Eduard Hellvig îl desființează pe doctorul Cătălin Cîrstoiu, candidatul Coaliției la PMB: „Nu sperie și nu deoache pe nimeni”
Eduard Hellvig, fostul șef al Serviciului Român de Informații, un critic al candidaților independenți care nu dețin o formare politică de specialitate, a comentat susținerea medicului Cătălin Cîrstoiu de către Coaliție, pentru Primăria Generală a Capitalei.
În cadrul unei postări pe rețeaua de socializare X, Hellvig se arată contrariat față de inițiativa PSD-PNL, de a-l propune, drept candidat la Primăria Capitalei, pe medicul ortoped Cătălin Cîrstoiu. Fostul șef SRI a criticat decizia partidelor politice de a-și pune încrederea într-un candidat ce nu are legătură cu domeniul politic sau administrativ.
Din rundele de negocieri care ne-au pictat televizoarele câteva săptămâni la rând a rezultat un candidat comun bun de pus în muzeul concordiei depline.
Nu sperie și nu deoache pe nimeni.
Dacă ne întrebăm pe cine reprezintă cu adevărat, cred că răspunsul e în propoziția precedentă. Iar chestiunea cu adevărat semnificativă este de ce ai renunța la candidați cu cifre bune pentru a-ți investi încrederea în cineva cunoscut doar în comunitatea medicală?
De unde vine oare încrederea deplină în “apoliticul perfect” pentru a fi trimis să extragă voturi și din stânga și din dreapta? Ce se știe sus și nu se spune și în aval? Știm sigur că nu e vreun sondaj, vreo măsurătoare sau vreun portret-robot de tehnocrat al urbanismului.
Eduard Hellvig atrage atenția asupra posibilității ca un candidat independent, ce beneficiază de susținerea nezdruncinată a unui partid politic, să se detașeze, ulterior, de cei care l-au sprijinit, pentru a viza o poziție politică și mai importantă.
Ni se propune un „independent” scos din joben ca să ne salveze aparent de agonia dubiilor ideologice. Total întâmplător vorbeam tot aici acum trei săptămâni despre independenți: “Oamenii noi nu au însă nimic de pierdut, nicio carieră de apărat, nicio reputație de păstrat. Când spectacolul începe să fie fluierat, își iau trusa de machiaj și își văd de drum.” Probabil că cei care l-au ales se bazează pe ceva nevăzut și neștiut, încât nu își suspectează candidatul că ar viza mai târziu fie o prea mare independență, fie o poziție publică și mai importantă. Probabil îi leagă un bromance de nezdruncinat.
Eduard Hellvig este de părere că promovarea intensă a unui candidat independent de către un partid, sau o alianță, poate fi în detrimentul formațiunii politice respective, dacă cel propus nu își demonstrează competențele, odată ajuns în funcție. În acest caz, spune fostul șef SRI, imaginea candidatului se aseamănă unei „figuri de ceară”, un personaj ce poate fi ușor demistificat în ochii alegătorilor.
Cum electoratul poate alege doar din ce are pe listă, și nu dintr-un infinit de candidați potențiali, contează așadar ce ofertă i se așterne pe buletin. Brusc devine mai relevant să fii candidat, decât să fii un candidat care adună voturi.
De adunat voturi se ocupă… ceilalți candidați. Sau partidul. Sau prietenii…Ca în cazul oricărei figuri de ceară, însă, creșterea bruscă a temperaturii poate nărui toată povestea. Iar statuii i se înmoaie fațada, lăsând să se vadă structura din spate și să se audă vorbele lui Abraham de acum aproape două secole: “Poți păcăli o parte din oameni tot timpul și pe toți oamenii o parte din timp, dar nu poți păcăli toți oamenii tot timpul.”
CITEȘTE ȘI:
Ion Cristoiu spune că lansarea lui Cătălin Cîrstoiu este o „demonstrație de unitate”
Programul electoral al lui Cătălin Cîrstoiu este ca în medicină: Un om are mai multe boli simultane