Sigur trebuie crescute impozitele? Trebuie musai introdus impozitul progresiv?

Orice discuție despre impozitare trebuie să plece de la două observații de bun simț. Prima este și cea mai importantă: nu există un sistem mai bun ca altul. Europa are state de succes care practică cota unică (Estonia, Ungaria și chiar România), dar și state-dezastru, care practică aceeași cotă unică (Bulgaria).

În egală măsură există state în care impozitarea este progresivă și care performează excelent (Germania, Olanda, Austria), dar și state cu impozitare progresivă care au avut o contraperformanță notabilă în ultimul deceniu (Grecia, Spania, Italia, Portugalia). Deci nu impozitarea cu cota unică sau progresivă este cheia succesului unui stat, ci administrarea acelui stat, inclusiv administrarea sistemului fiscal. Și ajungem astfel la cea de-a doua observație: politica fiscală și administrarea finanțelor țării este atributul suprem al politicienilor care guvernează. Nu există bani insuficienți pentru un buget, ci doar administratori pricepuți sau nepricepuți ai respectivului buget.

În cazul României asistăm zilele acestea la un spectacol politic pe cinste: disputa dintre liberali și social-democrați pe tema sistemului de impozitare. Ar fi de tot râsul această dezbatere dacă n-ar avea loc în mijlocul unui val de prăbușire a puterii de cumpărare a românilor. Și, mai ales, este ridicolă această dezbatere dusă de către exact cei care au făcut praf toate principiile de impozitare și care inventează, an de an, noi și noi excepții de la plata impozitelor. Și acum se plâng de insuficiența banilor exact cei care au legiferat „cota 0” de impozitare pentru segmente uriașe din economie.

Dar hai să intrăm în meandrele concretului și să vedem ce bani a colectat la bugete România anul trecut:

• 20 de miliarde de lei impozit pe profit (1,7% din PIB),
• 28 de miliarde de lei din impozitul pe venit (2,4% din PIB),
• 6,5 miliarde de lei din impozitul pe proprietate (0,6% din PIB),
• 125 de miliarde de lei din taxe pe bunuri și servicii (10,5% din PIB, TVA și accize în primul rând),
• 128 de miliarde de lei din contribuții de asigurări (10,7% din PIB- dintre care 78,5 miliarde de lei contribuții de asigurări sociale, 7,4% din PIB).
• și încă 38 de miliarde de lei fonduri nerambursabile de la UE (3,2% din PIB).

În total bugetul României a strâns 380 de miliarde de lei, 31,5% din PIB, dintre care veniturile curente (fără banii europeni) au fost de 28,5% din PIB, iar veniturile fiscale (fără cei 26 de miliarde de lei venituri nefiscale strânse de diferite autorități în contul unor servicii câtre cetățeni) reprezintă 27,3% din PIB.

E mult, e puțin? În primul rând a fost insuficient, căci, pentru a funcționa, statul nostru a mai avut nevoie de încă 80 de miliarde de lei, pe lângă cei 380 de miliarde pe care i-a strâns din economie. Iar pe cei 80 de miliarde de lei i-a împrumutat, plătind pentru ele cea mai mare dobândă din Uniunea Europeană.

Ei bine, pentru a putea să pricepem ceva din toate aceste cifre, ar trebui să plecăm de la realitate: România nu este o țară izolată, cu granițele închise, ci face parte din Uniunea Europeană, iar orice român poate să plece oricând din țară și să se stabilească în oricare alt stat membru UE. Ceea ce au și făcut cam o cincime dintre români. Pentru a-și ține cetățenii acasă și pentru a-i ține mulțumiți, guvernul de la București este obligat să le ofere acestora același tip de viață ca în orice alt stat membru UE. Atenție! Același tip de viață, nu neapărat la același nivel calitativ.

Deci, guvernul trebuie să aplice fix aceleași politici pe care le aplică toate guvernele în toată Europa. Asta înseamnă că guvernul ar trebui să aibă la dispoziție aceiași bani pe care îi au și celelalte guverne. Aceiași bani înseamnă aceeași parte din economie (din PIB adică) care să îi revină statului.

Și-abia acum ne uităm și ne crucim. Nu la cât strâng din taxe țări precum Germania, Austria sau Franța. Acelea sunt oricum departe de noi și au fost dintotdeauna. Dar putem compara cei 27% venituri fiscale strânse de guvernul nostru cu ceea ce strâng la buget vecinii noștri de regiune, est-europenii: cehii strâng peste 34%, grecii peste 38%, ungurii peste 35%, polonezii peste 34%.  Și peste asta ei au neobrăzarea să ia și mai mulți bani europeni, având o rată de absorbție mult mai bună decât a noastră. Poate de-aia își permit să cheltuie felii mult mai mari din PIB pentru educație și sănătate. Și poate ăsta este motivul pentru care lor nu le-au plecat din țară 4-5 milioane de oameni.

Sursa: https://data.oecd.org/tax/tax-revenue.htm#indicator-chart

Dar, de-aici încolo, minunile se țin lanț: România are o cotă a impozitului pe venit de 10% și strânge 2,4% din PIB din acest impozit. Numai că Ungaria are tot 10% cota unică a impozitului pe venit, dar strânge din același impozit 5,29% din PIB, mai mult decât dublu decât noi:

Sursa: https://data.oecd.org/tax/tax-on-personal-income.htm#indicator-chart

Vi se pare greu de înțeles? Nicidecum, este doar efectul populismului guvernanților noștri. Hai să vă explic: În România sunt 5 680 000 de salariați, care au un salariu mediu de 6.401 lei. Din acesta, 1.600 de lei sunt asigurările sociale, 640 de lei asigurările de sănătate și 416 lei impozitul pe venit.

Deci, doar din impozitul pe salariu, statul ar trebui să strângă 5,68 milioane salariați x 416 lei x 12 luni, adică aproximativ 28 de miliarde de lei. Din păcate pentru noi, statul strânge 28 de miliarde de lei din tot impozitul pe venit, incluzând impozitele pe dividende, impozitele pe pensii și cele aferente altor venituri (drepturi de autor, venituri din chirii, din jocuri de noroc etc.).

Cum se face, deci, că sărmanul guvern nu este în stare să strângă nici măcar impozitul pe salarii? Răspunsul este cât se poate de simplu: guvernanții au făcut un concurs de populism și au renunțat la impozitul pe salarii al multor sute de mii de români. Mai exact, avem următoarele categorii de salariați scutiți de impozit:

• 416 000 de constructori (Sursa – AICI), cu un salariu brut mediu de 4719 lei/lună;
• 104.000 de angajați din IT, scutiți în România de la plata impozitului pe venit, ca urmare a activității de „creare de programe pentru calculator” (Sursa – AICI), cu un salariu mediu brut de 13591 de lei/lună
• 245 000  de angajați din agricultură și industria alimentară (Sursa – AICI), cu un salariu mediu brut de 4750 de lei/lună.

Hai acum să tragem linie și să adunăm: 765 000 de angajați dintr-un total de 5,68 de milioane sunt scutiți de guvernanții cei populiști de plata impozitului pe venit. Unu din 7 salariați din România nu plătește, care va să zică, impozit pe salariu. Iată o gaură de vreo 5 miliarde de lei la bugetul statului păstorit de această minunată clasă politică. Unde mai pui că IT-iștii, constructorii și măcelarii români înjură cu aceeași patimă precum ceilalți români drumurile proaste din țară, faptul că trebuie să-și trimită copiii la meditație sau faptul că le mor rudele prin spitale de infecții nosocomiale. Hai că suntem comici, nu credeți?

Dar poate vreți să vedeți cum stăm la impozitul pe profit: păi noi colectăm de aici 1,7% din PIB, cehii colectează 2,8%, polonezii 2,26% și grecii undeva tot pe la 2,2%. Ungurii sunt singurii care strâng mai puțin ca noi, doar 1% din PIB (ei au cotă unică de 9% impozit pe profit, iar noi avem 16%).

Sursa: https://data.oecd.org/tax/tax-on-corporate-profits.htm#indicator-chart

Numai că, de fapt, nu e chiar așa: din totalul de 806.000 de firme din țară, „doar” 748.000 sunt microîntreprinderi, care plătesc impozit pe cifra de afaceri, adică 1 sau 3% din cifra de afaceri.  Cică trebuie sprijinite microîntreprinderile. Bine, bine, dar poți să sprijini peste 90%  din firmele dintr-o țară?

Sursa: https://www.zf.ro/companii/tabloul-companiilor-cum-arata-rezultatele-financiare-din-2019-si-20757016

Ce ne spun cifrele oficiale: microîntreprinderile au avut în 2020 o cifră de afaceri de 220 miliarde de lei, pentru care au plătit un impozit de aproximativ 3 miliarde de lei. Dacă ar fi plătit 16% impozit pe profitul (profit total – pierdere totală) total de 53 de miliarde de lei, statul ar fi încasat 8,5 miliarde de lei. Și iată cum generosul nostru guvern mai pierde pe drum alte 5,5 miliarde de lei, care se adaugă celor 5 miliarde de la impozitul pe salarii.

Putem să continuăm și să privim tabloul încasărilor din contribuții: 10,7% din PIB la noi, 11% la unguri, 13% la greci, 14% la polonezi și către 15% la cehi și slovaci. Păi nu pare normal că ai noștri pensionari au pensii mai mici decât ceilalți est-europeni și că în spitalele noastre se moare pe capete?

