Anularea alegerilor PREZIDENȚIALE, pe radarul presei din Germania: „Mitul ingerinței ruse – sau clasa politică de la București a jucat la noroc?”

„Mitul ingerinței ruse în România, după anularea alegerilor prezidențiale. Acestea ar fi fost fraudate de Kremlin sau clasa politică de la București a jucat la noroc?”, începe o analiză a cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung.

În această primăvară – o dată exactă nu a fost încă stabilită – va fi ales un nou șef de stat în România. Mandatul actualului președinte Klaus Iohannis a expirat de fapt la sfârșitul anului 2024, dar, ca urmare a alegerilor prezidențiale din noiembrie, care au fost în cele din urmă anulate de Curtea Constituțională, cei cu drept de vot vor fi absenți.

La 24 noiembrie, Călin Georgescu, un canidat de extremă dreapta și teoretician al conspirației dovedit, cu o înclinație pentru denaturarea istoriei, care nu apăruse anterior în fruntea niciunui sondaj, a obținut în mod surprinzător cele mai multe voturi.

ACTUALITATE Crin Antonescu: „Nu am așteptat NICIODATĂ să fiu rugat”

20:58

GALERIE FOTO Legendarul Gary Hall Jr și-a pierdut medaliile olimpice în INCENDIUL devastator care a cuprins Los Angeles

20:32

El a fost urmat de Elena Lasconi, liderul partidului anticorupție orientat spre reformă Uniunea pentru Salvarea României sau, pe scurt, USR. Partidul Social Democrat (PSD), aflat la guvernare, care este social-democrat doar cu numele, intrase în cursă cu șeful guvernului Marcel Ciolacu. Cu toate acestea, PSD, care era obișnuit să câștige, a văzut cum candidatul său nu reușește să ajungă în turul doi, a relatat Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Dacă dăm crezare Curții Constituționale a României, Consiliului Suprem de Apărare a Țării condus de Iohannis și PSD, atunci situația este clară: outsiderul Georgescu a reușit să ajungă în turul doi doar datorită unei campanii rusești. Cu toate acestea, în România există și părerea că scopul PSD a fost de la bun început acela de a aduce în turul doi un candidat de extremă dreapta la președinție, altul decât al său.

O suspiciune care devine din ce în ce mai evidentă

Canidatul PSD ar fi fost capabil să obțină victoria în turul al doilea în fața radicalului de dreapta, despre care se presupunea că nu era eligibil pentru majoritatea populației. Cu toate acestea, acest calcul nu a funcționat, deoarece principalul partid de guvernământ a subestimat furia populației față de forțele consacrate.

În aroganța lor, strategii partidului PSD pur și simplu nu și-ar fi putut imagina că propriul lor candidat va cădea în plasa populației. Acestea sunt impresii și presupuneri, nu fapte verificabile.

Dar în România, de câteva săptămâni, o suspiciune se clarifică în fiecare zi: Clasa conducătoare de la București nu a făcut decât să picteze spectrul Rusiei pe perete pentru a profita de propriul eșec și de eșecul eșecului său – pentru a avea o scuză pentru a anula niște alegeri al căror rezultat nu a fost pe gustul celor aflați la putere.

În primul rând, este izbitor faptul că alegerile prezidențiale, în care candidații din tabăra guvernamentală au eșuat, ar fi fost manipulate masiv de Rusia. În schimb, se presupune că nu a existat nicio manipulare în alegerile parlamentare de o săptămână mai târziu, unde PSD a devenit cel mai puternic partid și a fost mulțumit de rezultat.

Ar fi trebuit Kremlinul să își desfășoare roboții și trolii doar pentru alegerile prezidențiale, dar nu și pentru alegerile parlamentare?

Acest lucru ar fi ciudat și pentru că alegerile parlamentare au fost cele mai importante dintre aceste voturi. În România, șeful statului are o poziție puternică, dar țara nu este o republică prezidențială. Oricine ar dori să își exercite influența la București ar face mai bine să manipuleze alegerile parlamentare în locul celor prezidențiale.

De asemenea, este cel puțin ciudat faptul că se spune că algoritmii de rău augur Tiktok au distorsionat alegerile prezidențiale câștigate de opoziție, dar nu și alegerile parlamentare, în care forțele guvernamentale au reușit să se mențină. Este acest lucru realist?

