Cât a costat lansarea lui Klaus Iohannis și cum au alergat românii „lucrului bine făcut” după mașina neagră cu banii de miting

„Să aleagă un președinte bun, care să aibă grijă de România”, le explică, aplecată de șale, o bunică celor doi nepoței atârnați de mâinile ei. Nu le zice cine ar trebui să facă fapta asta mare, ori poate nu se aude de uralele celor aproape 30.000 de persoane care s-au strâns în Piața Victoriei, să-l asculte pe Klaus Iohannis cum vrea să ajungă la Cotroceni. Nu departe, un bărbat roșu-n obraji, cu pălărie largă de piele pe cap și îmbrăcat într-un trening albastru cu galben, inscripționat PNL, își strânge autoritar colegii, la poză cu girafa din fața Muzeului Antipa: „Haideți, măi, toți, că le punem pe site la Primărie!”, își grăbește el oamenii, pentru că la coadă la poze cu girafa stau mulți oameni aduși de PNL și PDL din toată țara, cu sute de autocare care au parcat pe trei rânduri, ocupând toată șoseaua Kiseleff.

În spatele scenei, Klaus Iohannis, preferatul bunicii cu cei doi nepoți, se pregătește să anunțe oamenilor strânși în cinstea sa, „România lucrului bine făcut”. Flancat de Vasile Blaga, șeful PDL, și de alți granzi, Klaus își găsește liniștea tot la soția sa. Din poșeta doamnei Carmen Iohannis, profesoară de engleză, apare rapid o punguță cu ceva de ronțăit, pentru a-l energiza un pic pe candidat înainte de discurs. „N-a mâncat nimic pe ziua de azi”, murmură voci din jurul lui Iohannis.

Sus, pe scena a cărei amenajare, sonorizare și iluminare au costat un pic peste 20.000 de euro din vistieria PNL (firma Stage Expert, bună colaboratoare a PDL, a încheiat un contract cu PNL de aproape 150.000 de euro, pentru organizarea tehnică a 7 evenimente electorale, inclusiv cel de sâmbătă, de la București), cântărețul-animator Aurelian Temișan face atmosferă, strigând zonele României pe nume, pentru a scoate uralele din piepturile amorțite de frig ale oamenilor.

Pentru Temișan, tot PNL și-a pus obrazul. Fiind un obișnuit al spectacolelor și lansărilor organizate de eternul primar al sectorului 5, Marian Vanghelie, pentru PSD, a fost nevoie de telefon la marele boss Vanghelie, ca să dea liber la Temișan. Om de înțeles,Vanghelie a pus și el un deget de-ajutor la România lui Iohannis, iar împrumutul s-a negociat cu succes. Onorariul cântărețului s-a ridicat undeva între 500 și 1.000 de euro.

Cu puțin timp înainte să urce pe scenă Klaus Iohannis, augurul s-a stricat: drona care filma din aer toată adunarea s-a prăbușit undeva prin piață, moment depășit rapid de Aurelian Temișan, care s-a grăbit să îi facă intrarea pe scenă candidatului.

„Iohannis face, Ponta se preface”, „Micul Titulescu = Noul Ceaușescu”, „Iohannis dovedește, Ponta păcălește”, „Dacă  sunt sloganuri care stăteau scrise pe miile de pancarte tipărite pentru demonstrația de astăzi, care a însemnat și începutul colaborării oficiale dintre echipa Iohannis și echipa de creație a lui Felix Tătaru, omul din spatele campaniilor lui Traian Băsescu și PDL. Dacă pui un euro pentru tipărirea fiecăreia dintre cele aproximativ 15.000 de pancarte albastre cu sloganuri, nota de plată pentru sâmbăta lui Iohannis crește din nou.

Steagurile tricolor vin din fondul de partid, fiecare primărie și organizație locală are kilogramele ei de steaguri pe care le scoate la toate evenimentele. „Dacă are primarul bani, ai și tu steag. Dacă nu, îți cumperi”, spune un prahovean din colegiul deputatului PDL George Ionescu. „Eu le strâng acum pe ale mele să le dau înapoi la primărie, că dacă le pierd le plătesc”, explică tulbure și un ieșean plecat de la 1 noaptea de acasă, din Pașcani, cu autocarul închiriat de partid.

Coadă la bani, pe Calea Victoriei. „Mergeți câte doi, că bate la ochi”

„Viziunea mea, ca președinte al României, poate fi spusă simplu, dar cuprinzător: România lucrului bine făcut! Am intrat în competiția prezidențială cu acest gând: să facem din România o țară care știe ce vrea și care poate ceea ce vrea. O Românie a lucrului bine făcut!”, rostește în stilul său molcom, pe scenă, Klaus Iohannis.

