Unde-i miliardul?
Au început audierile în dosarul care privește păgubirea bugetului de stat cu peste un miliard de euro, prin achiziția a milioane de doze de vaccin împotriva COVID, un număr cu mult peste populația întregii Românii. Nu mai vorbim de câți ar fi fost eligibili din toți cei care încă mai trăiesc (sau se prefac că trăiesc) prin țara care, la rândul ei, se preface vie. Toate acestea sunt amănunte, cuvinte în plus, într-o anchetă care e abia la început. Și care pornește și înaintează cu motor diesel. Ușor, ușor, să nu se piardă controlul.
Imunitățile au fost ridicate, pare că justiția e liberă să acționeze, „să-și facă datoria”, cum se spune în popor și cum nu crede nimeni, în realitate, că se întâmplă. „Președintele tuturor românilor” a acționat și a decis că nu se poate ca o imunitate parlamentară să stea în calea bătăliei pentru aflarea adevărului. Un adevăr care nu ne va aduce nici banii înapoi în bugetul de stat, nici morții din pământ acasă, dar care, se pare, ne va da iluzia că, mai devreme sau mai târziu, orice faptă care merge dincolo de lege se pedepsește.
Între timp, lumea merge înainte. De fapt, pentru câțiva dintre noi, doar linia din dreptul destinului continuă să curgă. Și zilele devin întuneric definitiv. Aflăm de la televizor sau din propriile buletine de știri că oameni care mai aveau multe de spus și de făcut se sting, într-o singură secundă, pierzând aerul din plămâni și ritmul cardiac. Mor, pur și simplu mor. Și apoi vedem materialele despre audierea lui Cîțu și viitoarele audieri ale miniștrilor Sănătății care, se spune, au semnat fraudulos niște achiziții care nu au adus niciun avantaj. Cât de mărunte sunt toate aceste pâlpâiri ale amiezii! Cât de inutil pare totul!
Unde-i miliardul? Unde-i miliardul?, strigă un protestatar pe fundal, în timp ce la microfoanele cu burete roșu suspecții dau declarații de ultimă oră. Unde-i viața noastră, aș adăuga, citând tot din poeți care au scris, au trăit, au înțeles înaintea mea: „Viața noastră unde e?/Viața noastră ce-ați făcut cu ea?” Și nimeni nu știe să răspundă și nimeni nu vrea să ne spună, de fapt, de ce se prăbușește, live, spectaculos, sub ochii noștri, o lume care, până nu demult, părea că are fundații stabile și care dădea sentimentul că se înalță așa cum se cuvine, spre niște adâncimi de unde poți admira nu numai peisajul, nu numai suprafața.
Pușcărie nu cred că mai fac mulți dintre cei care și-au umplut buzunarele și mandatele. Așa cum mai spuneam, roata aceea care se învârte și care, pe rând, îi descoperă pe toți, nu știu dacă are și forță să-i pedepsească. Noi, alegătorii, noi, oamenii de rând, avem și mai puțină putere pentru a trage pe cineva la răspundere. Unde-i miliardul, domnilor? Că în vene nu ni l-ați băgat, nici cu forța. E iarnă. S-au întors virozele respiratorii. Toate. Și e și epidemie de rujeolă. Prea puțini copii vaccinați, spun aceleași buletine de știri. Și prea puțini adulți care să mai poată avea încredere, completăm noi, făcând semnul crucii și așteptând să mai treacă o zi.
CITIȚI ȘI:
Cine are grijă de România? Cine are grijă de români?