Poate ați uitat, dar și la plata contribuțiilor sociale sunt unii favorizați, care nu plătesc contribuția la pilonul II: aceiași IT-iști, constructori și lucrători din agricultură și industria alimentară. Încă 1 miliard de lei de scutiri, plus încă 1 miliard de lei din plafonarea contribuțiilor la sănătate pentru diferiți contribuabili.

Sursa: https://data.oecd.org/tax/social-security-contributions.htm#indicator-chart

Și-am ajuns, dragii mei și la taxele pentru bunuri și servicii (TVA și accize). Pentru început, să notăm că noi strângem doar 10,5% din PIB, în vreme ce polonezii și slovacii depășesc 12% din PIB, ungurii sunt pe la 16%, iar grecii pe la aproape 15% din PIB.

Sursa: https://data.oecd.org/tax/tax-on-goods-and-services.htm#indicator-chart

Păi iarăși suntem altfel decât restul Europei de Est. Și nu avem cum să fim altfel. Căci noi suntem și campioni europeni la ne-colectarea de TVA, dar avem și cea mai mică cotă standard de TVA din UE (19%, la egalitate cu Germania, căci Luxemburg cu 17% nici nu se mai pune la socoteală). Ungaria are 27% cota TVA, Polonia 23%, Grecia 24%, Cehia 21% și Slovacia 20%.

Cât privește gradul de ne-colectare, noi strângem doar două treimi din TVA-ul care ar trebui strâns:

Sursa: http://www.consiliulfiscal.ro/Opinie%20CF%20buget%202022.pdf

Adică mai pierdem vreo 40 de miliarde de lei din TVA-ul necolectat! Deci, să mai adunăm odată: 5 miliarde de lei scutiri de impozit pe venit plus 5,5 miliarde de lei scutiri de impozit pe profit, plus 1 miliard de lei scutiri de contribuții, plus încă 1 miliard de lei plafonare de contribuții, plus încă 40 de miliarde de lei TVA neîncasat, parcă am ajuns la 52,5 de miliarde de lei pe care statul nu vrea sau nu poate să-i încaseze. Și aceste cifre sunt valabile pentru 2020 sau 2021. În 2022 cifrele ar fi cu mult mai mari, datorită inflației.

Am putea să continuăm așa încă 10 pagini, dar vă mai arăt doar cum stăm la veniturile din impozitele pe proprietate: la noi 0,6% din PIB, la greci 3% din PIB, la unguri 1% din PIB, la polonezi 1,3% din PIB, la cehi și la slovaci doar 0,2 /0,5% din PIB.

Sursa: https://data.oecd.org/tax/tax-on-property.htm#indicator-chart

Cât privește povara taxelor asupra salariilor brute, poate e cazul să renunțăm la prejudecata că la noi este foarte mare. Ea este fix cât la polonezi (cam 34%), mai mică decât la cehi (40%), la greci (36,7%), la unguri (43,16%) sau la slovaci (41,33%).

Sursa: https://data.oecd.org/tax/tax-wedge.htm#indicator-chart

Privind cu atenție aceste date, turuiala politicienilor despre taxe, cote unice și impozite progresive devine o imensă amețeală, care denotă doar necunoașterea propriei țări. Căci oameni buni, guvernul renunță de bunăvoie la 12,5 miliarde de lei venituri la buget, ba se face și că nu poate colecta TVA de vreo 40 de miliarde de lei, iar partidele care au dat aceste scutiri deplâng situația bugetului. Iar același guvern care ne prezintă fericirea cotelor unice este cel care a inventat cota „0” de impozit, precum și impozitul pe cifra de afaceri la alegere cu cel pe profit.

În concluzie, mai multă seriozitate nu a stricat nimănui și nici nu cred că va strica nici actualilor guvernanți.

Cât privește impozitarea progresivă ca instrument de reducere a salariilor nesimțite, eu zic că Parlamentul are în vârful pixului o reducere de vreo cinci ori a salariilor nesimțite. De exemplu de la ANRE, unde anonimul Chiriță și arogantul Nagy Bege pleacă acasă cu câte 11.000 de euro lunar. De ce nu se vede acest lucru și din fotoliile de la tribuna Parlamentului? Ei, de ce?, întreb și eu așa, retoric. Răspunsul îl știu și copiii de grădiniță.

Citește și:

• Momentul adevărului. România nu își mai permite să meargă pe drumul greșit
• Guvernul Ciucă nu luptă, doar pansează niște răni. Atât. În rest, același dezastru…
• Nimic nu mai este ca înainte – de ce este atât de înspăimântător războiul din Ucraina
• Europa cu trei viteze – noua realitate. Mai vorbim după sfârșitul invaziei din Ucraina
• Un Mohács economic. Ungaria prăbușită – cea mai proastă afacere din istoria postbelică a Ungariei