Prima pagină » Știri politice » EXCLUSIV | Cine l-ar vota pe Klaus Iohannis șef la Consiliul European? / Analist: Cred că s-ar strânge un jumătate plus unu

EXCLUSIV | Cine l-ar vota pe Klaus Iohannis șef la Consiliul European? / Analist: Cred că s-ar strânge un jumătate plus unu

11 ian. 2024, 08:30, Știri politice

Marga Nițu

De câteva luni de zile, opinia publică se întrebă încotro se va îndrepta cariera politică a lui Klaus Iohannis, după încetarea mandatului la Cotroceni.

În aprilie 2023, numele președintelui apărea pe o listă mai amplă de posibili succesori ai lui Jens Stoltenberg, la șefia NATO.

Stoltenberg a fost rugat să mai stea un an, deși îl aștepta funcția de Guvernator al Băncii Centrale din Norvegia. A acceptat și toate aspirațiile profesionale ale unor doritori au rămas în așteptare.

MESAJ Ursula von der Leyen, mesaj la 35 de ani de la Revoluție: România și Europa ONOREAZĂ sacrificiul românilor

14:16

ACTUALITATE US Army și-a DOBORÂT propriul avion, deasupra Mării Roșii. „Un caz aparent de foc aliat”

14:15

Iohannis era trecut la „și alții”, pe lista publicată de Politico, în primăvara anului trecut, împreună cu posibili candidați precum premierul estonian Kaja Kallas, premierul spaniol Pedro Sánchez și, „într-o măsură mai mică, secretarul britanic al Apărării Ben Wallace, vicepremierul canadian Chrystia Freeland, președintele României Klaus Iohannis și președintele slovac Zuzana Čaputová”.

Dacă șefia NATO a picat, Klaus Iohannis s-ar uita spre Uniunea Europeană. Mai nou, opinia publică dezbate posibilitatea ca Iohannis să preia președinția Consiliului European. Totul a plecat de la anunțul actualului președinte, Charles Michel, privind intenția sa de a candida la europarlamentare, lăsând, astfel, locul liber cu câteva luni înainte de încetarea mandatului.

„Aceasta este cea mai bună poziție pentru Klaus Iohannis, întrucât nu depinde de rezultatul alegerilor europarlamentare”, afirma scriitorul și publicistul Ion Cristoiu, la auzul veștii. Citește DETALIILE AICI.

Și profesorul universitar Iordan Bărbulescu a descris procedura de alegere a președintelui Consiliului ca fiind una foarte simplă, deși „foarte puțin transparentă”.

E foarte simplă procedura de alegere, în sensul că membrii Consiliului European, adică șefii de stat și guvern – șefi de stat, sunt doi, e vorba de Franța și de România, în rest, sunt prim-miniștrii în formațiunea asta de Consiliu European – se consultă între ei și, pe baza unui profil de președinte permanent al Consiliului European, fac o propunere, o discută, o negociază. E foarte simplă. E în același timp puțin transparentă, ca să nu zic că e netransparentă.

Însă, Klaus Iohannis tace. Asta nu ar fi nicio noutate. Dar, se naște întrebarea: ce-l recomandă pe președintele nostru să ocupe această poziție înaltă? Funcția și țara de proveniență ar fi atuurile sale, a spus pentru Gândul profesorul universitar dr. Iordan Bărbulescu, președintele Senatului SNSPA.

De regulă, se preferă un prim-ministru, fost prim-ministru, președinte de țară, ministru, dacă vorbim de un ministru foarte prestigios. E decizie politică 100%. Contează să fie o personalitate, dar e un mix aici, e și profilul țării care îl dă, e și o rotație într-un fel, să nu fie toți din vest în același timp, să nu fie toți din țări mari în același timp, contează și dacă e țară mai mare și nu contează, în sensul că are mai multă autoritate.

Deși nu și-a anunțat intenția și nu este pe nicio listă, Iohannis are o oarecare legătură cu această funcție. I s-a propus să ajungă șef al Consiliului chiar de către Donald Tusk. Se întâmpla în anul 2019, dar președintele a preferat un nou mandat, de cinci ani la cârma României atunci.

În 2020, Tusk rememora discuția cu Iohannis, la un eveniment în care șeful statului a primit Premiul European Coudenhove-Kalergi, și avea numai cuvinte de laudă pentru acesta.

