Crin Antonescu, candidatul coaliției la alegerile prezidențiale, a făcut confesiuni despre începuturile sale în politică. Liberalul a povestit, într-un scurt filmuleț, cum a ajuns să se înscrie în PNL și cum i s-a propus încă de la înscriere să fie președinte al filialei PNL Tulcea.
„Eu am intrat în politică de rușine. Eu, ca istoric, am văzut cu emoție, cu satisfacție reînființarea, reluarea activității partidelor politice, partidelor istorice, țărăneștii, liberalii. Am ajuns să fac politică efectiv în 29 ianuarie 1990. În 28 ianuarie a fost convocată o mare manifestație a partidelor istorice și, deși nu eram membru de partid, am venit din țară, ne-am întâlnit în Piața Universității, apoi am ajuns în Piața Victoriei. Am venit cu entuziasm la această manifestație. A fost o manifestație superbă, poate cea mai frumoasă pe care am văzut-o de atunci și până azi. Cred că au fost 200.000-250.000 de oameni în Piața Victoriei. Erau foarte mulți oameni, și batrâni, care apucaseră alte vremuri, dar și foarte mulți tineri. Am ajuns acolo, în seara respectivă au avut loc primele tensiuni, au venit trupele conduse de Dan Iosif. Au fost scene istorice la balconul Palatului Victoria. Pe 29 ianuarie a avut loc un fel de primă mineriadă, atunci când s-a mărșăluit pe străzile Bucureștiului cu mașini, cu utilaje, cu oameni foarte furioși, sub lozinca: «IMGB FACE ORDINE!»”, a povestit Crin Antonescu.
Candidatul la alegerile prezidențiale a povestit cum s-a înscris pe lista PNL.
„După devastarea sediilor, s-au format niște cozi de oameni care doreau să se înscrie în aceste partide. M-am așezat și eu la coada care era pe scările sediului Partidului Național Liberal, în bulevardul Bălcescu, și undeva pe scări, un veteran pe care aveam să-l cunosc ulterior, Nicu Enescu, un vechi liberal, stătea cu un caiet și făcea niște înscrieri. Deși în vârstă, era foarte ager și operativ, adică se mișca repede, pentru că era foarte multă lume”, a continuat Antonescu.
„Am ajuns și eu la rând. I-am spus cum mă cheamă, de unde sunt. El a scris pe o hârtie ceva, a pus o ștampilă și mi-a spus: «Uite, ești președinte». Eu m-am speriat, pentru că înscrierea mea în acest partid era un protest împotriva a ce se întâmplase, nicidecum vreo intenție să fac politică propriu-zis. Zic: Cum, ce președinte? Ce președinte? «N-avem pe nimeni la Tulcea. Te duci și faci filială». Eu atunci i-am spus cu toată sinceritatea: Dar nu vreau, dar nu, nu e cazul. «De ce?» m-a întrebat el «Vrei sau nu vrei să te înscrii?» Vreau, dar nu să fiu președinte. «De ce?» Pentru că sunt prea tânăr. El atunci a ridicat ochii din caietul ăla, s-a uitat mai atent la mine și mi-a zis: «Câti ani ai, mă?» 29, am miorlăit eu. «Dă-te la o parte, hai că am treabă aici. Ne încurci. La vârsta ta eram de cinci ani în pușcărie»”, a mai povestit Crin Antonescu.
CITEȘTE ȘI: