Două soluții simple care ar putea rezolva una dintre cele mai mari probleme din România

După șase ore de consultări cu partidele, președintele Klaus Iohannis a anunțat un minim consens pentru transparentizarea reală a finanțării partidelor, rezumând, la rândul său, evaziv intențiile partidelor legate de modul în care intenționează să schimbe actualele reguli. „Până la finele primei sesiuni parlamentare (în luna iunie, n.red.), am convenit să avem o soluție legislativă pentru a asigura votul românilor din diaspora, legislația privind alegerile locale și parlamentare, legislația partidelor și cea privind finanțarea partidelor și a campaniilor electorale. A finaliza la timp aceste proiecte este un angajament pe care partidele îl fac nu în raport cu mine, președintele, ci în raport cu electoratul, care așteaptă aceste soluții”, a spus Iohannis fără a da detalii.

Oficial, toți politicienii prezenți s-au declarat pro-transparență, în condițiile în care în timpul campaniilor electorale, niciunul dintre candidații partidelor, inclusiv actualul președinte, nu a dorit să își asume la vedere finanțatorii și niciunul dintre partide nu și-a publicat online sursele de bani sau cheltuielile. Monitorizarea făcută de Gândul în seria editorială „Tu știi ce mai fac banii tăi?” a arătat, în schimb, existența a numeroase cheltuieli paralele, „bani invizibili” plătiți de firme sau de ONG-uri asociate politic care nu apar în registrele oficiale.

Ultimele rapoarte de control publicate de AEP au arătată că în campania prezidențială PMP, PSD-UNPR-PC, PNL, PER, Călin Popescu Tăriceanu și Monica Macovei au încălcat legea partidelor.

În afara consultărilor, liderii politici ai PNL și UDMR au dat ca soluție pentru eliminarea banilor negri din campanii suplimentarea semnificativă a banilor de la buget acordați partidelor, în opinia lor mai ușor de urmărit de instituțiile statului. „Știm că este un un efort substanțial, dar ar asigura un control foarte sever și foarte serios, cu niște limite superioare și o transparentizare totală a cheltuielilor. Poate că nu vor fi campaniile electorale la fel de colorate ca până acum, dar sigur că va fi mult mai transparentă finanțarea campaniilor”, a spus Kelemen Hunor.

O idee similară susține și Vasile Blaga, copreședintele PNL. „Dacă mă întrebați pe mine, susțin finanțarea publică, la fel ca în Germania”, a arătat el, după ce secretarul general al PNL, Marian Petrache a venit cu aceeași variantă. „Noi am cerut ca aceste campanii să se facă cu finanțare de la buget. Cred că e mai sănătos pentru că nu mai există, între ghilimele, obligația firmelor față de partidele politice și invers obligația partidelor politice față de firme. Orice democrație costă”, spunea Petrache în timpul campaniei, într-un interviu acordat Gândul. Premierul Victor Ponta este însă rezervat: „Dați-ne voie să analizăm, să vedem implicațiile”, a replicat liderul PSD în fața unui astfel de scenariu.

De partea cealaltă, a observatorilor care au monitorizat la rândul lor cheltuieli de campanie și disproporția față de declarațiile oficiale, reprezentanții ONG-urilor spun că nu atât actuala lege este strâmbă, cât practicile la care partidele nu doresc să renunțe și, mai ales, folosirea insuficientă de către AEP a instrumentelor de control pe care le are, „pentru a nu deranja partidele”.

Transparența. „Partidele ar trebui să își posteze singure on-line toate informațiile”

Chemate de liberali să se uite, după eventuala modificare în acest sens a legii, direct în registrele oficiale contabile ale partidelor ONG-urile explică de ce un astfel de „control” nu ar aduce mari schimbări în practicile partidelor de a folosi resurse publice (funcționari, sedii, mașini) în campanii sau nu ar împiedica circulația „banilor invizibili”.

„Nu știu dacă e în regulă ca un ONG să se uite în registrele unui partid. Cred că partidele ar trebui să își posteze singure on-line toate informațiile ca eu să nu am nevoie să cer asta ca ONG”, spune Septimius Pârvu (ExpertForum), coordonator, din 2009 încoace, al mai multor campanii de monitorizare a proceselor electorale.

Din experiența altor țări, o soluție pentru a avea o imagine mai largă asupra cheltuielilor reale de campanie ar fi, arată el, un audit independent la fiecare dintre partide. „Ce s-a făcut în România a fost o monitorizare pe materiale de campanie, s-au numărat toate aceste manteriale și s-au estimat niște costuri, dar nu s-a intrat niciodată atât de profund în registrele partidelor. În opinia mea, orice cetățean ar trebui să aibă acces la aceste informații. Acum, avem un acces limitat. Teoretic, dacă ne uităm pe site-ul AEP se publică informații generale despre veniturile, cheltuielile și datoriile paridelor după fiecare campanie electorală. Dar, practic, toate aceste informații ar trebui să fie mult mai detaliate pentru a fi și relevante. Pe mine, cetățean, m-ar intersa să știu toți donatorii nu numai pe cei care au dat peste o anumită sumă. Apoi, raportul ar trebui să prezinte mult mai detaliat cum s-au cheltuit banii„, explică Pârvu cum ar vedea îmbunătățită legea.

Controlul. Ce ar face „un Morar” sau „un Georgescu” la AEP

Nu atât legea, cât modul în care este înțeleasă în momentul controlului este însă, în opinia directorului IPP, Adrian Moraru, marea problemă care face ca în prezent să avem o imagine distorsionată asupra cheltuielilor de campanie. „Legea, așa cum a fost modificată în ultimii ani, se încadrează în linia pe care au mers și celelalte țări europene. Marea problemă este controlul. Știe cineva, dacă este întrebat, cine conduce Departamentul de Control al AEP care face aceste verificări sau ce rezultate a obținut în ultimii ani? Dacă ai avea un Daniel Morar sau un Horia Georgescu la AEP, cred că lucrurile ar sta cu totul altfel”, crede Adrian Moraru, coordonatorul mai multor monitorizări ale cheltuielilor de campanie începând cu 2004 și autorul unui ghid de bune practici în domeniu.

În opinia lui Septimius Pârvu, „AEP ar trebui să lucreze mai bine cu ANI și cu DNA” pentru a se se vedea, la finalul unei campanii, mai mult decât o sumă de amenzi aplicate micilor partide. „Dacă ne uităm pe rapoartele OSCE, de trei ani încoace se recomandă consolidarea Departamentului de Control din AEP. Chestiunea propritară ține de voință, pentru că de găsit bani se găsesc. Nu știu însă dacă partidele vor să fie verificate”, spune expertul EFOR.

Controlul poate începe, arată el, de la implicarea oricărui observator care, odată ce remarcă „bannere puse pe sedii de primării sau afișe ale unui candidat pe fiecare stâlp, așa cum s-a întâmplat la alegerile prezidențiale” să facă sesizări oficiale legate de neimprimarea numelui tipografiei sau de folosirea ilegală a reusrselor statului: „Aceste lucruri sunt vizilile, pot fi raportate și pot începe niște verificări de aici. Problema este cum și cu cine să o faci”.

Un control țintit ar trebui să vizeze, susține Septimius Pârvu, datoriiile partidelor, în multe cazuri restanțe către firme pe care ajunși la putere politicienii le plătesc prin contracte cu statul: „E o obișnuință ca partidele să rămână cu datorii foarte mari. Merg de la an la an mai departe cu datorii care se amplifică. Acest aspect trebuie cât mai repede rezolvat, pentru că aici sunt clienții politici care, când partidul ajunge la putere, sunt plătiți din resursele statului”.

Cheltuieli paralele și donații pe piața neagră. „Nimeni nu strânge într-o lună 20 de milioane”

Dincolo de registrele oficiale verificate de AEP, cele în care partidele își declară exclusiv veniturile și cheltuielile din cele 30 de zile premergătoare alegerilor, cele mai mari sume de bani sunt puse în circulație, de partide sau de firme conexe, în precampanie. Nici lansările candidaților, nici strângerea de semnături, nici promovarea preelectorală nu apar astfel în raportările finale.

„Să fim serioși, partidele nu își strâng banii în campanie. Nimeni nu strânge într-o lună 20 de milioane. Obligația de a declara donațiile ar trebui să fie în continuare valabilă în campanie, dar să existe și o raportare în afara campaniei, de două ori pe an să spunem, inclusiv pentru independenți”, spune Septimus Pârvu.

O anomalie apare în cazul candidaților independenți care, chiar dacă vor să declare ce donații au primit înainte de startul campaniei și ce au cheltuit, nu o pot face. Marea problemă o reprezintă însă „cheltuielile invizibile”. „Avem cheltuieli invizibile pe care nici nu ai cum să le acoperi în aceste rapoarte. E vorba despre serviciile pe care le fac firmele de partid. Cred că aici AEP ar trebui să aibă un rol mult mai important, să aibă puteri extinse. Acum avem de-a face cu un audit de suprafață. În plus, o altă mare problemă e la donațiile de pe piața neagră. Firmele de partid și instituțiile publice care permit folosirea aparatului propriu în scop electoral ar trebui controlate. Mecanismele de care dispune AEP nu-i permit în acest moment să urmărească aceste lucruri și cu atât mai puțin să le dovedească”, crede expertul EFOR.

Pedepse prea mici.„La ce tunuri dau partidele, să plătești o amendă de 5.000 de lei e hilar”

O modificare cerută de societatea civilă ar fi ajustarea sancțiunilor din actuala Lege 334/ 2006. „În mod cert, ar trebui să crească amenzile. La ce tunuri dau partidele, să plătești o amendă de 5.000 de lei e hilar. În această privință ar trebui pe de o parte să fie modificată legea, pe de altă parte să se și aplice”, arată Septimius Pârvu.

Alternativa educației electorale, în urma căreia alegătorii să nu mai accepte să fie mituiți pentru un vot sau să reclame abuzurile de putere, ar avea un impact minim. „Problema ține însă de practică. Mai ales când ai județe captive, în care partidele ar face orice să câștige voturi, nu ai cum să faci educație electorală. Soluția probabil este aceea a pedepselor mari pentru cei care organizează campanii. A fost limpede la referendumul din 2012 că problema este, de cele mai multe ori, abuzul de putere”, crede expertul.

În prezent, o reclamație la adresa unui candidat sau a unui partid pentru cheltuieli ilegale fără suficiente dovezi riscă să se întoarcă împotriva reclamantului care să primească, pentru afirmații false, o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 3 ani. Dacă, însă, un partid încalcă repetat legea finanțării campaniilor electorale poate primi, cel mult, o amendă între 5.000 și 25.000 de lei.

Inițiativele legislative aflate astăzi în discuție în Parlament nu vin cu soluții la niciuna dintre aceste probleme. Primul proiect, avansat de deputații Luminița Adam (PSD) și Eugen Nicolicea (UNPR) în octombrie 2014 și aflat în stadiu incipient de dezbatere în Senat propune doar ca subvenția actuală de la bugetul de stat, calculată în prezent în funcție de numărul aleșilor locali și de cel al parlamenatrilor partidului să fie reactualizată periodic, în funcție de migrația politică. A doua variantă de modificare a Legii 334/2006, asumată atât de trezorierul PSD, deputatul Mircea Drăghici, cât și de liderul senatorilor PNL, Puiu Hașotti vrrea să dea posibilitatea partidelor să facă împrumuturi prin acte notariale, atât de la bănci cât și de la persoane fizice sau juridice, cele mai mici de 400 de salarii minime de bază urmând să nu fie date publicității. Proiectul respins în Senat se află în Comisia juridică a Camerei Deputaților, având unlterior nevoie doar de votul în plen.