Rolul celor mai importante instituții ale statului în anularea alegerilor face ca astfel de întrebări să pară și mai presante. Juristul român Csongor Kuti scrie într-un eseu pentru portalul „Verfassungsblog” despre „o serie de decizii nefericite” ale celor șase judecători și trei judecătoare de la Curtea Constituțională, care „au luat o serie de decizii nefericite” privind principiile statului de drept sau ideea de democrație.

Acțiunile Curții Constituționale par într-adevăr să necesite explicații. După triumful electoral al lui Georgescu, aceasta a ordonat inițial o renumărare a tuturor voturilor exprimate în termen de 24 de ore. Acest termen a fost cel puțin neprofesionist, deoarece s-a dovedit a fi imposibil din punct de vedere logistic să se renumere mai mult de nouă milioane de voturi într-o singură zi, când secțiile de votare se închiseseră de mult.

După ce și-a dat seama de acest lucru, instanța a amânat termenul cu câteva zile. Deși rezultatele secțiilor de votare din țară au fost renumărate, cele peste 600.000 de voturi din străinătate, unde cei doi candidați ai opoziției, Georgescu și Lasconi, obținuseră rezultate peste medie, nu au fost renumărate. Curtea Constituțională a decis apoi rapid că voturile din străinătate erau oricum irelevante, deoarece neregulile semnalate care au determinat ordinul de renumărare se refereau doar la voturile exprimate în localitățile inițiale. Dar de ce s-a dispus în primul rând renumărarea completă a tuturor voturilor?

Acest lucru a rămas neclar, dar la 2 decembrie, în urma renumărării parțiale, Curtea Constituțională a confirmat în cele din urmă rezultatele primului tur de scrutin – pentru ca la 6 decembrie să anuleze întregul scrutin. Motivul invocat a fost reprezentat de informațiile furnizate de Ministerul de Interne, serviciile secrete și biroul prezidențial al lui Iohannis, conform cărora întregul proces electoral a fost caracterizat de o lipsă de transparență, în special în ceea ce privește finanțarea campaniei.

PSD mulțumit inițial

Ca mulți oameni din România, Csongor Kuti se întreabă ce rol au jucat serviciile secrete românești în odiseea Curții Constituționale: „Este inexplicabil și contrazice principiile besta legii. Este inexplicabil cum Consiliul Suprem de Apărare a Țării a fost informat despre neregulile și actele ilegale care au afectat întregul proces electoral abia după primul tur de scrutin”, deci Kuti.

La fel de inexplicabil este faptul că Consiliul de Securitate condus de Iohannis a făcut publice informațiile de la servicii abia după ce Curtea Constituțională a declarat inițial valabile rezultatele alegerilor. Indiferent de context, PSD și baronii săi puteau fi mulțumiți: Alegerile, în care propriul lor candidat a eșuat, au fost anulate, deschizând calea pentru o a doua încercare de a prelua puterea.

S-ar putea să fi ajutat faptul că PSD are în mod tradițional multe cunoștințe vechi în rândurile Curții Constituționale, cum ar fi președintele Curții Constituționale, Marian Enache. Avocatul în vârstă de 70 de ani a fost numit judecător constituțional de către Senat, a doua cameră a Parlamentului României, în 2016 – la sugestia PSD, pentru care fusese anterior deputat. Conexiunile lui Enache merg însă și mai departe.

El a avut cândva un dosar de angajat la Securitate, crudul serviciu secret al dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, care a fost împușcat mortal în 1989. Cu toate acestea, dosarul în sine nu mai poate fi găsit în arhive, existând doar referința oficială la acesta.

Istoricul Mihai Demetriade, consilier științific în cadrul Consiliului Național de Investigare a Arhivelor Securității, a declarat într-un interviu acordat programului românesc al „Radio Europa Liberă” că singura certitudine pe baza dosarelor este că Enache a fost informator al Securității.

„Dar nu știm ce fel de recrutare a fost, când și în ce context a avut loc”, a spus Demetriade pentru presa germană.

Prin urmare, nu este etic să speculăm cu privire la natura cooperării. Cu toate acestea, dacă un dosar a fost deschis, cel puțin două condiții au fost îndeplinite: A existat o recrutare reușită, precum și unele rezultate ale cooperării, adică spionarea altor persoane.

O campanie electorală fără niciun ban?

Rolul Autorității Electorale Permanente din România și al șefului acesteia, Toni Greblă, este de asemenea ciudat. Georgescu, eventualul câștigător al alegerilor, raportase autorității că nu a cheltuit niciun fond pentru campania sa electorală. Acest lucru nu era discutabil doar având în vedere videoclipurile Tiktok produse cu el.

