Valentina Pufulescu: „O fi murit și al meu?” (OPINIE)

“Martorii incendiului de la spitalul Matei Balș mi-au povestit că e ca la Colectiv”. Este relatarea unui reporter pe care l-am auzit transmițând în direct din fața spitalului în care 3 pacienți au fost găsiți carbonizați, iar un altul a murit ulterior. Focul a izbucnit în jurul orei 5, iar jurnalistul despre care vorbesc relata de la fața locului la 6 dimineața.

În jurnalele de la ora 6 l-am auzit în direct pe ministrul Sănătății la mai multe televiziuni. Eșec după eșec fiecare intervenție. Cuvinte puține și degeaba. Bineînteles că nu ajunsese acolo și habar nu avea despre ce este vorba. Ministrul-glugă-de-coceni nu știa sigur nici câți oameni au murit și nici minimul necesar de informații despre ce s-a întâmplat la spital. “CRED că a ars ….”, “sunt trei victime…”. Televiziunile titrau deja de minute bune ca informație confirmată (îl auzisem deja pe Raed Arafat confirmând informațiile) faptul că incendiul a fost puternic, cu flăcari mari și că erau deja 3 morți CARBONIZAȚI și încă 1 pacient în resuscitare.

Când vorbești de pacienți carbonizați înseamnă că a trecut ceva timp. Care ar putea fi scuza pentru lipsa de informare a ministrului?

Mă uit la televizor deja de o oră și ceva încercând să aflu mai multe detalii despre ce s-a intâmplat. Cum a fost posibil ca după “anchetele, evaluările și măsurile” de după ultima tragedie (Piatra Neamț), istoria să se repete parcă înadins.

Chiar în aceste momente (7:21) are loc o conferință de presă a factorilor de “anchetă și decizie”. Arafat, Voiculescu, Oprița, nu știu ce șef de la pompieri, etc. Cu toții s-au lăudat cum au intervenit. Avem o statistică frumoasă: număr mare de “personal”, mașini numeroase, care mai de care mai speciale, “efective” mari de pompieri și alți specialiști.

Despre morți, trei vorbe la final. Despre pacienții din spital? Puține informații.

Raed Arafat țipă la un reporter mai inflăcărat și-i dă o “lecție” despre cum trebuie să se poarte cu mănuși cu “factorii” de decizie. Că “factorii” sunt sensibili și au nevoie de cele mai lingușitoare întrebări ca să poată face un nou set de “anchete, evaluari și măsuri”.

Raed Arafat, către jurnalist: “Dacă ați venit să urlați la noi cu întrebări din astea…. Revolta e în capul dumneavoastră!”.

Ce credeți că întreba reporterul? “Domnule ministru (către Voiculescu), ați făcut anchete și evaluări și la Piatra Neamt și iată că la două luni distanță ne ard în continuare bolnavii în spitale. Oamenii sunt revoltați!”

Doare! Șefii lipsei de empatie încă nu și-au dat seama că s-au angajat în slujba oamenilor, nu a statisticilor. Jurnaliștii sunt interesati de soarta oamenilor, de bieții pacienți care ard de vii în spitale. Imaginați-vă neputința sărmanilor bolnavi în fața flăcărilor. Au fost găsiți carbonizați!!!

În timp ce “șefii statisticilor” țipă și ignoră jurnaliștii, în fața spitalului asteaptă deja rudele pacienților internați in spitalul-torță. Iși strigă durerea, neputința, incertitudinea în care trăiesc. Nu le-a spus nimeni ce s-a întâmplat cu cei dragi. Nu știu dacă le-au murit rudele internate sau dacă au fost transferate la alt spital. Îndură gerul pe lângă zidurile spitalului și nu-i bagă nimeni în seamă. L-am auzit pe un domn care venise din Târgu-Jiu! Așteaptă să se trezească “factorii de decizie” ca să le comunice informațiile pe care le așteaptă cu inima strânsă. “O fi murit și al meu?”

“Șefii lui degeaba“ nu s-au sinchisit să meargă la rudele pacienților și să le spună o vorbă bună, o alinare minimă într-o situație groaznică. Erau la doar câțiva metri distanță, cu privirile întinse către orice licarire de speranță. Erau ușor de recunoscut.

Concluzia mea, ca român, jurnalist, pacient, este că suntem pe cont propriu, oameni buni!

“Sefii la statistici” lucrează pentru mașini, nu pentru noi, oamenii. Iar asta nu se va schimba curând.

Giulești, Colectiv, Piatra Neamț, Matei Balș. Se înfiripă o statistică frumușică.