ANALIZĂ Gândul și Factual.ro: Klaus Iohannis vs. Victor Ponta – Cine A MINȚIT pe subiectul votului din străinătate?

Publicat: 12 11. 2014, 18:34

Context:

În 10 (dar și în 11 noiembrie), ambii candidați la Președinția României au dezbătut (la televiziuni separate) problema votului din străinătate. Discuția, pe care am putut-o urmări și aseară, a venit în contextul în care, de la izbucnirea scandalului românilor care nu au putut vota, MAE și BEC au interpretat diferit legalitatea suplimentării numărului de secții din străinătate. Concluzia noului ministru de externe, Teodor Meleșcanu: „este clar că nu este clar”.

Ce verificăm

Cei doi candidați la președinție au avut mai multe declarații în seara de 10 noiembrie pe această temă, pe care le vom verifica separat. În mare, declarațiile s-au repetat și aseară, la Realitatea TV, motiv pentru care le vom verifica pe cele de luni.

Verificare

Victor Ponta:

„Nu este vorba de o încâlceală juridică. Este o chestie foarte clară. Dl. Meleșcanu poate, cu resursele care îi sunt puse la dispoziție MAE – mâine avem ședința de Guvern în care alocăm niște fonduri suplimentare – , cu măsurile care s-au luat, în primul și primul rând acel formular să fie completat online, să aibă mult mai multe ștampile, buletine de vot, oameni de la MAE care să suplinească reprezentanții partidelor pentru că la turul I, ACL-ul dlui Iohannis a avut 132 de oameni absenți din secțiile de votare…acum trimitem 132 de diplomați de la MAE care vor lua locul celor de la ACL. Iar pe 16 se va vota și în străinătate și de către toți cei care vor să își exprime votul.”

Fals

MAE, cu resursele aflate la dispoziție în acest moment, nu va putea asigura că pe 16 noiembrie se va vota în străinătate de către toți românii care vor vrea să își exprime votul. În acest moment, dacă luăm doar secțiile existente (presupunând că la toate va fi suplimentat numărul de cabine de vot până la 7) ajungem la următorul calcul:

294 (secții de votare) x 840 minute (14 ore de vot) x (7 cabine) / 2 minute (presupunând că votanții sunt foarte rapizi și votează în fiecare oră, câte 2 minute fiecare) = 864.360 votanți

Evident, acest calcul este unul maximalist, care nu va putea fi relevant pentru toate secțiile, căci numărul de români/secție este foarte diferit de la un oraș la altul (de exemplu, în Afghanistan sunt 3 secții de vot, la fel ca în 2009, dar de atunci mare parte din trupele românești au fost retrase și deci nu vor putea fi 3 x 840 x 7 /2 = 8820 de votanți).

Aplicând același algoritm pentru Paris, spre exemplu, calculele arată că vor putea vota maximum 2 secții x 840 minute x 7 cabine / 2 minute = 5.880 de cetățeni. La Munchen, vor putea vota doar 2.940 de români.

În același timp, dacă luăm în calcul doar numărul estimat de români din Italia și Spania (potrivit MAE), ajungem la 2,2 milioane de români. Or, adresa MAE către BEC din 6 noiembrie 2014 privind numărul estimat de buletine necesare pentru turul al doilea avansează cifra de 800.000 de buletine de vot, deci puțin peste o treime din necesarul doar pentru cele două țări.

Klaus Iohannis:

„Soluția este foarte simplă, nu există nimic complicat aicea. Guvernul putea să creeze cadru foarte ușor [cadrul prin care se puteau suplimenta secțiile], se putea mări numărul de secții […] Nu este târziu, Guvernul dacă chiar dorește, așa cum auzim că dorește, să rezolve problema atunci nu are decât să găsească căile cele mai bune și să o rezolve nu să o povestească… Exact acest lucru îl spun eu de săptămâna trecută: MAE putea, prin Ordin al ministrului, să retragă prima listă să dea o altă listă cu mai multe secții în locurile unde sunt doritori să voteze”

Parțial fals

Într-adevăr, Guvernul putea să creeze cadrul pentru a asigura un număr suficient de secții. Însă, potrivit legii 370/2004 pentru alegerea Președintelui României Art. 12 (3) „Organizarea și numerotarea secțiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor.”

Aceasta presupune că organizarea și numerotarea secțiilor din străinătate trebuia realizată până la data de 18 septembrie 2014 (la 15 zile de la data intrării în vigoare a HG 520/2014 privind stabilirea datei alegerilor.)