De asemenea, pliante, calendare și alte materiale cu imaginea lui Georgescu nu vor fi fost tipărite gratuit și de la sine. Georgescu a scăpat cu afirmația că nu a cheltuit niciun leu pentru campania sa doar pentru că Autoritatea Electorală Permanentă a ascuns această informație presei și publicului, potrivit lui Cristianizie, un jurnalist care lucrează pentru autoritatea electorală.

În timpul unei campanii electorale, autoritatea este de fapt obligată să publice săptămânal costurile de campanie ale candidaților, însă în ultimele două săptămâni înainte de ziua scrutinului acest lucru nu a fost făcut. Informațiile au fost transmise abia după ziua alegerilor și abia atunci românii au descoperit că învingătorul lor electoral nu ar fi avut costuri de campanie.

Cum se potrivește acest lucru cu faptul că Greblă a participat la o petrecere privată cu oameni apropiați de Georgescu la sfârșitul anului 2022? Potrivit documentelor publicate de Consiliul Suprem de Securitate, Georgescu a primit câteva sute de mii de euro ca sprijin pentru campania electorală.

Potrivit unui comunicat al partidului anticorupție USR, faptul că Autoritatea Electorală Permanentă a acceptat aparent afirmația sa privind un buget electoral zero, fără să o verifice, indică „deficiențe grave din partea autorității electorale la fugni Controls hihrbehörde.” Prin urmare, trebuie să se pună întrebarea ce încredere mai poate avea electoratul într-o instituție care nu se clintește nici măcar atunci când un candidat îi spune că campania sa electorală este gratuită.

Vara trecută, USR a încercat deja să îl demită pe șeful autorităților, dl Greblă, implicat în numeroase scandaluri. În perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale și parlamentare, acesta reprezenta un „pericol pentru democrație” și trebuia înlăturat pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la rezultate.

Ne cunoaștem reciproc, ne înțelegem reciproc

Câteva săptămâni mai târziu, dezvăluiri jurnalistice au scos la iveală faptul că lui Greblă i s-au transferat ilegal 24 000 de euro în plus față de salariul autorizat. Acesta și-a recunoscut comportamentul necorespunzător și a declarat că va restitui banii. Cazul nu a avut alte consecințe.

Greblă, fost judecător constituțional, este bine conectat. Casa sa politică este PSD, care l-a și nominalizat pentru actuala funcție. Se cunosc între ei, se înțeleg.

Oliver Jens Schmitt, un istoric al Europei de Sud-Est care predă la Viena, amintește și el cât de dezamăgită este populația de președintele Klaus Johannis. Mulți oameni din străinătate, în special din Germania, încă îl consideră pe sașul transilvănean drept omul curat al politicii românești. El și-a pierdut de mult această reputație în propria sa țară.

Indignare față de zborurile cu avioane private ale lui Iohannis

„Iohannis și-a desfășurat campania electorală din 2019 împotriva „ciumei roșii”, cum erau numiți post-comuniștii din PSD. Dar abia fusese reales când a format o coaliție cu acest partid și l-a ajutat să revină la putere pentru că, de asemenea, a dat afară din guvern forțele de reformă pro-europene”, spune Schmitt. Acest lucru l-a costat pe Iohannis simpatia clasei urbane și reformatoare din țară, care îl ajutase anterior să fie reales

„Ceea ce a indignat, de asemenea, populația a fost stilul său de viață și modul în care și-a organizat domnia cu tot fastul și luxul”, a spus Schmitt.

Zborurile cu avioane private scumpe în cealaltă parte a lumii, renovarea vilei din Aviatorilor, lipsa totală de transparență în gestionarea banilor contribuabililor nu sunt invenții ale fabricilor de troli rusești, ci realitatea românească.

În plus, candidatura lui Iohannis la funcția de secretar general al NATO este pe cât de disperată, pe atât de încăpățânată. A guvernat ca un monarh, spune Schmitt. Istoricul își pune și multe întrebări: de ce Iohannis a spus inițial că nu există indicii de nereguli în alegerile prezidențiale, pentru ca câteva zile mai târziu să afirme contrariul?

Cum se poate ca serviciile să fi avut cunoștință de activități străine aparent periculoase în legătură cu campania electorală, dar să fi informat Consiliul Suprem de Apărare – cel puțin oficial – numai după alegeri? Și cât de fiabile sunt indiciile unui rol decisiv al Rusiei?, se încheie articolul jurnalistic.

FOTO: Mediafax – caracter ilustrativ

CITEȘTE ȘI: