Membrii comisiei au adoptat modificările la Legea 304/2004 cu 11 voturi „pentru” și 6 „împotrivă”.
CCR a admis, în 23 ianuarie 2018, obiecția de neconstituționalitate formulată de 29 de senatori aparținând PNL, respectiv ÎCCJ, și a constatat că dispozițiile art.I pct.2, 4, 29 și 61 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale.În motivarea deciziei se arată că judecătorul care participat la dezbateri și la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, decizia este lipsită de efecte.
„În situația în care nu judecătorul care a participat la dezbateri și la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanțiile pe care Constituția și legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiții imparțiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile. Cu alte cuvinte, întreaga reglementare referitoare la independența justiției, la regulile de procedură penală sau civilă referitoare la soluționarea cauzelor, la necesitatea săvârșirii unui act de justiție motivat, este lipsită de efecte juridice dacă hotărârea judecătorească prin care „se spune dreptul” este întocmită de o persoană care nu îndeplinește calitatea de judecător al cauzei, deci care este străină procedurii jurisdicționale, actului deliberativ care a condus la soluția adoptată și, implicit, actului de justiție în sine”, se arată în motivarea Curții la decizia luată pe sesizarea la modificarea Legii 304.
Totodată, se constată că „motivarea hotărârii judecătorești este un act inerent funcției judecătorului cauzei, constituie expresia independenței sale și nu poate fi transferată către o terță persoană. Motivarea nu constituie doar premisa unei bune înțelegeri a hotărârii, dar și garanția acceptării sale de către justițiabil, care se va supune actului de justiție având încrederea că nu este un act arbitrar. Ea reprezintă un element esențial al hotărârii judecătorești”, spun judecătorii Curții.
Tocmai de aceea, în condițiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată/motivată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justițiabilul este lipsit tocmai de aceste garanții.
„În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate care prevăd încadrarea unor persoane, foști judecători care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătorești sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art.21 alin.(3), art.124 și art.126 alin.(1) din Constituție”.
Judecătorul CCR Livia Stanciu a emis o opinie separată în care apreciază că soluția de respingere, ca neîntemeiată, a obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară – prin care s-a constatat că celelalte dispoziții ale legii supuse controlului de constituționalitate, altele decât cele de la pct.1 din dispozitiv, sunt constituționale în raport de criticile formulate – a fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor constituționale ale art.64 și art.65 referitoare la principiul autonomiei Camerelor Parlamentului, ale art.16 alin.(1) referitoare la principiul egalității în fața legii, ale art.74 alin.(4) privind prezentarea propunerilor legislative de către senatori și deputați numai în forma cerută pentru proiectele de legi și ale art.148 alin.(2) și (4) referitoare la angajamentele pe care România și le-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeană.
Stanciu apreciază, totodată, că prin înființarea – în baza art.I pct.45 din legea supusă controlului de constituționalitate – în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, având o competență materială după calitatea persoanei (judecător sau procuror, inclusiv judecător sau procuror militar și membri ai Consiliului Superior al Magistraturii) au fost încălcate prevederile constituționale ale art.16 alin.(1) referitoare la principiul egalității în fața legii și ale art.148 alin.(2) și (4) referitoare la angajamentele pe care România și le-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeană.