Dacă înjuri că te-a blocat în intersecție coloana oficială, pune și pilda șefului de trib la socoteală

Însoțirea de coloane oficiale datează „de mult”. De când anume nu știe exact să spună niciunul dintre foștii miniștri de Interne contactați de Gândul. Mai multe știe, însă, președintele Sindicatului Polițiștilor Diamant, Emil Păscuț, care invocă Regulamentul de aplicare a ordonanței de urgență 195/2002, emis în 2006. De la articolul 223, alineatul 1 începe totul, pasaj care prevede că „Poliția Rutieră asigură însoțirea coloanelor oficiale cu echipaje specializate, potrivit competenței. Se însoțesc cu echipaje ale Poliției Rutiere demnitari români sau oficialități cu funcții similare, după cum urmează: președintele României, președintele Senatului, președintele Camerei Deputaților, primul ministru al Guvernului”.

Mai departe, la același articol 223, alineatul 3, există o formulare destul de vagă, de care s-a tras din toate părțile, arată președintele Sindicatului Polițiștilor Diamant, Emil Păscuț, doar, doar va reuși să acopere tot spectrul de motive pentru care miniștrii ar dori să meargă și ei cu girofar: „situații deosebite care impun deplasarea în regim de urgență”. Doar atunci „pot beneficia de însoțirea cu echipaje ale Poliției Rutiere și miniștrii din Guvernul României”, scrie negru pe alb în lege.

Oricum ar fi, chiar și înainte de intrarea în vigoare a acestui Regulament, odată ajunși la Guvern, unii dintre politicieni s-au apucat să semneze tot felul de ordine, rămase departe de ochiipublicului, despre care se spune că au rolul să facă regimul acordării de coloane oficiale mult mai lejer. Concret, ce scrie în documente știu doar cei care le-au semnat, pentru că ele au rămas secrete, multe dintre ele fiind chiar nepublicate, deci ilegale, spune Emil Păscuț.

Constantin Dudu Ionescu: „Doamne ferește! Mă feream ca de altceva”

Așa ajungem la unii dintre foștii miniștri de Interne din Guvernul României care declară pe același ton că n-au prea folosit coloanele oficiale. Nu pentru că n-aveau dreptul, ci, pur și simplu, fiindcă n-au vrut. Oricum, spun unii dintre ei, demnitarii beneficiază de măsuri de protecție deosebite, mai ales la Ministerul de Interne, care este unul „mai special”.  

În prag de ani 2000, primul fost ministru de Interne despre care se spune că ar fi semnat, în timpul mandatului său la Palatul Victoria, un ordin care reglementa executarea misiunilor de însoțire cu echipaje de poliție este Constantin Dudu Ionescu. Acesta s-a ocupat de portofoliul de la Interne între 1999-2000, iar numele său este legat de Instrucțiunile MAI nr. 0877/1999. Documentul are caracter de act normativ și a rămas secret până astăzi.

Cu toate că și-ar fi pus semnătura pe un act care reglementa, într-un fel sau altul, deplasările oficialilor cu escorta poliției, Dudu Ionescu spune că, pe legislație, nu prea are habar de unde vine acest privilegiu al demnitarilor. „Habar nu am, credeți-mă, habar nu am. Nici nu știu dacă am știut vreodată, dar acum cu siguranță că nu”, a spus Constantin Dudu Ionescu pentru Gândul.  

La început de mileniu III „era liniște și pace” își amintește fostul ministru de Interne, tocmai de asta nici nu i s-a întâmplat vreodată să folosească vreo coloană oficială. Totuși, cândva, „noaptea târziu”, a avut antemergător.

„Doamne ferește! Mă feream ca de altceva, pentru că orice coloană oficială atrage atenția, te deplasezi mai greu cu coloană, pe vremea aia nu era așa era mult mai simplu să te deplasezi fără coloană oficială”, a explicat Ionescu. Îi era suficientă mașina de la minister, spune el, un Volkswagen Passat cumpărat din bugetul de stat.

