Cui îi e teamă de Piața Universității: Băsescu dă șah cu referendumul invalidabil, Ponta îngroapă Roșia Montană în Parlament până după prezidențiale

Sub presiunea protestelor din mai multe mari orașe împotriva exploatării de la Roșia Montană, președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta au făcut luni dimineață, aparent, câte un pas în favoarea consultării societății civile înainte de luarea unei decizii definitive. „Nu am nicio problemă să declanșez un referendum național pe tema asta. Dacă guvernul nu găsește resurse să discute cu societatea, îl organizez odată cu europarlamentarele”, a spus președintele într-un interviu pentru „Adevărul”, cu toate că în urmă cu două luni, invitat la emisiunea „După 20 de ani” de la PRO TV, susținea că introducerea unei întrebări despre Roșia Montană la un referendum „poate manipula poporul”.

În ciuda divergențelor dintre Palate, Ponta a salutat, două ore mai târziu, ipoteza referendumului. „Dacă președintele consideră util să declanșeze un referendum, cred că-i o idee foarte bună”, a comentat premierul după ședința conducerii USL, venind, umăr la umăr cu Crin Antonescu și cu o altă idee – instituirea unei comisii parlamentare speciale care să dezbată subiectul.

Ambele mutări nu au fost făcute simultan cu lansarea proiectului de lege legat de condițiile exploatării de aur, ci la o săptămână după aprobarea acestuia în Guvern și la o zi după declanșarea protestelor, atât de simpatizanți ai stângii, cât și de votanți ai dreptei, în Piața Univesrității din Capilată, dar și în Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov, Alba Iulia, Bârlad, Roșia Montană, Viena, Budapesta, Londra, Bruxelles, Praga, care, după cum susțin activiștii, vor continua.

În practică, atât tactica Palatului Cotroceni cât și cea a USL nu implică societatea civilă decât formal în procesul de decizie, transformă exploatarea de la Roșia Montană în temă de campanie cu priză la electoratul tânăr, cel mai dificil de mobilizat la vot, și amânână luarea unei decizii până după prezidențialele din 2014. Singurul care riscă să piardă din acest joc politic, în perspectiva prezidențialelor, este Crin Antonescu, cel care amână, de altfel, să ia o poziție sau alta.

Cum își amintește Băsescu Piața din 2012: „Am căzut în funduleț cu legea sănătății”

Că referendumul este o stratagemă pentru temperarea celor revoltați care au ocupat din nou Piața Universității și au ajuns, peste 3000 duminică seara, să manifesteze în fața Guvernului, a admis-o chiar președintele. „Aduceți-vă aminte că m-am dat cu capul de perete, am căzut în funduleț cu legea sănătății. Nu poți să faci ceva împotriva societății. Trebuie deschis un dialog”, a fost soluția sa.

Revola din Piața Universității din ianuarie 2012, pornită ca gest de solidaritate față de Raed Arafat, s-a amplificat în numai câteva zile, a dus la demisia Guvernului Boc în februarie și, ulterior, s-a concretizat în votul masiv anti-Băsescu la referendumul pentru demitere din vară.

Piața Universității, în ianuarie 2012. Foto: Alexandru Solomon // Mediafax

Disponibilitatea de a-l convoca a fost asumată de Băsescu, cu toate că acum nici trei luni, într-un alt interviu, la PRO TV, explica succint de ce tema exploatării de la Roșia Montană nu intră în calculele sale pentru un referendum: „poate manipula poporul”.

Întrebat atunci dacă exploatarea gazelor de șist și a zăcământului de la Roșia Montană i se par cruciale și ar putea fi introduse într-un referendum, președintele respingea ferm ideea. „Aici riscăm să venim în zona cu taxele. Că dacă ai organiza un referendum pentru taxe, imediat poporul ar spune nicio taxă, da? Cam aici suntem și cu gazele deșist și cu Roșia Montană. Este o chestiune de asumare a Guvernului”, susținea Băsescu și atunci ideea că întreaga problemă se poate soluționa printr-o Hotărăre de Guvern.

