SCRISOARE DESCHISĂ: „Jos labele de pe președintele Iohannis și ostașul Ciucă!”

În anii ’90 erau populare scrisorile deschise, transmise de auto-intitulata elită intelectuală, paradoxal revendicată „de dreapta”, singura sa legitimare ideologică fiind vădite simpatii sau sfere de formare culturală de sorginte legionară, elită consacrată ulterior drept „băsistă”.

La fel ca și textele Tribunului Vadim, unele astfel de scrisori conțineau îndemnul „Jos labele!” (de pe ceva, în funcție de opinia fiecărei liste de semnatari).

Mai târziu, în anii luptei cu PE SE DE, tinerii frumoși și liberi ai populismului contemporan, care au rezistat și ne-au arătat cum ucide corupția, au preluat sintagma și i-au adăugat propriul fetiș: justiția! Așadar, dictatorul cu mustață și ciuma roșie erau avertizați, în zăngănitul cătușelor, aplauzele PNL-USR, sub privirea galeșă a realesului președinte, prin diverse pancarte: „Jos labele de pe justiție!”

Anii au trecut, rareori mai „e nevoie să moară oameni” – cel mult la vreun conflict între interlopi în România normală și educată, geaca roșie nu mai iese în piață, paltonul aruncat pe mașină nu mai e filmat de nimeni, iar cozile de la urnele din Diaspora se fac, probabil, pentru Simion sau Șoșoacă.

Între timp, doar avioane scumpe străbat văzduhul pentru a căra de colo până colo sobrul și leneșul impostor. Totuși, ultimele zile mi-au reamintit sloganul nouăzecist, văzând cum ostașul, ajutat de urmașii Brătienilor, se îndreaptă spre prăpastie, sub bagheta întâiului meditator, turist, schior și tenisman al țării.

Colac peste pupăză, am văzut că onorata instanță – probabil fără vreo legătură cu statul paralel sau cu vreo „optimizare” – a decis că două „căsuțe” din Sibiu au fost obținute cu acte false, deci prin fraudă, iar Klaunus și domnița ar fi încasat ilegal chirii de câteva sute de mii de euro. Se pare că, uneori, meditațiile aduc ghinion.

Așadar, în acest tablou am încercat să deslușesc rostul ultimelor acțiuni ale candidatului PNL, un om pe care în continuare îl consider onorabil și bine intenționat, în ciuda inexplicabilelor gafe, ezitări si inadecvări cu care împovărează zilnic spațiul public:

1. În primul rând, de câteva luni se asociază permanent cu Nicușor Dan, catastrofa si blestemul administrativ al Capitalei. Posibil ca generalul să spere în preluarea simpatiei populare a netunsului, însă dincolo de procentele conjuncturale, ele tot sunt mai puține decât ale celor care îl detestă pe individul certat cu apa caldă. Mai mult, Nicolae Ciucă a spus aseară că, dacă ar fi votat în București, ar fi ștampilat numele suspectei forme de viață, și nu pe cel al lui Sebastian Burduja, candidatul PNL.

Deci președintele partidului spune că nu și-ar fi votat propriul candidat, ci pe adversarul acestuia. E limpede că Nicușor Dan a fost susținut de la Cotroceni, însă chiar și acum să execute ostașul ordine care îi sacrifică propriile șanse? Mai mult, Burduja este pupilul unor foști grei ai PDL. Oare oamenii ăia se vor strofoca la alegeri să îl trimită pe gurmand în finala prezidențială?

2. Pe de altă parte, scandalul din coaliție pare o jenantă tentativă de disociere de PSD, cu prilejul dezbaterii legii dedicate unui singur om: Klaus Iohannis. Or, Nicoale Ciucă ne-a spus răspicat că ar fi agreat cu Marcel Ciolacu susținerea de către coaliție a formulei de job pentru (încă) locatarul de la Cotroceni, iar aseară, împricinatul ne-a spus, tocmai de peste ocean, că el nu a cerut și nu vrea o lege pentru sine. Mai pe scurt: Ciucă se jură pe carne de porc si fasole teci că Ciolacu s-a angajat să voteze legea dedicată lui Iohannis, iar Iohannis spune că nu a cerut nicio lege și nici nu are nevoie de una.

Păi: ori minte ostașul, ori minte turistul. Personal, am spus că mizez pe cinstea soldatului, care se pune in posturi nedorite tocmai din sincer devotament față de cel căruia îi datorează întreaga sa carieră politică. Însă, indiferent cine ar minți, e foarte greu să te legitimezi ca fiind împotriva PSD, când prietenia locală transpare de câțiva ani, iar naivii pe care i-ai păcălit deja de câteva ori, cu luminițe și proiecții în Piața Victoriei, par să se fi deșteptat.

Sau mai poate fi o variantă: proverbiala slugărnicie a argaților iohanniști din PNL, care cu conștiința apartenenței la o națiune de rang secund, față de cea săsească, au născocit o soluție improprie, ca să asigure grofului serviciu, fără să-l informeze, însă, stăpân. Totuși, generalul a spus că discuția a fost una în 3: Klaunus, Nicu și Marcel. Atât de puțin instinct de conservare să aibă „urmașii Brătienilor”?

3. Evoluția candidatului PSD nu permite liberalilor să refacă polarizarea din 2004 si 2014. Marcel Ciolacu e uman, își admite minusurile, iar cel mai important, nu poate fi demonizat. Mai mult, deși are un partid adevărat în spate, nu îl auziți lăudându-se cu asta. Doar mantra „liberalilor”, cu „zestrea celor 1100 de primari”, se aude strident, de parcă i-ar fi primit dar de nuntă, cu Bode naș.

Pentru a accede în turul doi, Nicolae Ciucă ar fi trebuit să vizeze capacitarea electoratului ne-PSD, iar asta nu se poate face luptând cu PSD, cu care conviețuiești bine-mersi de 3 ani, ci preluând voturi USR, PMP, Forța Dreptei. Asta ține de abecedarul campaniilor electorale. Mai ales când ai început atât de prost, ostilizând opinia publică și devenind ridicol cu o presupusă carte. E greu să fii crezut că poți scrie când abia vorbești. În plus, cred ca este evident pentru oricine că alegătorii lui Lasconi sau Orban sigur nu votau Ciolacu în primul tur.

Așadar, semnez singur, momentan, scrisoarea deschisă adresată tuturor contastatarilor și oamenilor răi, în general: „Jos labele de pe președintele Iohannis și ostașul Ciucă!” Nu mai încercați să îi ajutați! Știu ei ce au de făcut, mai bine decât voi. Și ca să încheiem în termeni cazoni, anticipând finalul coșmarului politic al ostașului: Hai liberare!