#Euprimar | Robert Negoiță: O grupare organizată de la vârful statului vizează terenuri

El a vorbit într-un interviu pentru Mediafax și Gândul despre acțiunea de la Parchet, dar și despre situația Parcului Brâncuși, demersuri care îl pregătesc pentru a candida pentru un nou mandat la Primăria Sectorului 3.

Cele mai importante idei exprimate în timpul interviului:

„În Sectorul 3 am încercat să personalizez anumite zone, o să vedeți că Bulevardul Grigorescu nu seamănă cu Liviu Rebreanu și Liviu Rebreanu nu seamănă cu Pallady și Decebal care e acum în lucru o să fie altceva decât Bulevardul Unirii”

Centralizare a puterii la Primăria Generală sau autonomie la sectoare? „Întotdeauna concurența a generat performanță, faptul că avem șase sectoare haideți să nu ne ascundem după corcoduș și să concretizăm faptul că între sectoare există concurență”

Despre plângerea la Parchet. „Discutăm de cel mai înalt nivel, de o grupare organizată de la vârful statului, iar am spus-o și la Parchet, am speranța și credința că statul român este mai puternic decât acest grup organizat, iar asta trebuie demonstrat în perioada următoare”

„Să îmi explice și mie de ce parcuri, locuri de joacă și spații verzi care au fost dintotdeauna de la urbanizare de când a făcut Ceaușescu blocurile, mă rog pe vremea lui Ceaușescu s-au făcut blocurile în zonele respective ele au fost gândite ca spații verzi și ele figurau inclusiv în documente ca spații verzi, în acel PUG le-au schimbat destinația. Ceva nu se potrivește”

Redăm integral interviul acordat Mediafax și Gândul.info

Reporter: Vi se pare că sunteți „prins” doar în sectorul 3, că există niște constrângeri, că ați simți nevoia de mai multă autonomie pentru sectoare, sau dimpotrivă o coerență la nivelul sectoarelor și o mână de fier care să conducă sectoarele astfel încât să nu mai există diferență de estetică între ele? Autonomie sau concentrarea puterii?

Robert Negoiță: Cred că trebuie îmbinate corect, pentru că nu văd de ce, să știți că eu în sectorul 3 am încercat să personalizez anumite zone, o să vedeți că Bulevardul Grigorescu nu seamănă cu Liviu Rebreanu și Liviu Rebreanu nu seamănă cu Pallady și Decebal care e acum în lucru o să fie altceva decât Bulevardul Unirii. Dacă o să mergeți afară în orașele care ne impresionează o să vedeți că fiecare loc e personalizat, lăsând la o parte de felul în care a fost amenajat și anumite puncte de reper, cum ar fi dacă mergem la Paris o să vedeți că e plin de statuete, e plin de monumente, e plin de chestiuni la care simți nevoia aproape să te pozezi la fiecare colț de stradă, lucrurile care în București din nefericire și nu numai în București lipsesc aproape cu desăvârșire și haideți ca să vă dau cel mai concret sau cel mai familiar exemplu: de câte ori nu ne-am dat întâlnire la Șaormerie, la McDonalds, nu vi se pare un pic în neregulă chestia asta?

Adică eu aș vrea să îmi dau întâlnire la Coloana Infinitului, la Columna lui Traian, la Obelix, la Muzeul de nu știu ce, la statuia lui Cuza, la statuia lui… m-ați înțeles?

Deci avem nevoie să personalizăm acest oraș, unu.

Doi, evident că sunt și chestiuni de coerență, ce înseamnă transportul în comun sau tot ce înseamnă comunicare în general asta trebuie gestionat unitar, iar legislația la ora asta chiar prevede treaba asta, tot ce înseamnă partea de comunicare gestionată de Primăria Generală. Dar nu inventăm noi nici roata nici apa caldă, să știți că întotdeauna concurența a generat performanță, faptul că avem șase sectoare haideți să nu ne ascundem după corcoduș și să concretizăm faptul că între sectoare există concurență, da?

Ori cred că aș stimula această concurență astfel încât să demonstreze că iată că sunt capabili să aibă locuri de joacă, spații verzi, amenajarea bulevardelor, școli, grădinițe, creșe, salubritate, să ne întrecem între noi cine face mai mult, cine gestionează mai bine, cine e mai performant din perspectiva cost – calitate și evident nivelul la care poți să duci lucrurile și performanța administrativă, de ce nu, repet concentrarea într-o singură mână a tot consider că este greșit, chiar dacă anumite domenii, anumite aspecte ale acestui oraș trebuie să aibă o coerență, este absolut necesar.

Reporter: Dar în privința unui spațiu verde care riscă acum să dispară din sectorul 3, nu ați simțit că ați fi avut mai multă putere dacă ați fi acționat de unul singur? Credeți că se mai poate salva, mă refer la Parcul Brâncuși, se poate salva cumva parcul acela de construcții?

Robert Negoiță: Eu nu pornesc demersuri în care nu cred, îmi permit treaba asta. Fac ceea ce cred, acele lucruri, acele activități, acele demersuri în care cred, eu cred că este un demers corect, de aceea au și trecut atât de mulți ani până când să iau această decizie pentru că în primul rând că nu te poți ocupa de toate odată și cine e realist conștientizează chestiunea asta, pe de altă parte am vrut să am povestea cât mai clară, iar acum când am suficient de multe elemente mi-am dat seama că probabilitatea, că nu sunt eu persoana, nu reprezint eu vreo instituție care să poată atesta așa ceva, există în orice stat de drept instituții care de asta se ocupă, dar ca un absolvent de drept în care îmi dau seama cam care este granița între legal și ilegal și infracțional, că poate fi ilegal contravențional și infracțional, se duce foarte mult către infracțional, către grup organizat în vederea de a face infracțiuni, iar dacă vreți să discutăm că este un subiect destul de ofertant.

Reporter: Este ofertant și știu că ați făcut și plângerea aceea la Parchet, nu ne sunt clare foarte multe date de acolo pentru că ați zis că o să discutați direct cu procurorii, ați făcut referire la grupul infracțional organizat din sectorul 3, nu a înțeles lumea foarte clar de ce acum după atât de mult timp ați făcut referire la primarul Traian Băsescu, în ce fel se manifestă grupul acesta, de unde ați prins ideea asta cu grupul infracțional organizat și din cine este format?

Robert Negoiță: Pentru că lucrurile s-au întâmplat pe foarte multe paliere, iar cei implicați sunt de asemenea mulți care haideți să nu decid eu, domne au fost organizați, au lucrat coordonat, au lucrat împreună, fix ce înseamnă definiția…

Reporter: Ce urmăreau?

Robert Negoiță: Să facă bani. Să pună mâna pe niște terenuri într-un mod nelegal, iar toată chestiunea se duce către bugetul public care vor să îl spolieze, vor să ia bani din bugetul public, câți? Foarte mulți. Și coordonarea este la un astfel de nivel și de coordonare, de gândire și de acțiune, dar și din perspectiva nivelului instituțiilor statului care duce către cel mai înalt nivel deci vine și teama foarte multor cetățeni care mă abordează și care vin să îmi spună „domne ce curaj” și care chiar dacă vin să îmi spună anumite aspecte relevante și interesante din acest dosar nu am găsit până acum nici unul care să își asume și nu fac asta din frică, adică „domne ești conștient în ce intri?” adică totuși aici discutăm de cel mai înalt nivel, de o grupare organizată de la vârful statului, iar am spus-o și la Parchet, am speranța și credința că statul român este mai puternic decât acest grup organizat, iar asta trebuie demonstrat în perioada următoare.

Reporter: Revin la parcul Brâncuși pentru că ați zis că nu puteți spera decât pe ceea ce aveți concret în față, acolo lucrurile sunt încheiate, acolo se vor construi niște blocuri și nu se mai poate nimic, nu se mai poate da înapoi, poate reveni spațiul verde?