Ioan Rus: „Ministerul de Interne este unul mai special pentru că anchetează, face, drege”

„Tradiția” ordinelor de ministru ar fi fost continuată de Ioan Rus despre care se spune că a semnat o astfel de hotărâre, rămasă tot „la sertar”, prin care se stabileau modificări legate de paza demnitarilor. Acesta a rămas în funcție din 2000 până în 2004 și admite încă de la început că, în privința măsurilor de securitate, Ministerul de Interne este unul „special, pentru că acest minister anchetează, face, drege. Deci e expus pericolelor mai mult decât ministrul Culturii, să zicem”.

Întrebat dacă, într-adevăr, a semnat astfel de documente, Ioan Rus parcă își aduce aminte că pe vremea mandatului său a fost dată o decizie de acest fel, dar spune că despre coloana oficială nu știe nimic clar.

„Nu știu, deci despre coloană oficială nu știu. Știu că în vremea mandatului meu a fost o hotărâre a colegiului ministerului prin care se stabileau anumite măsuri legate de protecția ministrului de Interne și probabil că există și un ordin de atunci, dar nu mai știu, în orice caz, chiar nu știu, sunt 16 ani de atunci”, spune Rus.

Mai multe își amintește Traian Igaș, și el ministru de Interne între 2010 și 2012, care arată că are idee cum că există niște ordine de protecție suplimentară rămase secrete și semnate în jurul anilor 2000, dar spune că nici el nu știe clar despre ce e vorba acolo.

„Erau reglementate prin ordine ale ministrului și aceste ordine veneau din trecut, de asta făceam referire la anii 2000, atunci s-au semnat o parte dintre aceste ordine, dar nu le știu cu foarte mare exactitate, pentru că, așa cum v-am spus, nu era o prioritate a mea să știu toate aceste aspect. (…) E posibil să fi fost și până în anul 2000, dar eu știu că de la ministrul Rus încoace s-au semnat niște ordine suplimentare de pază și protecție a demnitarului”, a declarat Igaș pentru gândul.

Dincolo de toate actele secrete și ordinele de care acum nu-și mai amintește nimeni, tot Rus e convins că, oricum ar fi, ministrul e mai mult subordonat decât șef atunci când vine vorba de securitate. Pe scurt, nu e treaba lui să stabilească măsurile de protecție pe care le iau „structurile”, fiindcă ele depind de gradul de pericol care apare la orizont. Ioan Rus spune că, în situații de urgență, a avut și el antemergător, dar doar în cazuri în care trebuia să ajungă repede undeva. Ar fi mers chiar cu elicopterul, spune fostul ministru, dar pe atunci nu exista așa ceva.

„A fost un accident la mină la Lupeni. Atunci chiar eram la Constanța și mi s-a organizat drum deschis ca să putem să ajungem în cinci ceasuri, să zicem. Deci s-au întâmplat și chestiuni din acestea, situații să știți că am avut, dar nu coloană oficială, antemergător. Deci am avut. Am umblat prin țară în diverse misiuni, cu diverse treburi în care trebuie să ajungi de urgență undeva, în general în situații de urgență. Chiar am avut și eu antemergător și… Alteori n-am avut antemergător, aveam pază pentru că erau altfel de pericole și așa mai departe”, a explicat fostul ministru de Interne pentru gândul.

Marian Săniuță: Dacă mi-aș fi dorit, în mod clar mi-ar fi pus la dispoziție coloană oficială, doar eram șeful lor

Șef la MAI a fost și Marian Săniuță, în 2004, mai exact. Din vorbă în vorbă, ar fi auzit și el de un ordin de ministru referitor la coloanele oficiale, dar de data asta coordonatele sunt altele: Vasile Blaga, anul 2005. Săniuță ține, totuși, să precizeze că informația a citit-o în presă și că abia mai târziu a și văzut că a fost confirmată de actualul ministru de Interne, Petre Tobă, pe atunci adjunct la Inspectoratul General al Poliției.

În ceea ce-l privește, Săniuță spune că nu s-a folosit niciodată de coloană oficială, cu excepția vizitelor omologilor străini. Pentru că nu a vrut, lămurește acesta, cu toate că dacă ar fi cerut, sigur i s-ar fi acordat, pentru că, vorba aia, era șeful lor.

„Deci dacă mi-aș fi dorit, în mod clar aveam dreptul să folosesc o coloană oficială, cum să vă spun, poliția mi-ar fi pus la dispoziție imediat. Păi, până la urmă, cum să vă spun, eram șeful lor. Dar nu a fost cazul. Cum vă spuneam, nu am solicitat, nu am avut și nu am cerut. Există norme interne, ordine interne, sigur că da, ordine de ministru”, recunoaște Săniuță.

În Ministerul de Interne a lucrat și Victor Paul Dobre, fost secretar de stat în MAI și, pentru o scurtă perioadă, ministru delegat pentru Administrație: „Am mers și eu cu coloane oficiale, de exemplu când am mers cu primul ministru, când am mers cu președintele, erau situații de tipul ăsta. Pe situații de intervenții la inundații… Eu n-am avut nici cât am fost ministru delegat, puțin, e-adevărat, eram pe administrație”, a spus Dobre pentru Gândul.

Despre antemergător, spune că n-a văzut niciodată un motociclist care să-l însoțească pe ministru și că nici n-a circulat niciodată cu așa ceva. „Sincer să fiu, nu cred că am mers cu… adică motociclist n-am văzut niciodată, nu știu. Adică eu n-am văzut, acum nu știu, poate erau, poate nu erau, eu n-am văzut”, a mai spus Dobre.

Tradiția mașinilor nemțești de la Interne

Volkswagen sau Audi. Ambele mărci nemțești cu pretenții, ambele la dispoziția miniștrilor care s-au perindat de-a lungul timpului pe la Interne. Constantin Dudu Ionescu își amintește că se deplasa cu un Volkswagen Passat, cumpărat din banii de la minister. Nici Ioan Rus n-a făcut excepție și spune că atunci când era în Guvern mergea în misiuni cu un Audi sau cu un Volkswagen, însoțit de câțiva „aghiotanți”, ba chiar de unul care îl urma și în străinătate, dacă era nevoie.

Marian Săniuță se declară fără pretenții de la mașina de serviciu. Dimpotrivă, spune că atunci când a fost ministru a ales-o chiar pe cea mai ieftină dintre cele două care îi erau puse la dispoziție. Sigur, mai puțin atunci când trebuia să-i primească pe partenerii externi la care nu putea să meargă „cu pantofii rupți”, oricâte limbi străine ar fi vorbit el.

„Eu am mers cu un simplu Volkswagen Passat. Punct. Ar fi fost culmea, vă dați seama să mă duc sub partener, mă puneam de la început într-o situație de inferioritate, de la aeroport și până la locul în care avea loc întâlnirea. Adică el să meargă cu Audi A8 și eu să merg cu Trabantul, nu merge. Dumnezeului, reprezentam țara, nu mă reprezentam pe mine și familia mea. (…) Iar imaginea, hai să fim realiști, contează extraordinar de mult. Adică degeaba vorbeam eu trei limbi străine dacă mă duceam cu pantofii rupți, ca idee”, explică Săniuță.

În scurta perioadă în care a fost ministru,Victor Paul Dobre a circulat cu un Audi A4, „foarte bună mașina”, până când, pe la sfârșitul mandatului, a fost schimbat cu un Volkswagen. Aceeași marcă de automobil a „moștenit” și Traian Igaș de la Vasile Blaga și povestește că a circulat cu ea până când a plecat din Guvern.

Traian Igaș: Nu cred că e menirea MAI-ului să asigure protecție pentru alți oameni cu funcții importante în stat

Chiar dacă în lege scrie clar care sunt persoanele cu funcții publice care au nevoie de protecție suplimentară și de coloane oficiale, Ioan Rus crede că, probabil, și în vremea în care a fost ministru se puteau încheia protocoale pentru protecția altor oameni, așa cum s-ar fi procedat în cazul fostului procuror general, Tiberiu Nițu.

„Procurorul general sau procurorul șef al DNA este o poziție extrem de expusă. Până la urmă, cei care ajung să fie închiși, să spunem, nu discută în celulă ‘Ce i-aș da cu piatra în cap că nu mi-a plăcut Aida săptămâna trecută”. Se discută de cum i-ar da cu piatra în cap la procurorul general sau la ministrul de Interne etc”, explică Ioan Rus.

