Soluție pentru ieșirea din criza energetică: Ce-ar fi să începem cu stingerea luminii în Palatul Victoria?

În februarie 2022, Ucraina a fost invadată de ruși. În martie, se prefigura deja criza majoră în care au intrat România și majoritatea țărilor de pe mapamond, după ce prețurile la gaze și combustibili au luat-o razna, într-o creștere alarmantă care a făcut ca facturile să explodeze (n.a. – în România fiind ales cel mai prost moment pentru liberalizarea prețului la energie!), iar produsele au ținut și ele pasul cu aceste scumpiri, multe devenind prea puțin accesibile pentru oamenii care nu au venituri mari, ba unii nici măcar la limita asigurării unui trai decent. Acestea fiind scrise, am să vă povestesc o scurtă odisee legată de modul în care (nu) gândesc și (nu) acționează cei care ne conduc destinele în cel mai stupid mod cu putință.

În urmă cu cinci luni, Blocul Național Sindical (BNS) a solicitat Guvernului convocarea forului tripartit (Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social), ținând cont de noile probleme care au apărut ca urmare a crizei energetice, după ce avusese loc ultima ședință la mijlocul lunii ianuarie 2022, în care s-a stabilit salariul minim pe economie. BNS a avut patru teme pe care le-a conturat clar pentru dezbaterea cu cei din Guvern.

Documentul a fost trimis de cei de la BNS premierului Nicolae Ciucă și, spre știință, ministrului Muncii, Marius Budăi, motivându-se o convocare urgentă, “plecând de la realitatea că plasarea României în vecinătatea războiului produce efecte mult mai consistente și mai nuanțate“ și “constatând că efectele războiului din Ucraina nu sunt vizibile doar sub forma fluxurilor masive de refugiați ce caută adăpost, ci și prin pierderea piețelor de desfacere sau a celor de aprovizionare, care afectează deja mediul economic și locurile de muncă ale românilor”.

BNS propunea pe ordinea de zi – atenție, în luna martie a acestui an – următoarele teme: securitatea energetică a României în vederea găsirii de soluții pentru a elimina dependența de resursele energetice importate din Rusia, securitatea alimentară, revitalizarea industriei de apărare și măsuri de sprijin pentru a compensa efectele economice și sociale ale războiului la nivel economic și social pentru societatea românească. Ați văzut ceva constructiv până acum? A demarat Guvernul discuții serioase cu reprezentanții sindicatelor și patronatelor și se simte ceva pozitiv în economie și în viața cetățenilor? Ceva oxigen? Eu nu. Realitatea arată cât de varză suntem și cât de mult am ajuns să visăm fără să mai protestăm, fără să luptăm!

Pe piața gazelor naturale există o problemă majoră, dar ni se transmite aproape zilnic de către decidenți că, spre deosebire de alții, oficial ne merge bine. Stăm bine. Cum adică bine, când, de fapt, din toamnă, facturile vor măcelări conturile celor care le au și cardurile umile ale majorității?

Statul român are concesiuni date la OMV și Romgaz care nu sunt exploatate. OMV și-a redus la o treime capacitatea de gaz exploatată în România. Germania e disperată (că, deh, a avut grijă Merkel să creeze maximă afinitate cu Putin și maximă vulnerabilitate pentru germani), așa că ar fi un moment taman bun pentru România să o atragă la investiții, dar nu se mișcă nimic. Să fiu optimistă și să completez cu “deocamdată”? Nu m-aș avânta. N-am cu cine.