Jos, în mulțime, lumea se pierde însă tot în amănunte mici, nu gândește în ansamblu. „Păi, hai, domne, odată că uite, unii nici n-au venit bine, și-au luat banii și-au plecat”, se răstește o bătrână la un băiat cu geacă lucioasă. Cu degetul la buze, a liniște, omul cedează: „Hai în față la Orange, acolo se dau”, le vorbește el conspirativ, iar încet-încet vreo sută de oameni se rup din mulțime. Pe scenă, Iohannis îi dă înainte, cu drumul european și euroatlantic, cu economia și locurile de muncă.

În pas grăbit către sediul central al Orange, de pe Calea Victoriei, oamenii dau de mirosul cald de patiserie din pasajul de la metrou și uită o clipă de bani. Ca ei sunt mulți, magazinașele sunt pline ochi, umăr la umăr, de activ de partid hămesit și însetat. Pe Lascăr Catargiu, la Orange, s-a făcut deja coadă.

Oameni cu precădere în vârstă, sărăcăcios îmbrăcați, au blocat complet trotuarul, spre disperarea celor câțiva capi care fac ordine. „Dacă nu stați frumos vă șterg de pe listă! Hai, vă rog eu frumos, stați ordonat pe margine, că ne vede lumea!”, încearcă tipul cu geaca lucioasă.

Apare omul cu banii, iar simpatizanții îl marchează mai ceva ca Lăcătuș în careu. „Dacă nu sunteți pe listă, nu am cum să vă dau. Nu am banii la mine. Stați aici și veniți câte doi, că bate la ochi!”, îi pune la punct bărbatul. Sunt un freamăt și o încordare imense, lumea simte că negocierea trebuie să fie dură, ca să nu rămână cu ochii în soare, scoși din case degeaba, sâmbăta.

Trecătorii se strecoară cu greu printre carnea de tun adusă la Iohannis, uitându-se cu ochii mari. „Se dă ceva?”, întreabă șugubăț un domn în trecere. Practic, da: 30 de lei de căciulă, dar numai dacă ești trecut pe lista de la partid, făcută dis de dimineață în Modrogan, la sediul ACL.

Câte doi, câte doi, activul de partid merge conspirativ după colțul clădirii, unde într-un Volkswagen Passat negru, domnul serios le împarte banii prin geamul lăsat al mașinii parcate. „Doamna, doamna, coada e aici. Noi nu stăm aici ca fraierii, să știți!”, o interpelează un domn cărunt pe o femeie care stă mai în față. Nu există însă nicio ordine, e ca la fotbal, la loviturile libere: zidul înaintează pas cu pas, poate-poate îl păcălește pe arbitrul de la partid, care își pune mâinile în cap și își mai masează fața nervos, când vede gloata care blochează trotuarul și devine tot mai nervoasă, că vrea banii. „Da” ce treabă ai tu unde mă duc? Ce mă interoghezi așa, du-te dracului de securist!”, turbează o femeie care nu își află numele pe tabelul cu bani și a fost trimisă tocmai la partid, să se lămurească. „Du-te dracului de scroafă”, o servește înapoi și „securistul”.

Ca și cum comedia nu era completă, toată scena se petrece lângă jandarmii din autocarul parcat la zece metri de toată această mică revoltă a cărei înnăbușire costă doar 30 de lei de persoană. Vigilența îi lovește brusc pe jandarmi și vin să împrăștie lumea, care se sparge în două rânduri, unul la marginea trotuarului, unul lângă clădirea Orange. Combinatorul de la partid schimbă două vorbe cu jandarmii, care mai interoghează două bătrânele, apoi pleacă zâmbind. S-au prins. În scurt timp, combinatorul e chemat la autocar, să se legitimeze. Mașina neagră cu bani a dispărut din parcare, iar coada de vreo sută de persoane, de după colț, habar nu are că banii au plecat. Câțiva își iau inima în dinți, nu mai respectă ordinul „câte doi, câte doi”, și își ițesc capetele după colț, doar pentru a se întoarce livizi către ceilalți: banii au fugit. România lucrului bine făcut s-a dus pe năsălie.

Dar nu, partidul nu își abandonează oamenii. Vorba lui Iohannis, care în tot acest timp își încheie discursul pe scenă, în Piața Victoriei: „o țară în care progresul națiunii și al fiecărei familii este măsurabil de la an la an, în care speranța de viață crește și oamenii spun cu drag acasă”. Iar „acasă” tocmai s-a mutat acum pe strada Frumoasă, colț cu Calea Victoriei, unde Passat-ul negru și-a mutat casieria ambulantă. Vestea circulă rapid prin telefoane și din gură în gură, iar oamenii o iau în trap către Frumoasă.

Culmea deconspirării: un ziarist acoperit e dat în vileag ca „pesedist securist” infiltrat

„Domne, nu, nu, deci așa nu se poate! V-am zis să nu veniți toți, uite, se uită lumea la noi”, face domnul cu banii, în timp ce îi închide în nas geamul electric unei electoare care își cere dreptul promis. Coada s-a format instant la Passat, pe Frumoasă, ordonat și în tăcere cruntă. Cu scaunul pliant după ea, o doamnă cu gabarit depășit dă să se așeze la coadă, însă Passat-ul a și demarat. „Unde se duce? Domne, vă mai bateți mult joc de noi? Unde ne plimbați?”, se încing spiritele, iar oamenii o iau la pas grăbit după mașina neagră, să nu-și piardă solda.

Câteva sute de metri mai încolo, după o curbă a „Frumoasei”, Passat-ul s-a oprit din nou, iar cei 20-30 de oameni care au mai ajuns în această etapă a împărțirii banilor l-a înconjurat. Femeia cu scaunul pliant se așază lângă portbagajul negru, bucuroasă că a prins mașina. „Păi e corect ce ne face? Unde s-a mai văzut doamnă așa ceva?”, spune gâfâind biata femeie.

Cortina se trage aici, căci naratorul sub acoperire este depistat de câteva bătrâne vigilente, care nu l-au văzut niciodată pe la partid și nici dimineață-n Modrogan, la facerea listelor de prezență, ba au văzut că „securistul pesedist” a mai făcut și poze și mai are și geacă roșie pe el. Operațiunea „ciubuc pentru Iohannis” se încheie abrupt pentru autor, într-un potop de înjurături extrem de creative din partea unei doamne cu păr alb, care e convinsă că Ponta i-a infiltrat, iar Popescu e doar un nume de acoperire, la fel de bine putea fi și Mădălin (sic!). Greșeala care l-a deconspirat pe ziarist i se scuipă-n față și constă în lipsa implicării la coadă: „Dacă stai departe de grup, e clar că nu ești cu noi!”. Degeaba încerci să le zici că ești cu ei de la bun început, ca un membru de partid fidel, încă de la clădirea Orange, de pe Victoriei. Mai rău faci: „De unde știi de Orange, domne? (se face semnul antenuțelor securistice de interceptare) Hai, domne, lasă-ne în pace că suntem oameni săraci!”.

„Sacul cu pietre” invocat de „acoperitul” Robert Turcescu apasă. „Acoperirea” necesită antrenament, iar când mulțimea te-a luat la ochi, poți să pleci cu coada-ntre picioare, fără măcar să te mai „deconspiri” ca ziarist. Tot „securist” rămâi.

Dacă iei în calcul că filialelor din București li s-a cerut să scoată la miting 12.000 de oameni și pui răutăcios o rată de succes de 25%, adică doar 3.000 de bucureșteni adunați – ciubucul de 30 de lei tot urcă la 20.000 de euro.

ACL și PSD, „aceeași mizerie”. Covrigeii „Româncuța” și cafele la 3 lei

Între timp, în Piață s-a golit, în urma României bine făcute a lui Iohannis a rămas doar gunoiul. El nu are culoare politică, așa că tot firma Romprest îl strânge, ca și la lansarea PSD pentru Victor Ponta. Atunci, la Stadionul Național, curățenia și amenajările Romprest au costat vreo 10-12.000 de euro. Acum, venit pe filiera Andrei Chiliman, aterizat și el la PDL, după ruptura de PNL, gunoiul a costat probabil mult mai ieftin, și dimensiunile Pieței Victoria fiind mai mici.

În Piață, oamenii care au asigurat gustările, cafelele și sucurile, încarcă marfa rămasă. Stive de lăzi de covrigei „Româncuța” pleacă acasă nemâncați, tocmai la Argeș, unde firma producătoare Pati-Pan Mariano a lui Marian Ambrosie se află tot în insolvență. Firma care a gestionat toată vânzarea, agreată de PDL, a vândut în piață oamenilor sandviș la 5 lei, cafeluță la 3 lei și suc la 4 lei.

La 13.00, România lucrului bine făcut era deja plecată acasă cu totul, iar împărțeala banilor din geamul mașinii negre se va fi terminat. Pe Frumoasă, colț cu Victoriei.

Materiale video și foto realizate de Gândul (Andrei Luca Popescu // Cristian Andrei // Anca Simina)