Transnistria, noua filă din scenariul sângeros scris de Putin

Într-un moment în care războiul din Ucraina a ajuns, din păcate, în cea de-a 62-a zi, iar numărul victimelor crește continuu, în spatele zidurilor înalte ale Kremlinului sunt creionate alte scenarii de război. Ucraina lui Zelenski rezistă asalturilor furibunde ale rușilor, chiar dacă acum – oficial – se mai vorbește doar despre regiunea Donbas și despre ”coridorul” care să ajungă, șerpește, în Peninsula Crimeea.

Să se mulțumească Vladimir Putin cu mult mai puțin decât dorea, inițial, sau – de fapt și de drept – scenariul său se desfășoară în parametri dinainte stabiliți?

Duma de Stat a Rusiei i-a cerut liderului de la Kremlin să recunoască independența republicilor Donețk și Lugansk cu doar câteva zile înainte de declanșarea ”operațiunii militare speciale”, sintagmă perversă inventată de Putin pentru a arunca praf în ochii comunității mondiale. La Kremlin, solicitarea a fost abordată pe sistem ”temă prioritară”, astfel încât semnătura ”Țarului” nu s-a lăsat deloc așteptată.

VIDEO Elena Lasconi: „Iohannis, PSD și PNL arată că nu au înțeles nimic din votul cetățenilor / Dacă Antonescu are potențial mare de creștere, de acord”

14:54

MESAJ Ursula von der Leyen, mesaj la 35 de ani de la Revoluție: România și Europa ONOREAZĂ sacrificiul românilor

14:16

Din acea zi, ”denazificarea Ucrainei” a fost literă de lege pentru anturajul militar al lui Putin, în pofida reducerii la absurd și a unor așa-zise explicații care nu au reușit să explice nimic. În ultimă instanță, Vladimir Putin a pornit pe acest drum însângerat plecând de la haoticul principiu de tristă amintire ”Cine nu e cu noi e împotriva noastră”, ceea ce se poate traduce prin aceea că și dacă s-ar fi luptat cu eschimoșii le-ar fi transmis că sunt tot ”naziști” care trebuie eliminați de Armata Rusă eliberatoare.

Dincolo de toate speculațiile, de informațiile cețoase transmise de mașina de propagandă a Kremlinului și de o interpretare putinistă a tot ceea ce înseamnă război, un nou fitil pare deja aprins în bucata de pământ de aproximativ 4.163 km², situată pe teritoriul Republicii Moldova, între Nistru și Ucraina. Transnistria – și-a declarat independența față de fosta republică sovietică Moldova în urma unui război de doi ani (1990-1992) care a izbucnit în timpul prăbușirii URSS, colosul cu picioare de lut – este parte integrantă a planurilor Kremlinului, chiar dacă, până acum, se pornea de la declarații liniștitoare.

Numai că, în urmă cu doar câteva zile – cu de la sine putere sau răspunzând unor deziderate mult mai tendențios-moscovite – un general rus, Rustam Minnekaev, nimeni altul decât comandantul interimar al Districtului Militar Central al Rusiei, a specificat că a controla regiunea Donbas înseamnă și accesul în Transnistria (care nu este recunoscută ca stat independent de comunitatea internațională).

Astfel, coridorul către Peninsula Crimeea – anexată de Rusia în anul de tristă amintire 2014 – ar fi o realitate, iar în plan logistic ar apărea oportunități datorită regiunii transnistrene.

Înaintea oricărei bătălii apărea – ca mijloc de intimidare inițială – un bombardament declanșat de artileria armatei aflate în ofensivă. Abia după ce apărătorii erau ”tocați” un interval mai scurt sau mai lung de timp era declanșată și ofensiva. Numai că nu întotdeauna există bombardamente la propriu, iar ofensiva Moscovei s-a desfășurat întotdeauna în așa fel încât s-au căutat argumente prin care exact țara vizată să fie considerată vinovată.

Istoria a demonstrat că nu numai Rusia a apelat la astfel de ”perdele de fum”, Hitler îndreptând, la rândul său, un deget acuzator către Polonia, înainte de invazia declanșată pe data de 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop. Pe data de 6 octombrie, același an, Polonia a fost cucerită, în totalitate, de germani și de… ruși.

Nici nu a încheiat impetuosul general rus ideea și regiunea transnistreană a fost zguduită – luni și marți – de explozii cel puțin ”suspecte”.

Mai întâi, în apropierea unei clădire guvernamentale, respectiv sediul Ministerului Securității de Stat, s-au făcut auzite explozii, chiar în a doua zi de Paște. Comunicatul autorităților de la Tiraspol a fost sec:

”Luni, în jurul orei 17:00, în clădirea Ministerului Securității de Stat, situată la intersecția străzilor Manoilov și Karl Marx, au avut loc mai multe explozii. Au fost sparte geamurile la etajele superioare. Zona este izolată de polițiști. La fața locului se află o echipă de investigații, geniști, pompieri, medici de la ambulanță și specialiști din alte servicii de urgență. Potrivit datelor preliminare, focurile au fost lansate din lansatoare de grenade. Nu există victime”.