Salariul minim nu a crescut de la 1 iulie, deși trebuia să crească, iar Ministerul Muncii întârzie cu analiza. Nu știm până când. Am vorbit zilele trecute cu Dumitru Costin, președintele BNS. Mi-a făcut o declarație care mi-a adeverit supozițiile și m-a îngrijorat și mai tare. De aceea am și consemnat-o, cu voia sa: “Estimările noastre sunt că vom intra în iarnă fără resursele financiare necesare pentru a continua schema de sprijin pe consumator, noi atrăgând atenția că nici măcar aici nu am operat corect, pentru că definiția europeană a consumatorului vulnerabil spune că acesta este persoana care, din rațiuni economice și sociale, nu-și poate achita facturi la utilități și trebuie ca statul să intervină. Din păcate, azi, România nu are o imagine asupra situației veniturilor la nivel de familie, pentru că cei aproape 7 milioane de consumatori de energie electrică sunt pe familie și locuință. Și atunci, măsurile de sprijin trebuiau țintite pe familie, și nu pe nivelul de consum! Din 2008, România avea obligația de a transpune conceptul de consumator vulnerabil în legislația națională și de a veni cu măsuri de sprijin pentru cei care se încadrau în categoria asta. Din 2008, în România, cei care au avut puterea de decizie și-au bătut joc de populație! Până la liberalizarea pieței de energie, în România – care are o structură de producție de energie electrică atipică, în sensul în care așa-zisa concurență o face Hidroelectrica, cu producția pe apă (cu anumite costuri), o face cu cărbune sau cu nucleara, deci o producție mixtă -, statul nu a făcut niciun efort financiar dintr-o singură rațiune, ticăloasă: să nu strice afacerile băieților deștepți. Dacă știau clar cât consumă vulnerabilii, puteau fi luate și măsuri pentru a achiziționa energia cea mai ieftină și a o orienta către consumatorii vulnerabili. Însă, băieții deștepți au luat energie ieftină și au dat-o cu preț foarte mare!”

Adevărul acesta este, realitatea produce dovezi care dor în continuare și vor provoca în curând și mai mari dureri. Din 2008 până în 2021, peste 3 milioane de familii și-au ajustat singure consumul. Și ca să consume mai puțin, unii, mai ales în rural, “mută” un bec dintr-o cameră în alta. Se va citi din nou sub lampa cu gaz sau la lumânare, că ar fi mai ieftin așa.

Societatea se autoreglează pentru supraviețuire. Cum? Simplu, reducând consumul la energie. Ce uită cei care ne conduc – sau se fac că uită –  este faptul că sărăcia energetică este componentă a conceptului de sărăcie a unei națiuni. Nu vor să recunoască acest lucru! Am reținut aceste aspect – care ar trebui să pună pe jar Guvernul – din discuția cu conducerea BNS, care încă mai așteaptă ca Guvernul să iasă din efectele date de drogul Puterii!

În luna mai 2022, BNS a trimis prim-ministrului Ciucă și ministrului Budăi o altă solicitare pentru convocarea Consiliului Național Tripartit de Dialog Social. Iar nu au primit niciun răspuns. Au revenit cu solicitarea în 21 iunie, a treia, adăugând la temele punctate pentru a fi puse urgent în discuție și amendarea Programului Național de Reziliență. Peste trei zile, date fiind insistențele repetate ale celor de la BNS, s-a produs “minunea”, a fost convocat pentru 29 iunie Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social. Vreți să știți ce rezultat a avut? Zero. Nu s-a luat nicio măsură care să redreseze situația, nici pe securitatea energetică, nici pe securitatea alimentară, nici pe revitalizarea industriei de apărare, nici măsuri de sprijin pentru a compensa efectele războiului Rusia-Ucraina la nivel economic și social în România. Reprezentanții Guvernului au venit total nepregătiți. Dacă ar fi fost altfel, am fi aflat. A fost doar un “veni, vedi….”, dar fără “vici”, pentru că n-au învins în nicio bătălie.

Totuși, a ieșit Ciucă și ne-a liniștit că România poate avea o situație mai bună față de alte state, având în vedere faptul că aproximativ o treime din țiței și aproximativ 90% din necesarul de gaze naturale sunt acoperite din producția internă, că în agricultură s-au luat deja măsuri și totul este ok, pentru că avem un “potențial agricol generos “, că… toate-s bune și la iarnă cald. Cald, poate în Africa, aici, nu!

Mai primim și “învățăturile” ministrului Virgil Popescu către fiii săi din popor. Așa o să facem, o să stingem lumina. De tot. Că oricum e bezna minții în țara asta! Nu ar fi, însă, mai bine să începem cu lumina de la Palatul Victoria? Să fie puterea exemplului de la cel mai înalt nivel. Și pe urmă om mai vedea noi ce ne pregătește viitorul… sau cum îl pregătim noi!

Din păcate, țara asta are grămezi de oameni de succes și prea puțini oameni de valoare! Oare nu a venit vremea să schimbăm cu adevărat ceea ce ne-am prefăcut că schimbăm de 33 de ani încoace?