Ce rămâne din „România lucrului bine făcut”? Analiza celor 10 ani de „DOMNIE” ai lui IOHANNIS. Analist politic: „O PLECARE lipsită de glorie”

Klaus Iohannis pleacă de la Palatul Cotroceni, după două mandate, 10 ani și 53 de zile. Lasă în urmă un bilanț cu „mai multe umbre decât lumini”. 

Iohannis a câștigat primul mandat de președinte în 2014, învingându-l pe Victor Ponta, candidatul PSD de la acea vreme. Din primul moment și-a dorit „guvernul meu”. L-a avut abia în a doua parte a președinției, sub conducerea lui Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă, în această ordine.

În primul mandat, s-a poziționat ferm împotriva social-democraților conduși de Liviu Dragnea. Cu toate acestea, al doilea mandat, obținut în 2019 în urma competiției electorale cu Viorica Dăncilă, a fost marcat de o schimbare de strategie: o coabitare tacită cu PSD.

POLITICĂ Emil Hurezeanu ar putea fi schimbat din funcția de ministru de Externe. DECIZIA, așteptată vineri

14:12

SPORT Reacția patronului de la FC Botoșani, Valeriu Iftime, după ce a aflat că Gigi Becali îl vrea pe Zoran Mitrov la FCSB: „Știe că la noi e calitate”

14:11

Pe toată durata șederii sale la Cotroceni, Iohannis a numit 14 premieri, 5 interimari, 5 de la „ciuma roșie”, PSD, 3 de la PNL și un independent.

Dincolo de bătăliile politice cu „geacă roșie”, imaginea lui Iohannis a fost afectată de controverse legate de cheltuielile publice, preferința pentru destinații exotice, aroganța specifică unui „Împărat” și o comunicare deficitară cu cetățenii.

Totuși, un aspect pozitiv pe care chiar și detractorii săi îl recunosc este menținerea României pe traiectoria pro-europeană în politica externă.

Într-o analiză realizată de Gândul, alături de analistii politici Ioan Stanomir și Adrian Zăbavă, reflectăm asupra a ceea ce au însemnat pentru România cele două mandate, cu prelungire, ale lui Iohannis. A fost, într-adevăr, un promotor al „lucrului bine făcut” sau doar o iluzie de succes?

Moștenirea Iohannis: o democrație „șubredă”

Analistul politic Adrian Zăbavă subliniază că Iohannis lasă în urmă o Românie divizată, dar și o democrație slăbită.

„Principalul rezultat al celor două mandate este că Iohannis încheie lăsând România într-o situație extrem de complicată, cu o diviziune socială profundă și o criză a încrederii în instituțiile statului, așa cum n-a mai fost în cei 10 ani. Există o neîncredere generalizată și cronică la adresa instituțiilor statului, ceea ce face ca democrația românească să fie extrem de șubredă”.

Un bilanț cu mai multe umbre decât lumini. Neîmpliniri și promisiuni ratate

Pentru Adrian Zăbavă, mandatul lui Iohannis este marcat de o decepție în privința proiectelor de succes, în special a proiectului „de suflet” intitulat „România educată”. Cât despre „România lucrului bine făcut”, analistul politic spune că acesta a fost mai degrabă un slogan de campanie decât un proiect real al președintelui.

„«România lucrului bine făcut» a fost doar un slogan de campanie. Klaus Iohannis a setat așteptări foarte mari în 2014, dar acestea nu au fost îndeplinite. Sistemul educațional românesc rămâne în continuare subfinanțat și ineficient. Statisticile arată că zeci de mii de tineri, copii din fiecare cohortă, se pierd pe drum, iar acest lucru reprezintă o catastrofă pentru educația din România”, a subliniat Zăbavă.

Ioan Stanomir, profesor de științe politice, consideră că, deși Iohannis a continuat să promoveze proiectele „România educată” și „România lucrului bine făcut”, aceste inițiative „sunt doar în imaginația președintelui”.

„Aceste proiecte nu au corespondent în realitate. Ele sunt doar în imaginația președintelui și nu au reușit să schimbe nimic semnificativ în bine pentru România”, spune Stanomir.

Lipsa comunicării cu cetățeanul, principalul reproș la adresa lui Iohannis

Un alt punct critic al mandatului lui Iohannis, subliniat de Zăbavă, a fost retragerea sa treptată din viața politică activă și lipsa unei comunicări constante cu cetățenii.

„După 2019, Iohannis a devenit mai puțin implicat în viața socială și politică a României. Lipsa de comunicare și empatizare cu cetățeanul a fost evidentă. A fost o perioadă în care președintele părea rupt de realitatea socială românească, iar acest lucru a contribuit la creșterea neîncrederii în instituțiile statului”.

Ieșirea din scenă. Demisia președintelui – „O plecare lipsită de glorie”

Decizia lui Klaus Iohannis de a demisiona a fost fără precedent în istoria recentă a României, survenind pe fondul unei crize politice tot mai accentuate, dar și al procedurii de suspendare inițiate de opoziție în Parlament. Ioan Stanomir spune că demisia lui Klaus Iohannis este o plecare „lipsită de gloria unui personaj politic privit cu foarte multă ostilitate”.

„Este evident pentru orice persoană educată că domnia sa a fost forțată să demisioneze prin pericolul suspendării. Este o plecare lipsită de glorie pentru un personaj politic privit cu foarte multă ostilitate de o parte dintre compatrioții noștri”.

Adrian Zăbavă subliniază că, deși decizia a fost una personală, presiunile externe au jucat un rol crucial.

„Demisia lui Klaus Iohannis a fost o decizie personală, dar cu siguranță venită în urma unor presiuni externe. Președintele, fostul sau viitorul fost președinte al României, a declarat de altfel recent că nu își dorește să plece decât în momentul în care vine succesorul, dar, din cauza a ceea ce urma să se întâmple în Parlamentul României, devenea clar că inițiativa opoziției extremiste de demitere a președintelui urma să aibă succes în Parlament și să ajungă la votul popular printr-un referendum”.

SURSA colaj foto: X: Kenya Wildlife Service, Profimedia, imagini amator

CITEȘTE ȘI: