Incendiu la Spitalul din Constanța. Nenorocirea a lovit la orele dimineții. La ora asta se știe, oficial, din gura procurorului de la Constanța, care se ocupă de caz, că șapte oameni au decedat. Așa a început dimineața asta. Cu imagini ale unor geamuri sparte, la disperare, ca să fie salvați pacienți din ATI-ul de la parter al spitalului de boli infecțioase, urlete de groază, cu resuscitări pe caldarâm, salvări, pompieri, panică și suferință dusă la extrem.
Avertizam, atunci când a fost incendiul de la Institutul Matei Balș, că seria acestor tragedii în sistemul sanitar nu s-a sfârșit. Nu aș fi vrut să am dreptate. Din păcate am avut. Infernul a pus stăpânire pe țară. Să lăsăm orice speranță la intrare?
Avem un bilanț al arșilor care ne terorizează psihic în ultimii ani. Și niște conducători care de care mai descreierați. Să întocmesc o listă a vinovățiilor și a vinovaților? Ar fi prea lungă lista. Îi știm cu toții. Dar, noi suntem proștii, ei vin și pleacă de la putere cu degetele pline de miere și buzunarele doldora, se schimbă unii cu alții, toți promit și toți uită, iar unii dintre ei, care ar vrea să facă ceva sunt sufocați de deciziile imbecile ale unor miniștri și premieri care ne mint că nu sunt bani și ne îndatorează pentru eternitate.
Responsabili sunt toți cei care au avut pe mână țara asta, timp de 30 de ani, care și-au bătut joc de ea și de noi toți, care au peticit-o ca asfaltul de pe șoselele patriei, cu toți Dorelii care n-au plecat în străinătate pentru că erau cu priceperea la piciorul broaștei. Toți au venit la putere ca să cârpească, să lipească pe ici-colo câte ceva, să arunce cu bani doar în buza campaniilor electorale. Au învățat unii de la alții că dacă vrei să prostești electoratul, masa de manevră, nu mai dai sacoșa cu sticla de ulei și pachetul de zahăr, îl mituiești altfel, îi dai concerte, liber la festivaluri și dezmăț și te piși pe valurile pandemice. Toți, dar absolut toți sunt responsabili. Indiferent de culoarea politică, de coaliții și alianțe. Toți au partea lor de vină. Altfel, în 30 de ani, sistemul de sănătate, de educație și economia nu ar fi ajuns în halul în care le vedem acum.
Azi e o zi la fel de tristă ca și ziua în care au ars bebeluși de la Maternitatea Giulești, ca și cea în care au murit în condiții groaznice tinerii de la Colectiv, ca și cea în care au ars pacienți la spitalul din Piatra Neamț și Balș, cum aminteam mai sus. Acum punem la numărătoare și spitalul din Constanța. Peste toate aceste drame de neimaginat în acest secol al tehnicii de vârf, noi am rămas în urmă cu un secol sau mai bine. Din 2008, la Constanța se încearcă ridicarea unui spital nou, În România, unitățile spitalicești sunt vechi, subdimensionate. Unde să bagi atâția bolnavi și mai ales unde să-i primești și să-i îngrijești pe infectații cu COVID care au ajuns în starea asta atât de gravă pentru că nu s-au vaccinat (exceptându-i pe cei bătrâni, cu comorbidități și chiar și vaccinați, cu număr redus de anticorpi)?
Crede cineva că, peste noapte, se vor clădi spitale noi? Exclus. Așa că oamenii trebuie să se gândească ce risc își asumă dacă ajung în stare gravă la ATI-urile unor spitale suprasaturate de probleme, așa cum sunt cele pe care le avem noi. Medicii, asistentele, nu pot face minuni și – dincolo de actul medical pe care noi îl cerem a fi perfect – ei mai trebuie să aibă și unde și cu ce. Despre management, ce să mai zic? Unii sunt foarte buni, se zbat, se bat, alții sunt sinecuriști cărora nu le pasă decât de scaunul pe care stau și atât.
După incendiul de la spitalul din Constanța a ieșit pe ecrane și ”îngrozitul” de la Cotroceni. De parcă acum a aflat ce țară păstorește și ce personaje a impus să cârmuiască la Guvern. Parfumat, aranjat, gata de plecat la Mutter Germania, ca să-și ridice premiul pentru extraordinara activitate de prezident peste colonia din Balcani, dar îngrozit de tragedia de la Constanța și de sistemul sanitar din România. Și când a fost incendiul de la Balș, domnul prezident a făcut un gest de imagine, a fost la fața locului și a cerut ministrului Sănătății un proiect de reformă care să cuprindă soluții rapide. Bla, bla, bla! N-am văzut nici reformă, nici soluții rapide. Ghinion, Herr Iohannis, ghinion! Au încercat managerii să găsească soluții, dar problemele sunt prea grave ca să țină doar de ei. Cu alte cuvinte, nu poți face din rahat, bici și să mai și pocnească!
Care este bilanțul ultimilor ani? Au ars de vii oameni care au intrat in spitale ca să fie salvați. Nici acum nu avem un spital nou pentru marii arși. Apelăm la protocolul cu alte țări europene. Incendiile din spitale nu se mai termină. Și știți de ce? Pentru că trăim într-o țară plină ochi de incompetenți. De afoni care se cred Dumnezei când ajung în funcții-cheie. Toți vor puterea. Stau cocoțați în jilțuri și nu le pute mizeria din jur. Nu-i atinge jegul. Nu-i doare prostia. Nu îi chinuie deloc incompetența. Căci despre asta e vorba. De o maximă nerușinare, de dezumanizare, de aroganță, nimicnicie, orgolii nemăsurate și sfidare.
Ceaușeasca, atunci când trecea cu mașina pe Calea Victoriei și se uita la oameni, îi numea viermi. Acum, noi pentru ei, pentru cei care ne conduc, suntem doar niște furnici care nu mai contează dacă trăiesc sau mor. Pentru că ei au și bani și canalele prin care se pot ajunge să se trateze în alte țări, în spitale civilizate, care nu iau foc, care au medicamente, care au oxigen, care au și medici români, buni, foarte buni, autoexilați după o lungă perioadă de scârbă acumulată în sistemul de sănătate românesc și după ce un alt președinte de țară i-a îndemnat să plece. Pentru că ei ne mint cu ușurință, bazându-se pe memoria scurtă a semenilor, pe rezistența la durere și umilință.
Cât despre incompetența acestor vremuri, care a pus stăpânire pe tot mapamondul și asta se vede fără să ai nevoie de microscop, vă sfătuiesc să citiți cartea lui Tom Nichols (profesor de securitate națională la US Naval War College și Harvard Extension School), ”Sfârșitul competenței”. Așa de bine descrie cât de îngrijorătoare este scăderea dramatică a cunoștințelor de bază și cât de mare a devenit conflictul dintre cei neinformați sau informați greșit și experți, dar și cum au ajuns primii să îi contrazică pe cei din urmă, limitându-le viziunea, recomandările și informațiile reale pe un domeniu în care ei, incompetenții, cred că îl stăpânesc mai bine decât orice specialist. Și mai arată Nichols, fin observator al societății americane, și motivele pentru care s-a ajuns la sfârșitul competenței, iar aici e vorba de sistemul educațional, internetul, presa și uneori, greșelile făcute chiar și de experții înșiși, una dintre ele fiind aceea de a se retrage în cercul lor de prieteni unde se simt mai protejați. Privind la toate câte le trecem și petrecem în spațiul nostru mioritic, cred că românii suferă de la un timp încoace de o autosuficiență imposibil de motivat, care în România a devenit un mod de viață și un model de guvernare handicapat din start și fără remediu pe termen scurt.
P.S. – În urmă cu zece ani, șase bebeluși mureau în incendiul de la Maternitatea Giulești. IGSU a făcut verificări la toate spitalele din țară și a întocmit un raport care nu a apărut, public, niciodată. Concluziile făcute atunci evidențiau lipsa autorizațiilor la incendiu, instalații proaste, improvizații și personal prea puțin pentru a evacua pacienții. Știți cine era ministru al Sănătății când a luat foc Maternitatea? Cseke Attila. Cine e acum ministru interimar la Sănătate? Cseke Attila. S-a schimbat ceva în România? Se va schimba ceva în bine, vreodată ? Sau trebuie să acceptăm condamnarea la o viață impusă de niște incompetenți, din simplul motiv că noi suntem cei care votăm mereu și mereu să ne conducă unii ca ei?