Băsescu mută și câștigă la Curte: 5-4. Cum reface garnitura Morar – Pivniceru – Dorneanu jocurile la CCR

Instalarea lui Daniel Morar judecător la Curtea Constituțională răstoarnă oficial, din 9 iunie, raportul de forțe în interior în defavoarea USL, pentru următorii trei ani. În noua formulă, numărul judecătorilor numiți de mâna președintelui Traian Băsescu sau de Parlament pe filiera PDL va ajunge la cinci din nouă, numărul de voturi cu care s-au luat în ultimii ani cele mai sensibile decizii la Curte.

Cu toate că a numit doi din cei trei judecători care își încep mandatele în 2013, Mona Pivniceru cu sprijinul PNL și Valer Dorneanu propus de PSD, USL pierde practic un loc prin plecarea lui Acsinte Gaspar, desemnat la Curtea Constituțională de Ion Iliescu în 2004.

Cum se schimbă majoritatea la Curte

După jurământul celor trei judecători noi, Curtea va avea cinci membri promovați cu susținerea președinteui Traian Băsescu. Primul, numit de Băsescu în 2007, este chiar președintele actual al CCR, Augustin Zegrean, fost parlamentar PDL și unul dintre membrii vechi ai fostului PD.

Acesta a fost urmat de valul de judecători instalați în 2010, când în jurul PDL exista o majoritate parlamentară atât la Camera Deputaților, cât și la Senat. Astfel au fost numiți cu scandal în Parlament la vremea respectivă, judecătorii Ștefan Minea din partea Camerei și Iulia Motoc din partea Senatului.

Dacă Minea, fost prodecan al Facutății de Drept de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, a fost propunerea asumată de PDL și de Emil Boc la acel moment, Iulia Motoc, profesor de drept la Universitatea din București și soția ambasadorului României la UE, Mihnea Motoc, a fost susținută oficial de UNPR, însă la sugestia președintelui cu care Gabriel Oprea avea la acea vreme o bună relație.

A treia numire la CCR în 2010 a fost cea a fostului avocat al CNADNR, Petre Lăzăroiu, reconfirmat practic în funcție de președintele Traian Băsescu. Intrarea lui Lăzăroiu la CCR a avut loc în 2008, pentru un mandat scurt, ca înlocuitor al defunctului Petre Ninosu, numit de Ion Iliescu în 2001.

Astfel, dacă până în 2008, Curtea i-a fost mai degrabă ostilă lui Băsescu sau ambiguă în deczii care l-au implicat direct, cum a fost, în 2007, cazul avizului de suspendare, după 2010, șeful statului a avut câștig de cauză în câteva conflicte importante. Printre acestea, invalidarea referendumului din 2012 sau desemnarea președintelui ca titular de drept al scaunului României la Consiliul European.

Cojocaru și Puskas, aliați de ocazie

Doi au fost judecătorii care au înclinat balanța în favoarea cauzei prezidențiale, în situațiile limită: Aspazia Cojocaru, numită pe mâna PSD pentru perioada 20004-2012 și Valentin Zoltan Puskas, desemnat pe locul negociat de UDMR pentru mandatul 2007-2016.

Nominalizarea fostului șef al DNA, Daniel Morar în locul lui Acsite Gaspar face însă ca raportul politic de 5-4 în interiorul CCR se răstoarne în defavoarea USL, care s-ar putea baza constant pe Mona Pivniceru, Valer Dorneanu și Tudorel Toader, numit de PNL în 2007.

Noile mize politice la CCR

Una din mizele legate de CCR până la sfârșitul mandatului lui Traian Băsescu la Cotroceni se anunță a fi revizuirea Cosnstituției, demers din care USL l-a exclus pe președinte, dar care trebuie avizat de Curtea Constituțională înainte de a se ajunge al referendum.

O alta ar fi o a treia suspendare, cu care USL îl amenință pe Băsescu. Și în acest caz Curtea are cuvântul final privind validarea sau invalidarea referendumului dacă la vot se prezintă mai puțin de 9,1 milioane de alegători. Majoritatea necesară în acest caz, ca și în cele al avizului pentru proiectul de revizuire a Constituției este de 6 la 3, mult mai ușor însă de atins decât în 2012.

Ca arbitru al conflictelor dintre Guvern, Parlament și Președinție, Curtea Constituțională a avut în ultimii ani un cuvânt decisiv în tranșarea scandalurilor politice, fie că a fost vorba de invalidarea referendumurilor de demitere a președintelui din 2007 și 2012, de contestarea alegerilor prezidențiale din 2009, de legi importante în relația cu FMI sau de înlocuiri de miniștri.

Meciul tacit al lui Traian Băsescu cu CCR s-a dat mai ales în primul său mandate de președinte. Printre clarificările constituționale cu care Curtea a limitat din prerogativele președintelui se numără posibilitatea acestuia de a refuza numirea unui ministru o singură dată, dar și avizarea direct în Parlament, fără a mai trece pe la Cotroceni, a începerii urmăririi penale a unui ministru dacă acesta este și deputat sau senator.

După 2008, Curtea a acceptat însă ca jumătate de Guvern să funcționeze cu interimari în 2009, a respins contestarea rezultatului alegerilor prezidențiale făcute de Mircea Geoană, sau l-a desemnat pe președinte, în 2012, unic reprezentant al statului la Consiliul European, după disputa cu Victor Ponta.

Majoritatea la limită, în funcție de votul lui Puskas sau cel al lui Cojocaru, i-a adus lui Băsescu și înfrângeri la Curte. Contestația sa privind suspendarea a fost respinsă în 2012, cu 5 la 4, așa cum s-a întâmplat în iunie 2010 și cu respingerea legii prin care se tăiau cu 15% pensile, care a dus în final la majorarea TVA de la 19% la 24%.

Planul USL: răsturnarea deciziilor CCR în Parlament

În contrapartidă, USL are însă un plan: introducerea în noua Constituție a posibilității ca deciziile CCR să fie întoarse cu votul a două treimi din parlament.

„Una dintre propunerile mele este să nu mai avem la Curtea Constituțională o singură etapă jurisdicțională. Cred că e bine să avem o procedură de recurs și să avem o judecată în primă instanță și una în recurs, pentru că astfel se pot evita erori”, a dat USL un astfel de semnal inclusiv luni, prin senatorul liberal Tudor Chiuariu, membru al Comisiei parlamentare de revizuire a Constaituției.

În programul electoral cu care USL a câștigat alegerile din decembrie 2012, se menționează explicit că această „a doua instanță” ar urma să fie parlamentul în care actuala putere are aproape 70%.