Robert Negoiță: Dar despre ce blocuri vorbiți?

Reporter: De blocurile de 10 etaje care sunt anunțate în zona parcului, nu se vor construi?

Robert Negoiță: Nu există așa ceva, nu există nici un fel de autorizație pentru așa ceva, mai mult decât atât, nici nu poate fi autorizat așa ceva.

Reporter: Că este spațiu verde și…

Robert Negoiță: Nu există nici măcar o documentație de urbanism în acest sens, există și foarte multă dezinformare, cam cât de multă? Foarte multă și am văzut tot felul de ONG-uri din astea care vezi Doamne luptă pentru drepturi, pentru cetățeni, ONG-uri erau și acelea care se luptau să se retrocedeze, care vezi Doamne se luptau să repare o greșeală făcută într-o anumită perioadă comunistă, fapt cu care sunt de acord, dar de la un demers pe care l-am considerat corect și necesar, am ajuns astăzi în situația în care ne dăm seama că de acea legislație și de acea oportunitate nu au profitat decât indivizii ăștia, grup organizat că în rest cetățeni din ceilalți care nu au făcut parte din gruparea asta, sunt prea puțini care au reușit să își rezolve problema.

În rest dânșii sunt cei care au beneficiat, unu și doi, acum după ce au făcut prostia asta și au retrocedat, contrar legislației, au retrocedat niște terenuri, am văzut că acum sunt alte ONG-uri care zic „domne nu putem renunța la spațiile verzi și noi trebuie să le expropriem”, în final demersul este în ideea de a pune mâna pe niște bani de la buget, cam cât de mulți? Mulți, că am văzut și noi cam cum se fac evaluările, cum se fac documentele și plățile și toate celelalte, în situația în care, repet, la bază ceva este foarte putred, de ce să expropriezi ceva ce nu trebuia retrocedat, pentru că legea nu permite retrocedarea locurilor de joacă, spațiilor verzi, curtea școlii, nu se retrocedează așa ceva, iar când mă întrebați dumneavoastră despre ce înseamnă grupul acesta organizat și care este nivelul păi imaginați-vă care este nivelul că din momentul în care au făcut PUG ul Bucureștiului, haideți să vedem cine era prin anii 2000 primar și cine a început să semneze retrocedările astea, prima retrocedare.

Reporter : Da, Traian Băsescu.

Robert Negoiță: Să îmi explice și mie de ce parcuri, locuri de joacă și spații verzi care au fost dintotdeauna de la urbanizare de când a făcut Ceaușescu blocurile, mă rog pe vremea lui Ceaușescu s-au făcut blocurile în zonele respective ele au fost gândite ca spații verzi și ele figurau inclusiv în documente ca spații verzi, în acel PUG le-au schimbat destinația. Ceva nu se potrivește.

Reporter: Cea mai mare campanie în București de salvare a unui parc din câte știu eu este pentru parcul Bordei și atunci s-a dus o campanie publică intensă și a fost o rezolvare pe moment cu niște consecințe destul de grele pentru partea economică, mă refer la Costel Constanda dacă îmi aduc bine aminte, vă trec peste lucrurile astea că ne apropriem de sfârșit.

Robert Negoiță: Înainte să trecem peste, am speranța că s-au născut acei procurori, eu sper că și-au terminat și facultatea și au intrat deja în magistratură, acei procurori care să aibă curajul să investigheze și cazul Constanda pentru că odată ce a venit la zi această temă, ce am auzit eu despre acest subiect este de natură să se facă piele de găină puțin, adică cum pleacă zecile și sutele de milioane de euro de la bugetul de stat pe niște ticăloșenii de acest gen, eu cred că este de natură să se sesizeze anumite instituții ale statului, atâta vreme cât ne dorim un stat de drept puternic, care ar trebui să îmi dea confortul mie și fiecărui cetățean ca aceia care fac nenorociri plătesc pentru faptele lor, că asta înseamnă de fapt sta de drept.