Pentru a-și argumenta teza ușurinței cu care electoratul ar putea fi manipulat, președintele arăta că cheia stă în modul în care s-ar formula întrebarea în privințaoricărui tip de exploatare. „Mi-e greu să vă spun care ar fi răspunsul. Depinde cum întrebăm populația. Dacă o vom întreba «Vreți să se exploateze gazele de șist?» s-ar putea să obținem un răspuns. Dacă punem întrebarea «Vreți să devenim independenți energetic?» s-ar putea să avem alt răspuns. Aici întrebarea poate manipula poporul, pe când la Constituție nu poate”, explica Băsescu pe 19 iunie.

Ce șanse are un referendum pentru Roșia Montană

Convocarea sa simultan cu europarlamentarele din 2014 „chiar dacă rămâne pragul de 50%”, așa cum a anunțat Băsescu este însă un pariu ca și câștigat pentru invalidarea acestuia, cu unicul avantaj politic de a mobiliza tinerii la votul pentru Parlamentul European și de a oferi o nouă temă de campanie partidelor implicate în scrutin. Rezultatele experimentelor similare anterioare arată că, păstrând pragul de prezență de 50% pentru validarea referendumului, regulă pe care Curtea Constituțională a instituit-o până în iulie 2014, consultatarea polulară se va încheia fără o concluzie obligatorie pentru parlamentari.

La referendumul pentru introducerea votului uninominal, convocat de Traian Băsescu pe 25 noiembrie 2007, simultan cu primul scrutin europarlamentar, s-au prezentat doar 26, 51% din alegătorii cuprinși în listele electorale permanente, rezultatele nefiind astfel validate, chiar dacă au fost favorabile: 81% au votat DA și doar 16% s-au împotrivit. Manevra politică a impus însă tema principală a campaniei și a mărit participarea la votul pentru europarlamentare pănă la 29,12%, peste media UE, mai ales în mediul urban, în avantajul partidelor de dreapta la acea vreme.

Dovada faptului că referendumul a mobilizat, chiar dacă nu în foarte mare măsură, sunt datele din 2009. Doi ani mai târziu, la același tip de scrutin, cu miză mai mare având în vedere mandatul de 5 ani acordat eurodeputaților pentru prima dată, au participat doar 27,67% dintre alegători.

Singurul referendum care a mobilizat suficient electorat pentru a nu fi considerat nul a fost cel din noiembrie 2009, pentru parlament unicameral cu 300 de membri, desfășurat simultan cu primul tur al prezidențialelor, alegeri care au atins, de regulă, recondurile de prezență. Chiar dacă referendumul din vara anului 2014 s-ar valida printr-o ipotetică prezență masivă la vot, nu ar exista o garanție că opțiunea populară s-ar transforma imediat în lege. Rezultatul consultării populare din 2009, la care majoritatea covârșitoare a răsouns DA, nu a fost transpus într-un act normativ nici patru ani mai târziu, în ciuda obligației Parlamentului în acest semns, semnalată de Curtea Constituțională.

Costurile unui referendum se ridică la aproximativ 20 de milioane de euro, luând în calcul cele 95 de milioane de lei cheltuite anul trecut de Guvern pentru supunerea la vot a demiterii președintelui.

Șansele legii înainte de prezidențiale

Cu o alternativă pentru dezamorsarea nemulțumirilor a venit și USL: o comisie parlamentară specială care să se ocupe de acest proiect de lege. Ideea a fost lansată de Crin Antonescu. „Va trebui constituită o comisie care să se dedice acestui proiect, pentru ca oamenii să se exprime”, a spus liderul PNL.

Victor Ponta a salutat-o, admițând că în felul acesta se iese practic din „circuitul obișnuit al legii”. „Salut propunerea domnului președinte Antonescu de a avea nu circuitul obișnuit, ci să existe o comisie în care să se spună toate punctele de vedere”, a argumentat premierul. Mai mult, acesta a dat comisiei parlamentare rolul de anticameră a referendumului, confirmând indirect că în planurile USL nu intră o decizie a Parlamentului pe această temă înainte de vara anului viitor.

Foto: Cristi Cimpoeș // Mediafax

Într-un astfel de calendar, cu sau fără un referendum valid, „cartoful fierbinte” de la Roșia Montană ar urma să se rostogolească în Parlament până după alegerile prezidențiale din 2014. Anii electorali antteriori arată că, după vacanța de vară, parlamentarii au dificultăți în a se mobiliza la vot în așa fel încât să treacă un proiect de lege în lunile septembrie-octombrie, iar în noiembrie sunt oficial în campania electorală. În plus, clarificarea temei poate pune serioase probleme prezidențiabililor, mai ales dacă, în calitate de parlamentari sunt obligați să își asume o poziție sau alta. O arată inclusiv rezervele lui Crin Antonescu în a-și asuma un punct de vedere concret. „Nu sunt în posesia tuturor datelor și a tuturor argumentelor pro sau contra. Nu aveți însă nicio grijă, chiar dacă ajungem să zicem la un vot secret, dintr-un motiv, sau altul am sa vă spun ce am votat și care este poziția Partidului Național Liberal”, a spus liderul PNL.

Ponta și Băsescu, la cuțite, dar în aceeași barcă cu RMGC

Dacă Antonescu evită să se poziționeze pro sau contra Pieței Universității, Traian Băsescu și Victor Ponta se acuză reciproc de lașitate sau de corupție.

Partizan declarat al exploatării zăcământului, cu argumentul creșterii numărului de locuri de muncă și al avantajelor statului din minerit, președintele nu a reușit să îl impună în timpul guvernării Emil Boc, având în vedere reticența premierului de atunci față de folosirea cianurilor la Roșia Montană. Guvernele s-au schimbat, însă Traian Băsescu și-a păstrat opțiunea, susținând compania Roșia Montană Gold Corporation. „Sunt în continuare un partizan al mineritului. În același timp nu poți să faci ceva împotriva societății. Să dedici o lege Roșiei Montana este un act de lașitate. E tipică guvernului lașitatea. Era suficientă o hotărâre de guvern. Trebuie deschis un dialog”, susține Băsescu după înaintarea proiectului de lege la Parlament sub semnătura lui Victor Ponta.

Foto: Cristina Nichituș // Publimedia

Chiar dacă nu a văzut legea lui Ponta, președintele se declară în același timp de acord, în linii mari, cu principiile acesteia. „Cred că o redevență de 6% e consisentă. Dacă mai ai și o participație de 25% sau mai mult, poți să ai o sumă frumușică la stat din investiție”, a adăugat el.

Ajuns la Palatul Victoria, Victor Ponta s-a transformat dintr-un apărător fervent al cauzei activiștilor, în girantul negocierii pentru ca exploatarea să înceapă, după mai bine de 10 ani d ela obținerea licenței. De altfel, una dintre lozincile afișate duminică seara în Piața Universității, pe lângă resuscitarea mai vechii „PDL, USL aceeași mizerie” a fost „Ponta, jos masca!”.

Piața Universității, septembrie 2013. Foto: Liviu Chirica // Mediafax

Semnatar al proiectului în calitate de premier, Ponta se dezice de actul normativ „ca deputat”, intenționând să voteze împotrivă în Parlament și să nu dea o altă linie paridului pe care îl conduce. „Domnul Șova a negociat, dar mi-am asumat să schimbăm condițiile în favoarea României. Eu mi-am făcut datoria ca și Guvern”, s-a justificat el.

Chiar dacă în Camera Deputaților va vota împotriva propriului proiect de lege, enumerând principiile acestuia Ponta s-a erijat mai degrabă în susținător decât în adversar. „Noi nu am adoptat același proiect care exista până în 2011. Guvernul actual a renegociat investiții suplimentare în potecția mediului, creșterea redevențelor de la 3 la 6 % și creșterea participației statului la 25%. Dacă acest proiect s-ar face, România ra beneficia de aproximativ 75% din ce ar rezulta în urma exploatării. În cazul în care companiile implicate absolut neașteptat ne dau în judecată și cer despăgubiri, suma previzionată este spre 2 miliarde de dolari. Să stai ascuns cu proiectele prin dulapuri e soluția lașă”, a invocat premierul presiunea potențialului litigiu împotriva statului român.