Gândul.ro vă prezintă, astăzi, partea a doua a unui interviu-document pe care jurnalistul Adrian Fetecău i l-a luat lui Ion Rațiu, candidat la Președinția României în anul 1990. Omul politic, abia revenit în țară, după ce trăise mulți ani în străinătate din cauza dictaturii comuniste, a rememorat cele mai fierbinți momente din acea perioadă în care a fost acuzat că nu a mâncat ”salam cu soia” alături de români, iar viziunea pe care o avea despre viitorul României este valabilă și astăzi, după atâta timp.
Adrian Fetecău – fondatorul Grupului ”VOUĂ” – ne-a oferit, în exclusivitate – și povestea din spatele acestui interviu senzațional, iar Ion Rațiu și-a reamintit cum era cât pe ce să fie linșat la Buzău, în timpul campaniei electorale din 1990. Mulțimea incitată de adversarii săi l-a întâmpinat cu pietre și cu roșii, acuzându-l că vrea să vândă țara străinilor, iar vizita în oraș a devenit, în scurt timp, un episod tensionat.
S-au împlinit, pe 20 mai, trei decenii de la alegerile din 1990 – ”Duminica orbului”, așa cum a mai fost numită acea zi -, iar acest interviu este, în ultimă instanță, o filă de istorie adusă în actualitate de Gândul.ro.
Adrian Fetecău: V-a fost frică?
Ion Rațiu: Nu. Cu toate că tânărul Cristian Popescu îmi spunea că dacă vom scăpa cu viață va fi mare minune, am rămas calm tot timpul, nu mi-a fost frică. M-am gândit, m-am socotit, i-am spus lui Popescu că îmi aduc aminte că în istoria Buzăului a existat un sfânt, Sava Gotul, care, fiind acuzat de lucruri pe care, bineînțeles, nu le săvîrșise, a fost aruncat în apele Buzăului de mulțime. Era un om tare de treabă…
Sunt convins că puțin buzoieni cunosc această istorie, dar comparația e tare frumoasă…
Să nu vă închipuiți și nici n-am impresia că sunt un mare erou, pentru că nu m-am simțit deloc bine când s-a strigat afară, ore întregi, împotriva mea…
Credeți că a fost ceva premeditat?
Sunt sigur că totul a fost organizat.
Pe cine bănuiți?
Nu știu sigur, dar mi s-a spus că s-a vorbit tocmai de Voican Voiculescu. Puteți să-l întrebați și pe dânsul, e din Buzău, nu? A candidat.
Da, a candidat din partea Buzăului, din păcate. Credeți că poliția v-a acordat, totuși, protecție, pentru că erați un candidat la președinție sau fiindcă erați pur și simplu, un om?
Eu cred că nu mi s-a acordat protecție! Dacă cineva dorea să mă protejeze, văzând mulțimea dornică să mă linșeze, trebuia ca atunci când am ieșit din hotel să plecăm în partea în care nu erau strânși oameni, să mă scoată din oraș.(…) Am fost dus prin sediul Poliției pentru a mă intimida sau chiar pentru a fi agresat, Dumnezeu știe… Sunt sigur că nu s-ar fi luat nicio măsură dacă aș fi fost agresat, ar fi fost o agresiune anonimă, a mulțimii. Puterea de atunci a încercat să mă intimideze, să mă dezamăgească, să mă forțeze să plec din țară. Dezinformarea a fost absolut sistematică.
Și totuși, cum credeți ați fi întâmpinat acum?
Eu cred că foarte bine. Sunt gata să răspund la orice întrebare, nu am nimic de ascuns. (…) Eu n-am venit în țară ca să ajung neapărat la putere. Eu am venit în țară pentru că așa m-a determinat conștiința mea. Este țara mea, a fost visul meu, toată viața, să mă întorc în țară. Este cel mai frumos dar pe care mi l-a făcut viața. Așa că, orice s-ar întâmpla de acum încolo, eu mi-am îndeplinit aspirațiile de-o viață. (…) Inerția e mare (n.red. – în România), iar aceea idee că eu mă fac că muncesc, iar ei se fac că mă plătesc s-a înfipt prea adânc în sufletul omului. Acum își dau seama, odată cu creșterea prețurilor, că totul este o absurditate. Această mărire a prețurilor nu este rezultatul jocului liber al cererii și ofertei. (…) Statul a băgat mâna în buzunarul fiecărui om, scoțând mult mai mulți bani pentru aceleași lucruri ca înainte. Nu s-a schimbat nimic din structura de bază a economiei românești. Aceasta este principala critică pe care o aduc.
Dacă eu aș fi fost ales atunci (n.red. – ca președinte al României, în 1990), am fi putut face niște progrese enorme. Situația este mai greu de redresat acum, totuși și astăzi am putea ieși din ananghia în care ne aflăm, mult mai repede decât celelalte țări, dacă avem o conducere solidă, o activitate economică bine gândită și dacă avem obiective clare.
Oare n-ați făcut prea puțin pentru a convinge că în toate situațiile v-ați păstrat coloana vertebrală?
Atât în Parlament, cât și în afara lui, nu am căutat cu tot dinadinsul să demonstrez acest lucru și, dacă totuși s-a întâmplat, a fost în mod spontan, eu sunt un om deschis, care nu are nimic de ascuns. Am apărat Parlamentul, care este o frântură a democrației.
Sunt și în Buzău oameni care vă prețuiesc, care vă oferă și altceva decât roșii și pietre!
Aș fi dorit, când eram mai tânăr, să fi putut duce o viață politică activă în România. (…) Așa că nostalgie am numai în sensul în care aș fi vrut, mai degrabă, să-mi utilizez energia pentru binele țării, decât să-mi fac o situație în străinătate. În primul moment când s-a creat posibilitatea și am putut să mă întorc în țară, m-am întors.
Cum vă explicați că ocupați un loc de frunte în topul tinerilor, în timp ce mulți oameni în vârstă vă contestă?
Probabil că tinerii își dau seama că mi-am dedicat viața unui ideal, că nu pot fi în niciun fel concurentul lor. La vârsta mea, pot fi doar un îndrumător, un deschizător de drum. Probabil se gândesc că eu pot duce țara, mai repede, acolo unde trebuie să ajungă, în Occident, într-o democrație autentică. Tinerii au încredere în mine. De fapt, sloganul sub care am candidat a fost ”omul în care puteți avea încredere”. Cei mai în vârstă văd în mine, probabil, un concurent. E clar că acest sindrom românesc ilustrat de proverbul să moară și capra vecinului există. (…) Iar comuniștii noștri, impuși de la Moscova, au exploatat, pur și simplu, poporul român, nepăsîndu-le de el niciun moment. Acesta este adevărul…, îi spunea Ion Rațiu, în 1992, jurnalistului Adrian Fetecău.