De asemenea, Guvernul ar fi putut estima un număr suficient de secții de votare în străinătate, pentru că în conformitate cu Art. 32 (2) din Legea 370/2004 „Ministerul Afacerilor Externe comunică Biroului Electoral Central numărul estimat de buletine de vot necesare pentru secțiile de votare din străinătate”. MAE a transmis către BEC un număr estimat de 600.000 de buletine de vot (adresa).

Nu există un document care să arate cum anume a estimat MAE acest necesar, însă iată ce prevede Hotărârea nr. 4/2008 a Autorității Electorale Permanente: „Art. 6 (2) Se recomandă asigurarea unei cabine de vot pentru fiecare 300 de alegători arondați la o secție de votare ori calcularea numărului de cabine de vot necesare după următoarea formulă: Ncv = Asv x Tmv/Tv *, unde: Ncv – necesar cabine de vot; Asv- număr alegători arondați la o secție de votare; Tmv- timp mediu de votare pentru un alegător (aproximativ 2-3 minute); Tv = perioada de timp legală pentru votare (14 ore).”

Însă în ceea ce privește modificarea între cele două tururi de scrutin a numărului de secții de votare, afirmația este falsă, dacă ne uităm la legislația în vigoare (adică termenul de 15 zile pentru transmiterea listelor cu secțiile de votare din străinătate).

În același timp, invocarea neconstituționalistății modificării „regulilor în timpul jocului”, deși legitimă, trebuie privită în context. Când se invocă faptul că legislația electorală nu poate fi schimbată cu mai puțin de un an înainte de alegeri, se ia în calcul Decizia 334/2013 a Curții Constituționale cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. În motivarea deciziei sale, Curtea Constituțională invocă recomandările Comisiei de la Veneția privind referendumurile și alegerile. Însă, în aceeași decizie, la pagina 12, Curtea reține că:

„De asemenea, subliniind aceleași principii, Comisia de la Veneția, în Raportul asupra calendarului și inventarului criteriilor politice de evaluare a alegerilor adoptat de Consiliul pentru alegeri democratice cu ocazia celei de-a 34-a Reuniuni (Veneția, 14 octombrie 2010) reține, totodată, că «orice reformă care vizează legislația electorală care urmează să se aplice unor alegeri trebuie să albă loc suficient de devreme pentru a putea fi cu adevărat aplicabilă». Cu toate acestea, în anumite situații, «pot fi acceptate excepții de la regula de un an, de exemplu, dacă este necesar să fie remediate pe cale legislativă probleme neprevăzute, sau pentru a rectifica legislația electorală, acolo unde aceasta ar aduce atingere drepturilor recunoscute la nivel internațional»”.

Jurisprudența și documentele examinate relevă instabilitatea legislației românești în materie de alegeri, dar și de referendum, în contradicție cu principiile statului de drept, existența unor deficiențe ale sistemului electoral actual, necesitatea modificării legislației electorale și faptul că aceasta trebuie să aibă o solidă fundamentare, respectiv să se concretizeze într-un act complex – un cod electoral, precum și faptul că modificarea trebuie să respecte principiul securității juridice, respectiv să nu se intervină (cu unele excepții admisibile) cu mai puțin de un an înainte de alegeri.”

De aceea, în acest caz, putem vorbi de situația descrisă de Comisia de la Veneția, întrucât unui drept fundamental (dreptul de vot, consfințit prin articolul 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România: „Voința poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voință trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal și exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.”)

Concluzie

În condițiile legislative actuale, nu se poate garanta accesul tuturor românilor cu drept de vot la turul II al alegerilor prezidențiale. Cu toate acestea, o Ordonanță de Urgență poate modifica prevederile legislative care îngrădesc exercitarea dreptului de vot, fiind una dintre situațiile în care acest instrument ar fi cu adevărat utilizat în spiritul Art. 115 (4) din Constituția României: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.”

Factual.ro este un proiect implementat de Funky Citizens. Scopul lui este căutarea adevărului din spatele declarațiilor, folosind o metodologie care îmbină bune practici academice și jurnalistic, precum și cunoștințele experților care îi formează echipa. „Știm ce rapoarte să citim, care sunt sursele relevante și cum să le explicăm cât mai despleticit, pe înțelesul oricărui absolvent de liceu. Contribuim la eliminarea zgomotului din spațiul public în jurul alegerii Președintelui României prin verificarea în timp real a declarațiilor susținute de candidații din turul doi al alegerilor prezidențiale în timpul dezbaterilor electorale”, spun experții de la Factual.ro.

Pentru că, adaugă ei, în special în politică, adevărul nu este niciodată alb-negru, utilizează „Barometrul Adevărului” pentru a evalua gradul de adevăr conținut de fiecare declarație: