Unde nu există viziune, oamenii pier

Frecvent, Președintele american Joe Biden este comparat cu Franklin D. Roosevelt, intrat în istorie pentru New Deal și pentru scoaterea SUA din marasmul economic creat de marea depresiune a anilor 1930. Este vorba despre o comparație auto-întreținută: în calitate de candidat, Joe Biden a rostit unul dintre discursurile emblematice ale campaniei electorale în Warm Springs, orășelul unde FDR se retrăgea pentru a-și îngriji sănătatea grav afectată de poliomielită. Ordinul executiv semnat la începutul lunii iulie de către Joe Biden, prin care cele peste 12 agenții federale implicate în gestionarea situațiilor de monopol primesc atribuții sporite, consolidează agenda de tip Roosevelt a actualului Președinte.

New New Deal

Pe 9 iulie, Președintele american Joe Biden a semnat un ordin executiv prin care toate instituțiile și agențiile implicate în gestionarea situațiilor de monopol în SUA (reglementare, supraveghere) primesc atribuții sporite și sunt încurajate să acționeze pentru a restabili un climat competițional în economia americană.  Printre altele, ordinul mandatează crearea, la Casa Albă, a unui nou Consiliu privind competiția și subliniază, în mod explicit, faptul că principalele instituții vizate, Comisia Federală pentru Comerț (Federal Trade Commission) și Departamentul de Justiție au libertatea de a reexamina achiziții și fuziuni realizate în timpul administrațiilor anterioare, dacă se dovedește că regulile privind competiția au fost încălcate.

Domeniile vizate de ordinul executiv sunt cel tehnologic, financiar-bancar, domeniul sănătății și industria farmaceutică, industria agricolă, transporturile și piața profesiilor masiv reglementate (profesiile a căror exercitare presupune o licență). Sunt domenii în care, „de patru decenii, consolidarea puterii corporațiilor a fost un proces accelerat”, rezultatul fiind că, „în peste 75% din sectoarele economice americane, un număr mic de companii-gigant exercită putere de monopol”, cu impact direct asupra „prețurilor plătite de familii, asupra veniturilor muncitorilor, asupra inovației și creșterii economice”.

Apropo de consolidarea, de către actuala administrație de la Casa Albă, a agendei de tip New New Deal, ordinul face trimitere directă la administrația Roosevelt care, „în anii 30, a apăsat puternic pe pedala implementării reglementărilor antimonopol, a crescut, în doar 2 ani, de 8 ori numărul cazurilor deferite justiției sub acuzația de comportament monopolist, acțiuni care au economisit miliarde de dolari din banii consumatorilor și au contribuit la inaugurarea unor decenii bune de creștere economică susținută și inclusivă”.

 „Capitalismul fără competiție nu e capitalism, e exploatare”

În 1938, Franklin D. Roosevelt a ținut un discurs în Congresul american, „Message to Congress on Curbing Monopolies”. Discurs al cărei frază-cheie pare a fi următoarea: „Democrația nu este sigură atunci când oamenii tolerează creșterea puterii private până în punctul în care aceasta devine mai puternică decât statul democratic însuși”.  

Interesant este că, la fel precum predecesorul său a cărui moștenire dorește să o continue și să o consolideze, Președintele Biden a însoțit emiterea ordinului executiv de un discurs care se apropie, prin fermitate și lipsă de echivoc, de celebrul mesaj despre „cum să fie ținute în frâu monopolurile”. „Capitalismul fără competiție nu e capitalism, este exploatare. Fără o competiție sănătoasă, marii jucători pot schimba regulile după cum vor, pot cere cât vor și te pot trata așa cum vor”. Sau: „cu timpul, am pierdut valoarea americană fundamentală potrivit căreia capitalismul autentic se bazează pe competiția corectă și deschisă. Acum 40 de ani, am ales calea greșită și am renunțat la regulile care promovează competiția. Trăim de 40 de ani într-un experiment, prin care am lăsat giganții corporatiști să acumuleze din ce în ce mai multă putere. Și unde am ajuns? Mai puțină creștere, mai puține investiții, mai puține mici afaceri, prea mulți americani care se simt lăsați în urmă, prea mulți americani care sunt mai săraci decât părinții lor. Cred că experimentul a eșuat. Trebuie să ne întoarcem la un model de economie care crește de jos în sus și are un sector de mijloc în expansiune”.

Președintele Biden nu face o trimitere clară la leadership-ul american în timpul căruia a început acest experiment „eșuat”, dar, prin referirile la „cei 40 de ani”, discursul său intră în polemică directă cu un al discurs prezidențial celebru, cel în care Ronald Reagan decreta: „guvernul (mai precis, statul – „government”, în original) nu reprezintă soluția la problemele noastre, guvernul este problema”. Discurs și gândire care au inaugurat, de o parte și de alta a Atlanticului (în Europa, mai cu seamă prin thacherism), o perioadă de dereglementare, de ascensiune neîngrădită a neoliberalismului sau ceea ce analistul Brookings Bill Bauer numea o perioadă de „diluare a puterii statului de a îmblânzi instinctele cele mai rele ale capitalismului”.

Știm cam câtă atenție a stârnit, în spațiul public românesc, acest discurs posibil emblematic al Președintelui american. Și, dacă tot am invocat atâtea și atâtea discursuri prezidențiale americane, permiteți-mi ca în loc de încheiere, să revin și eu la Franklin D. Roosevelt, a cărui frază celebră, „singurul lucru de care trebuie să ne fie teamă este teama însăși”, reverberează peste ani și ani. Câteva cuvinte mai încolo, în același discurs, Președintele Roosevelt are o altă exprimare, care, din păcate, nu s-a bucurat de aceiași atenție: „unde nu există viziune, oamenii pier”. Și cum ar putea exista viziune fără o minimă conectare cu termenii fundamentali ai dezbaterilor de idei care au loc chiar sub ochii noștri?