Cine a deschis ușa închisorilor pentru „oamenii de știință”. Remus Cernea: „Este o invenție a cuiva, care mi-a fost atribuită abuziv”

Prevederea ca deținuții care scriu lucrări științifice în penitenciar să poată beneficia de o reducere a pedepsei era prezentă în legislația românească încă din 1969, conform ministrului Justiției Raluca Prună, și a fost preluată și în legislația nouă, însă sub o formă foarte restrictivă – pentru un număr de zile de scris se acorda un număr de zile scăzute din pedeapsă (2 zile de scris, 3 zile minus la pedeapsă, conform legislației din 2006). Forma legislativă care a dat însă naștere la valul de sute de „lucrări științifice” scrise de unii deținuți pentru a-și reduce pedeapsa uneori chiar și cu 300 de zile, după cum arată DNA, a apărut abia în 2013.

Atunci, în ședința din 14 mai 2013, cineva din Comisia pentru Drepturile Omului din Camera Deputaților, condusă de deputatul Nicolae Păun, de la Partida Romilor, a introdus unicul amendament la noua lege privind executarea pedepselor (254/2013): cel prin care se stabilea că un deținut beneficiază de scăderea a 30 de zile din pedeapsă pentru fiecare lucrare științifică elaborată în pușcărie și publicată.

În documentul prin care Comisia lui Păun dă aviz pozitiv legii și prezintă amendamentul respectiv, nu este indicat autorul, ci doar motivarea pentru acest amendament: „pentru precizia textului și pentru o reglementare corectă, având în vedere că aceste activități necesită o muncă de lungă durată, de creație intelectuală, de documentare, dificil de cuantificat”.

Un proces verbal care face sinteza acelei ședințe îl indică însă drept autor al amendamentului respectiv pe deputatul independent Remus Cernea. Acesta neagă însă că a făcut acest lucru, acuzând că procesul verbal conține date nereale, care fie au fost inventate, fie au apărut în mod eronat. Ba mai mult, Cernea susține că se întâmplă deseori astfel de situații în Parlament, mai ales la ședințele comisiilor care nu sunt înregistrate video.

„La proiectul de lege de la punctul 4, dl. deputat Remus Cernea a propus un amendament, însușit de toți deputații Comisiei – prin care numărul de zile scăzut din pedeapsă să fie de 30 de zile în loc de 20 de zile – cât prevedea inițial proiectul. Membrii Comisiei au votat în unanimitate amendamentul propus și au acordat aviz favorabil inițiativei”, arată documentul parlamentar.

„Nu este adevărat. Ceea ce scrie în acel proces verbal nu corespunde realității, este o invenție. Este o invenție a cuiva, care mi-a fost atribuită în mod abuziv. Nu știu cărui interes a servit”, a declarat Remus Cernea, pentru gândul.

Șeful Comisiei, deputatul independent Nicolae Păun, nu a putut fi contactat de gândul până la publicarea acestui articol. El este cel care semnează documentul prin care Comisia pentru Drepturile Omului dă aviz pozitiv propunerii legislative, cu tot cu amendamentul respectiv.

De altfel, Nicolae Păun are antecedente în ce privește legislația care îi favorizează pe deținuți, el propunând o amnistiere și grațiere în masă, care a fost respinsă de Parlament. Ba chiar Păun a inițiat, alături de deputatul PSD Mădălin Voicu, o modificare legislativă care viza chiar lucrările scrise de pușcăriași.

În februarie 2013, Nicolae Păun și Mădălin Voicu au avut o propunere legislativă de modificare a vechii legi 275/2006 privind executarea pedepselor, în care se specifica faptul că se scad 3 zile din pedeapsă pentru fiecare 2 zile muncite la elaborarea unei lucrări științifice sau a unui brevet de invenție. Cei doi au propus modificarea și mărirea clemenței – 4 zile scăzute din pedeapsă la 2 zile muncite pentru o lucrare științifică. Propunerea a fost respinsă de Senat două luni mai târziu, iar Camera Deputaților a respins-o definitiv în 2014.

Scurt istoric al legii care a dat naștere „Bibliotecii pentru hoți”

Legea 254/2013 privind executarea pedepselor a fost inițiată de Guvernul Ponta și introdusă pe rolul Parlamentului la sfârșitul anului 2012, la Senat. Proiectul trimis de la Guvern conținea multe prevederi care puneau în acord legislația privind pedepsele cu închisoarea cu noile Coduri Penale. Printre ele se număra și următoarea, la articolul 96, litera f, privind condițiile acordării liberării condiționate: „în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 20 de zile executate”.

Deci, oricâte lucrări științifice ar fi scris un deținut în spatele gratiilor, tot doar 20 de zile și-ar fi putut scuti din pedeapsă. Legea a fost aprobată de Senat în această formă relativ restrictivă și a ajuns la Camera Deputaților, care urma să fie for decizional, în luna mai 2013.

Aici, s-a produs momentul în care a luat naștere fenomenul care a dus la „Biblioteca pentru hoți”. Pe 14 mai 2013, Comisia pentru Drepturile Omului din Camera Deputaților dă aviz pozitiv și introduce un singur amendament, cel care a creat portița legislativă prin care astăzi deținuții au scris nu mai puțin de 430 de „lucrări științifice”, doar în perioada 2014-2015, conform Ministerului Justiției.

De altfel, procesul verbal care îi pune în cârcă lui Remus Cernea paternitatea amendamentului-bombă specifică și faptul că la lucrările Comisiei au luat parte și reprezentanții Ministerului Justiției, printre care și actualul secretar de stat Florin Moțiu, fără să fie clar dacă aceștia au asistat și la aprobarea acestui amendament.

Proiectul a ajuns apoi la Comisia Juridică a Camerei Deputaților, unde a primit de asemenea aviz pozitiv, pe 25 iunie 2013, iar amendamentul de la Comisia lui Nicolae Păun a rămas intact, nemodificat.

Pe 26 iunie 2013, legea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaților, cu un singur vot împotrivă, apoi a fost promulgată pe 19 iulie 2013 de președintele Traian Băsescu.

Remus Cernea: „Este o practică la astfel de procese verbale, sunt înșirate tot felul de lucruri care nu sunt reale”

Deputatul independent Remus Cernea, reprezentant al Partidului Verde, neagă că ar fi autorul acestui amendament și acuză că procesul verbal care îl incriminează conține lucruri nereale, așa cum se întâmplă de altfel cu multe alte procese verbale ale ședințelor Comisiilor din Parlament, mai ales în cazul celor neînregistrate video.

„Nu este adevărat. Eu știu că așa apare acolo, am văzut abia acum, la doi ani și jumătate de la ședință. Acel proces verbal nu mi-a fost niciodată prezentat, nu am știut de el. Se poate scrie acolo orice. Ceea ce scrie în acel proces verbal nu corespunde realității, este o invenție. Pentru mine a fost o stupefacție totală să văd chestia aia. Astfel de procese verbale nu ne-au fost niciodată prezentate, cum ar fi fost corect. Această situație evident că mă pune într-o postură inconfortabilă, dar vă spun că nu am nicio legătură cu acel amendament și nu este compatibil cu atitudinea mea generală pe care am demonstrat-o de-a lungul mandatului meu. Este o invenție a cuiva, care mi-a fost atribuită în mod abuziv. Nu știu cărui interes a servit. Nu văd logica unei astfel de propuneri. Și pe mine mă revoltă modul în care se speculează această portiță pentru a se scădea din pedepsele unor oameni condamnați pentru corupție”, a explicat Remus Cernea pentru gândul.

Deputatul, care într-adevăr s-a făcut remarcat prin diverse inițiative legislative, de la parteneriatul civil între persoanele de același sex, la unele pe teme ecologiste, susține că este o practică răspândită în Parlament ca procesele verbale ale ședințelor să fie întocmite superficial.

„Felul în care sunt scrise aceste procese verbale nu corespunde realității întotdeauna. Vă spun că este o practică la astfel de procese verbale, și la alte comisii am văzut, sunt înșirate tot felul de lucruri care nu sunt reale, pur și simplu sunt înșirate pe acolo. Eu nu vreau să acuz pe nimeni, dar vă spun că acest lucru nu corespunde realității. Eu am mai discutat cu colegii mei și voi depune și un amendament la Regulament (al Camerei). Dacă sunt comisii în care se înregistrează lucrările, e totul ok, rămâne undeva o înregistrare și se poate verifica. Dar la comisia noastră, la drepturile omului, lucrările nu sunt înregistrate. Au fost situații când punctul meu de vedere sau votul meu nu au fost exprimate cum trebuie în procesul verbal. Uneori chiar niște amendamente nu au fost incluse. Pentru că se lucrează cu superficialitate, nu vreau să acuz mai mult, să spun că e cineva interesat să facă nu știu ce. Eu voi cere ca toate ședințele comisiilor din Camera Deputaților să fie înregistrate, pe de altă parte să fie specificat votul fiecărui membru, dacă acesta cere în mod expres„, spune Cernea.

El susține că, uneori, chiar și când sunt înregistrate video ședințele, tot apar lucruri nereale în procesele verbale și dă exemplu dezbaterea de la Comisia Juridică privind proiectul privind parteneriatul civil: „Am prezentat documente de la Comisia Juridică, unde ședința a fost și filmată, unde s-a scris că au fost 24 de oameni și au fost 13. Pe procesul verbal scrie că au fost 24 și scrie că a fost un vot împotriva parteneriatului civil și au fost 13 împotrivă. Dar ei au scris 24 de membri prezenți ca să aibă cvorumul necesar. Se fac multe astfel de falsificări, uneori sunt erori„.

Bogdan Ciucă, șeful Comisiei Juridice: „Nu îmi mai amintesc. Nimeni nu s-a gândit că va veni cineva cu cartea în geantă și i-o va da la vizetă”

Amendamentul care a dat naștere fenomenului „Biblioteca pentru hoți” a ajuns din mâinile Comisiei lui Nicolae Păun în cele ale Comisiei Juridice, conduse de conservatorul Bogdan Ciucă, de care a trecut neatins. Acesta spune că nu își mai amintește de acest amendament, din urmă cu doi ani și jumătate, dar că cel mai probabil acesta a părut benign la vremea respectivă.

„La data respectivă, probabil, când comisia respectivă a făcut amendamentul, nimeni nu s-a gândit că va veni cineva cu cartea în geantă și i-o va da la vizetă (deținutului). Probabil cineva s-a gândit că sunt oameni chiar pot să producă ceva – unii pot munci să facă piese la strung și li se scade pedeapsa, alții care au alte aptitudini pot să scrie. Nimeni nu s-a gândit probabil și ce va urma, că cineva va abuza de treaba aceasta„, a declarat Bogdan Ciucă pentru gândul.

Deputatul ALDE spune că în principiu nu legea ar fi problema, ci modul în care ea este aplicată și faptul că lipsește un regulament clar de aplicare a ei, care ar fi trebuit să fie elaborat la nivelul penitenciarelor (de fapt un astfel de regulament există, prin decizia 619/2011 a directorului ANP, însă este destul vag și nu impune opreliști prea mari pentru frauda academică – n.r.).

„În primul rând ar trebui rezolvată problema printr-o procedură care să nu dea posibilitatea fraudării, la nivelul penitenciarelor. Omul lucrează, predă foile în fiecare zi la ofițerul de serviciu, se face proces verbal, adică cumva să avem certitudinea că el e cel care scrie. Problema noastră, ca și în alte domenii, nu este textul legii, ci modalitatea de aplicare a lui. Dacă s-ar găsi o procedură simplă prin care să fiu sigur că nu îi aduce cineva materialul și el doar să îl semneze, și că el lucrează efectiv și să se stabilească – aici e sala de lectură, vii de dimineață, pleci la ora care pleci, se consemnează, predai foile lucrate”, explică Bogdan Ciucă.