Un alt fost ministru de Interne îl contrazice, însă, pe Rus. Traian Igaș a declarat pentru gândul că, în perioada în care el a ocupat un loc la Guvern nu exista un protocol la nivelul MAI-ului cu alte structuri în ceea ce privește protecția și că, de fapt, nici nu stă în atribuțiile celor de la Interne să facă asta.

„În condițiile în care ai o structură specializată a statului român, SPP-ul, care apără tot felul de demnitari, începând de la primul ministru, începând de la președintele României și alți șefi de instituții, nu cred că era menirea MAI-ului să asigure, să dubleze oarecum acest lucru. Tocmai de aceea singurii care beneficiam de pază și protecție din partea MAI-ului eram noi, miniștrii de Interne. MAI-ul asigura pază și protecție doar pentru ministrul de Interne. Punct”, a conchis Igaș.

Emil Păscuț, Sindicatul Polițiștilor Diamant: 95% dintre actele MAI-ului sunt nejustificat secretetizate de tot felul de incompetenți

Unde încep și unde se termină măsurile de securitate la Ministerul de Interne nu știu exact să spună nici măcar cei care au făcut parte din fostele guverne, adică beneficiarii lor direcți. Chiar dacă legea este foarte clară, problema este la ordinele de ministru rămase „la sertar”, spune Emil Păscuț. Președintele Sindicatului Polițiștilor Diamant.

Hotărârile nu sunt doar secrete, ci chiar ilegale, explică el, în contextul reglementărilor europene și ale Constituției României. Pe scurt, prin legea fundamentală, țara noastră este obligată să respecte Convenția Europeană a Drepturilor Omului care spune că normele trebuie să fie accesibile, adică făcute publice pentru ca fiecare cetățean să le poată consulta.

„CEDO a statuat în nenumărate rânduri că o normă care nu este accesibilă și previzibilă nu are calitate de lege. Prin accesibilitate CEDO înțelege, fără niciun dubiu, publicarea în revista oficială a statului respectiv. (…) Poate 95% dintre actele secrete ale MAI-ului sunt nejustificat secretetizate de tot felul de incompetenți care au primit așa o ștampiluță cu ‘secret de serviciu” și ca niște copii pun ștampiluța asta pe orice e în jurul lor”, a declarat președintele Sindicatului Polițiștilor Diamant.

Motivul pentru care aceste ordine nu se publică ar fi, spune Păscuț, acela de a nu intra în atenția publicului și a mass-media, pentru ca, mai departe, demnitarii să poată să „opereze” liniștiți,  „ca Vodă prin lobodă”.

„Dacă ele sunt nepublicate, exact de aia s-au dat, ca să se abuzeze de putere. Și, sub pretextul că am emis nu știu ce ordin, îmi legiferez abuzul. (…) Ajungând, nepregătiți moral și din punctul de vedere al educației în funcțiile astea înalte, demnitarii cred că au ajuns acolo ca Vodă prin lobodă și pot să facă orice vor, pentru că ei, fiind incompetenți, adică lipsiți de educația necesară, ei nu înțeleg aceste limite ale legii.

Necunoscând legea, ăștia cred că, de fapt, nu există limite ale puterii lor. Și atunci înțeleg s-o exerecite discreționar. Dar, totuși, au ei o bănuială că ceva nu e în regulă, pentru că de aia le și sustrag de la aducerea la cunoștința publică. (…) Orice om care a făcut dreptul în țara asta și l-a terminat chiar și copiind, a auzit ce părere are CEDO despre ordinele nepublicate, că nu valorează nici doi bani”, spune Păscuț.

El mai arată și că, oricum „nu Oprea l-a omorât direct (n.r.: pe polițistul Bogdan Gigină), dar acești indivizi au creat împrejurările ca acest polițist să moară. Dar nu doar Oprea e vinovat, ci și sistemul judecătoresc, de fapt. (…) Deci treaba asta cu Oprea e doar o mică floricică în grădina minunilor din țara asta”, încheie Păscuț.