Klaus Iohannis este un politician de excepție. Oamenii îl urmăresc, deși le spune adevărul și nu le manipulează emoțiile sau, poate, tocmai de asta îl urmăresc. El apără valorile care au fost respinse de mulți. Asta, astăzi, necesită curaj și poate condamna adesea pe cineva la singurătatea politică. El a găsit cheile inimii lor, fără a ceda tentației populismului. El este dintr-un oraș mic, dintr-o minoritate etnică, el reprezintă, se pare, idei și opinii minoritare și el a reușit să construiască un sprijin ferm și de lungă durată al majorității.

Așa îl descria Donald Tusk pe Klaus Iohannis, în martie 2020.

4 martie 2020 – presidency.ro

De ce se vorbește la București de această poziție pentru Klaus Iohannis?

Profesorul universitar Iordan Bărbulescu a spus, răspunzând acestei întrebări, că lucrurile s-au inflamat pentru că retragerea lui Charles Michel i-ar putea face loc lui Viktor Orbán.

Acum s-au inflamat lucrurile pentru că Charles Michel a hotărât că va candida pentru Parlamentul European. Or, candidatura pentru Parlamentul European trebuie să se materializeze în luna iunie. Dacă el intră și câștigă un mandat, nu mai poate să fie în continuare președintele Consiliului European. Lucrurile se complică și, probabil că n-ar fi fost o asemenea agitație, dacă la 1 iulie n-ar fi intrat ca președinte, ca țară, Ungaria la conducerea Consiliului.

Spaima că Viktor Orbán ar putea prelua interimatul Consiliului este, de fapt, un context favorabil pentru Klaus Iohannis, daca ar dori sau ar fi propus pentru această funcție.

E o temere. Și justificată. Adică, asta ne mai trebuie acum, un pro-putinist să vină la conducerea, chiar și partajată, a Consiliului. Chiar și așa are destule Europa, ca să mai aibă nevoie de așa ceva. Poate fi un context favorabil, dar poate fi dacă și-o dorește, a afirmat profesorul Bărbulescu.

Scenariul ar fi ca un nou președinte să fie înscăunat repede, „ca să n-apuce Orbán să se facă președinte interimar”, iar un ipotetic Iohannis pe post de șef la Consiliu „ar avea conflicte” cu președinția Ungară, în speță cu Viktor Orbán.

Bruxellesul este atât de speriat de Orbán, încât un europarlamentar finlandez de la PPE a lansat o petiție în Parlamentul European, în încercarea de a priva Ungaria de drepturile sale de vot în Consiliul UE.

Această decizie l-ar putea împiedica pe premierul ungar să-și asume rolul de președinte interimar al forului, din iulie.

„Sperietoarea” Orbán ar putea fi doar un foc de paie, întrucât există posibilitatea ca Ungaria să nu preia președinția rotativă. Sunt două scenarii ale profesorului Bărbulescu.

Eu nu sunt convins nici măcar că Ungaria va avea președinția Consiliului. O țară poate să renunțe la președinție. Vezi Marea Britanie, care ne-a pasat nouă președinția din semestrul întâi din 2019, noi o aveam în semestru doi, zicând că nu mai are rost s-o mai facă, având în vedere BREXIT. Sau poate să se sară peste, printr-o decizie, prin unanimitatea Consiliului European, cu argumente, și pentru Ungaria sunt multe argumente, că ea nu are drept de veto.

În favoarea celui de-al doilea scenariu ar sta afirmațiile lui Emmanuel Macron, din discursul de final de an, care a spus că „ar trebui să vedem ce facem cu Ungaria”.

Nu zice întâmplător lucrurile astea (n.r. Macron). Eu mă aștept la o atitudine.

Cine l-ar vota pe Iohannis șef al Consiliului European?

L-am rugat pe profesorul Bărbulescu să facă un exercițiu de imaginație și să „vadă” ce lideri ar ridica mâna pentru Iohannis.

„În mod sigur nu o să știm cine o să ridice mâna. Sigur, este un exercițiu de imaginație, pentru că e atât de netransparent încât o să-și asume toți ori că nu ridică, ori că ridică, a spus profesorul Bărbulescu, glumind.

Ar trebui să fie Germania, datorită relației pe care o are (…) Germania a insistat, în ultima vreme, pe Schengen. Și la aderare, Germania, la un moment dat, a zis după ce s-a întâmplat primul val, la valul doi a zis: Dacă nu e România, nu se face valul doi. (…) Mă aștept la Spania, care întotdeauna a fost prieten cu noi și la aderare și la negocieri. La Italia mă aștept, bineînțeles. La Benelux, dar fără Olanda. Nordicii vor să meargă grupați. Mă aștept la Polonia, să nu uităm că are un mare prieten în Donald Task. Cred că s-ar strânge, așa, un jumătate plus unu.