Eugen Tomac, despre conflictul SUA-Iran: UE nu are o politică externă unitară. Voi insista pe subiect în PE

„Când diplomații tac, armele vorbesc. Așa s-a întâmplat în Irak în aceste zile. După scurta tăcere a Washingtonului, la ordinul dat de Președintele Trump a fost eliminat unul din stâlpii regimului iranian, generalul Soleimani, plus alți lideri militari pro-iranieni din Irak, printr-un atac care va reașeza întreg echilibrul de forțe din Orientul Mijlociu. Primul pas spre o nouă abordare l-a făcut chiar Donald Trump, care a afirmat că «Iranul nu a câștigat niciun război, dar nu a pierdut nicio negociere». Rămâne de văzut cât de mult vor reuși diplomații să convingă Teheranul să nu renunțe la dialog pentru că, atunci când diplomații tac, știm ce poate urma”, a transmis Eugen Tomac.

Liderul PMP a afirmat c[ nu acceptă ca Rusia și China să aibă „un cuvânt mai greu de spus” în privința tensiunilor din Orientul Mijlociu decât Uniunea Europeană.

„Regret enorm că, în acest moment extrem de riscant, Uniunea Europeană nu are o politică externă unitară prin care să se implice mai energic în negocierile din regiune. Un nou conflict va duce la destabilizarea regiunii, la noi valuri de imigranți în Europa și la noi resurse risipite spre zone de conflict. Acum e momentul să dăm testul maturității și să demonstrăm că avem o diplomație capabilă să convingă. Nu pot accepta ideea că Moscova sau Beijingul au un cuvânt mai greu de spus decât Uniunea Europeană. Rămâne de văzut ce va decide Comisia Europeană, dar eu voi insista pe acest subiect în Parlamentul European pentru că nu cred că politica prudenței este cheia succesului într-o situație atât de riscantă și imprevizibilă”, a notat Eugen Tomac.

Qassem Soleimani, șeful Forțelor Quds din Iran, a fost ucis într-un atac aerian care a fost lansat de trupele americane asupra convoiului în care acesta se afla pe aeroportul din Bagdad, a anunțat vineri Pentagonul.

Generalul, care a condus aripa internațională a Gărzilor Revoluționare și a avut un rol cheie în războaiele din Siria și Irak, a dobândit statutul de celebritate acasă și în străinătate. De asemenea, a contribuit în mod semnificativ la răspândirea influenței iraniene în Orientul Mijlociu.