect și până la profesorul din clasă, de la medic și până la ofițerul din Armată, Poliție sau servicii secrete! Inclusiv, deciziile sale influențează chiar și rata creditelor pe care le au românii!

Mai mult, se naște întrebarea: ce știm despre aleșii noștri? Aparent, totul! În realitate, nimic! Avem doar aparența unei cunoașteri. Atât și nimic mai mult! La fel, avem aparența încrederii în politicieni. În realitate, nici măcar această încredere nu există! Și, poate, că lipsa încrederii vine să justifice și “eșecurile”. De exemplu, ce încredere mai poate genera Florin Cîțu în condițiile în care a mințit cu zâmbetul pe buze? Ce încredere mai are mesajul său “vaccinul înseamnă…cafeaua cu prietenii?” Ce încredere mai are afirmația “ne angajăm să asigurăm investiții în economie”? Dar “aveți încredere în noi că ne interesează de bunăstarea românilor?” Z-E-R-O!

Tot în această cheie, care este nivelul de încredere pe care îl transmite Administrația Prezidențială! Repet! Administrația Prezidențială! Nu Klaus Iohannis! Nici măcar Administrația Prezidențială – privită în cheia instituțională – nu mai generează încredere! La fel, nici ei! Politicienii care luptă pentru binele… românilor! Pe bune?

“Incidentul” Florin Cîțu demonstrează profunda impostură din România! Demonstrează și dublul limbaj al unui președinte care, în altă situație, urla, din toți rărunchii, că nu admite penali în funcții publice! Ei, realitate îl lovește fix în față! Și, fi cu alesul său la tronul puterii! Cum ar spune domnul Klaus Iohannis…GHINION!

Acest incident mai demonstrează și faptul că încrederea lipsește cu desăvârșire. Și, nu pentru că românii sunt “precauți”. Ci, pentru că “aleșii” sunt impostori. Este un cuvânt greu. Însă, impostura îi definește!

Și, mai ridică o discuție. Mai tehnică. Potrivit legii, demnitarii (categoria lor este stabilită de legislația specifică!) au acces la informații clasificate. Accesul este garantat de calitatea de demnitar. Poate că această abordare ar trebui reanalizată. Sau, poate, ar putea rămâne așa cum este. Și, ar trebui schimbat modul obținerii dreptului de a pilota…avioane. Adică, dacă tot este pe încredere, de ce nu ar avea și dreptul de a pilota avioane? Întrebarea este: cine ar fi atât de inconștient încât să se urce cu ei în avion?