Băsescu și Orban duc negocieri paralele la Bruxelles pentru banii europeni. Care sunt ALIAȚII ROMÂNIEI și ce putem obține. ANALIZĂ GÂNDUL

Cu două zile înainte de Consiliul European la care încep oficial negocierile la sânge pe bugetul UE, președintele Traian Băsescu, cel care va reprezenta România la Bruxelles, și ministrul Leonard Orban, trimisul guvernului la reuniunile de pregătire aflate în plină desfășurare, nu au stat încă de vorbă pentru a stabili o poziție comună. Surse din Administrația Prezidențială susțin că până la această oră nu a existat nici măcar o discuție între Băsescu și Orban sau vreun alt membru al guvernului care să se pună de acord cu președintele în legătură cu ce și cât cere România la masa Consiliului sau pe ce puncte ar fi dispusă să dea înapoi în negociere, cu toate că discuțiile au început deja la nivel de miniștri.

Negocierile în numele României au fost practic paralele. Băsescu și Orban ar putea să se vadă abia mâine, direct la Bruxelles, după ce discuțiile din Consiliul pentru Afaceri Generale (CAG), care pregătesc summit-ul UE și la care a participat aseară și azi Orban, au fost însă deja tranșate.

Cât speră România să primească de la UE

Lipsa totală de comunicare între Palatul Victoria și Cotroceni, în ciuda aparentului armistițiu, poate avea însă consecințe directe asupra alocărilor de fonduri europene la care România doar speră deocamdată.

Concret, discuțiile din Consiliul European de joi pornesc de la varianta de buget ieșită astăzi din CAG, întâlnire în care se face o primă analiză a propunerii de tăieri bugetare avansate de președintele Consiliului, Herman van Rompuy. În CAG, guvernul a intrat însă cu poziția proprie, aprobată printr-un memorandum pe 6 noiembrie și actualizată astăzi. Niciunul din cele două documente nu a fost trimis oficial și la Cotroceni, susțin sursele citate.

„N-am primit vreo propunere de mandat. Când o voi primi, o voi analiza cu consilierii, vom vedea ce e fezabil, îl aprob sau cer modificarea lui”, a confirmat astăzi Băsescu, adăugând că dacă nu e de acord „președintele poate revizui mandatul oricând”.

Războiul politic de la București face însă ca România să intre două zile la rând în discuțiile de la Bruxelles cu poziții având puncte de plecare diferite. Victor Ponta și anterior Leonard Orban au anunțat că susțin propunerea inițială a Comisiei Europene – buget de 1.033 de miliarde de euro -, Traian Băsescu spune că „acel buget nu mai este subiect de discuție în momentul de față datorită poziției donatorilor” și că, personal, negociază deja cu fiecare stat membru pentru a găsi aliați pe subiecte punctuale: Politică Agricolă Comună, fonduri de coeziune etc.

Calculele de la Cotroceni s-au bazat, practic, pe cutuma că miniștrii, în acest stadiu al discuțiilor, preferă să lase deciziile importante să fie luate de șefii de stat și de guvern, direct la summit.

O altă divergență între guvern și Președinție vizează rata de absorbție a banilor europeni de care țările mari contributoare intenționează să condiționeze noile alocări pentru 2014-2020. Dacă Ponta a vorbit azi în ședința de guvern de 20% rată de absorbție, fără a explica însă de unde vin cifrele, Băsescu va pune pe masă procentul de 9,72%, singura cifră care rezultă din facturile la zi.

Rata de absorbție este importantă în contextul în care de legătura cu aceasta depinde dacă România va obține pentru următorii șapte ani 40 sau 45 de miliarde fonduri europene. În acest moment, în scenariul avansat de van Rompuy pentru a mulțumi țările mari contributoare se alocă mai mult pe Competitivitate – program dedicat regiunilor dezvoltate – scăzându-se de la Coeziune pe principiul ca aceia care au absorbit sub pragul de 60% din media europeană, adică sub 20% din fondurile alocate, să primească mai puțin în următorul exercițiului bugetar. Pentru noi, ar echivala cu obținerea a maximum 40 de miliarde de euro bani europeni.

Sancțiunea i s-ar aplica însă doar României, singura care are a atras sub 20%. Pe acest considerent, se poate invoca însă încălcarea Tratatului, ceea ce, în scenariul optimist vizat de România ar elimina regula plafonării fondurilor și ar crește șansele negocierii până la 45 miliarde de euro. La nivel de principiu, guvernul și președintele sunt, totuși, de acord în acest punct.

De la Bruxelles, Orban a anunțat că la dineul de aseară l-a informat pe van Rompuy că România consideră această regulă „pur și simplu discriminatorie la adresa unui stat membru și incorectă”. „Nu aplici un algoritm și după aia mai vii cu o altă formulă ca să-i tai unui stat membru o sumă importantă pentru că tu consideri că e mult prea mare creșterea de alocări pentru România raportat la celelalte state membre”, a spus ministrul afacerilor europene, adăugând că a menționat, de asemenea, reținerile României privind scăderea ratei de cofinanțare de la 85% la 75% și reducerea prefinanțărilor la 2% față de 7%- 9%.

Cu cine vrea să se alieze Băsescu

Pentru a obține mai mulți bani europeni, Băsescu ar urma să susțină și luarea în calcul a performanțelor macroeconomice în distribuirea fondurilor, având în vedere că România stă mai bine la acest capitol ca țări precum Italia sau Grecia.

O mare bătălie se va duce însă și pe banii pentru agricultură. Aici România ar pierde cam un miliard de euro dacă s-ar menține cifrele inițiale ale lui van Rompuy, riscând ca subvenția pe hectar să nu ajungă la 183 de euro în 2016, așa cum prevede Tratatul de aderare.

Dincolo de divergențele de la București privind mandatul de reprezentare și mai ales invocarea dreptului de veto, România intră la negocieri cu alte două handicapuri care pot cântări în discuția politică: MCV-ul care amânat și intrarea în Schengen plus lăsarea în aer a angajamentelor față de Comisia Europeană care a reclamat proasta gestionare a banilor europeni, anunțând că urmează suspendarea a trei programe europene.

Cu toate că cele mai multe semnale anunță că un acord este greu de atins la acest summit, toate statele europene se pregătesc pentru jocuri de grup. În acest moment, negocierile politice se duc pe fiecare subiect, pentru a se identifica potențiale alianțe punctuale, cu atât mai mult cu cât, țările beneficiare, așa-numiții Prieteni ai Coeziunii, nu au o poziție unitară.

Din rândul statelor mari, România speră în primul rând la sprijinul Germaniei, interesată de un acord cât mai rapid. Angela Merkel este de altfel și cea care încearcă să îl facă să cedeze pe David Cameron care cere tăieri de 150 de miliarde. Discuții se poartă și la nivelul Comisiei Europene. Cu toate că Jose Manuel Barroso nu mai are un cuvânt greu de spus după avansarea propunerii sale de buget, acesta poate fi un mediator între statele mmembre.