Marți dimineață, scenariul s-a dezvoltat în continuare, alte două explozii având loc în regiunea transnistreană. De data aceasta, vizate au fost două antene radio din localitatea Mayak, acestea fiind avariate.

Ulterior, separatiștii pro-ruși din Transnistria – prin Consiliul de Securitate al republicii autoproclamate – au acuzat un ”atac terorist” care ar fi vizat o unitate militară din apropierea capitalei Tiraspol.

În același timp, Consiliul de Securitate al Transnistriei a anunțat totodată că nivelul de alertă teroristă a fost ridicat la ”roșu” din cauza situației tensionate din ultimele două zile.

În decurs de numai 48 de ore, după cum se poate observa, pro-rușii din Transnistria vorbesc despre ”terorism”, ridică nivelul de alertă teroristă și nu lipsesc decât degetele acuzatoare direcționate către Chișinău. În capitala Republicii Moldova, președintele Maia Sandu – căreia i s-a transmis că ”Moldova poate ajunge în coșul de gunoi al istoriei” fiindcă a avut curajul de a interzice simbolul pro-război ”Z” – a convocat, tot marți, o ședință a Consiliului Suprem de Securitate de la Chișinău din cauza exploziilor care au avut loc în Transnistria.

Acesta este, de altfel, momentul ”T+0” în regiunea transnistreană, o tensionare crescândă a situației neputând fi eliminată din vreun scenariu. Serviciul de informații al armatei ucrainene a transmis deja că Rusia ar dori să continue astfel de mutări, tocmai pentru a atrage în război și Transnistria, regiune dependentă de Rusia – de unde primește, gratuit, gaze naturale – și unde se află aproximativ 1.500 de soldați ruși, conform informațiilor oficiale.

Pe de altă parte, scenariul în care au loc explozii care să inducă panică – într-o primă etapă, fiindcă nu pot fi excluse nici etape în care, din nefericire, să fie înregistrate și victime, tocmai pentru escaladarea tensiunilor – este completat de unele voci car par a avea libertatea de a declara orice și oricând. Evident, nu se vorbește în numele Kremlinului, fiindcă Vladimir Putin nu va ieși niciodată pentru a face afirmații referitoare la planurile sale. Sau, dacă iese, nu spune adevărul, vezi cazul Ucrainei, liderul de la Kremlin insistând, luni bune, în a spune public că o invadare a Ucrainei este doar o invenție occidentală.

Acum, un politolog – Serghei Markov – a fost chestionat de… Pravda, iar acesta nu s-a ferit să lanseze o acuzație gravă. România, sprijinită/motivată de NATO, dorește să pună mâna pe Republica Moldova și pe Transnistria. Potrivit acestui Nostradamus al politologiei din Rusia, România va trece la fapte și va ”ataca” Transnistria, ulterior urmând să ”anexeze” Republica Moldova.

În actualul context, astfel de declarații devoalează, bineînțeles, și una dintre ”pedalele” pe care va apăsa Rusia, respectiv Vladimir Putin. Dorința de unire cu Republica Moldova a României nu este un secret pentru nimeni, însă oficialii de la București au transmis, mereu, că decizia aparține țării suverane de peste Prut. Dacă Moscova crede – sau vrea să facă pe cineva să creadă – că tancurile României se vor avânta în Transnistria, atunci devine lesne de înțeles, o dată în plus, că lipsa de scrupule, atunci când vine vorba despre Kremlin, nu cunoaște limite.

Important este ca România, cu atât mai mult acum, când războiul se află la graniță, să nu cadă în plasa unor provocări rusești care sunt departe de punctul culminant. Anturajul lui Vladimir Putin nu mai pune geană pe geană pentru a-i da liderului motive de satisfacție – după ce armata Rusiei s-a zvârcolit și se zvârcolește în Ucraina -, iar orice explozie se poate transforma, mai devreme sau mai târziu, într-un dezastru de proporții… europene.

Finalmente, se poate spune că Rusia continuă o melodie care îi este foarte dragă: ”Dezinformează, dezinformează, dezinformează, tot rămâne ceva!”

Citește și: 

• Rusia, prizoniera lui Putin…
• Cum s-a supărat Vladimir Putin ca văcarul pe sat
• Asediată de SARS-CoV-2, Europa este amenințată și de PUTIN-22
• Putin condamnă poporul rus la foame, tristețe și marginalizare
• Moscova nu crede în lacrimile mamelor. De oriunde ar fi ele

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele