GALERIE FOTO. Sub Casa Poporului, în vizită la piscina Parlamentului. Cum arată bazinul subteran în care s-ar putea relaxa deputații și senatorii

Ca să ajungi la vestita piscină a Parlamentului, e nevoie să te aventurezi într-un fel de labirint obscur, undeva la cota -4,5 metri sub parter. Adică trebuie să treci de un grilaj închis cu lacătul, să cobori la subsol mai multe rânduri de trepte, faci dreapta, cobori din nou, mergi puțin în față, iar dreapta și ai ajuns. Drum lung, complicat și prăfuit, în care mirosul de igrasie poate întoarce mulți curioși din drum. Dacă nu ești însoțit de un angajat al Parlamentului care să cunoască substraturile clădirii, nu reușești să ajungi, mai ales că trebuie să te descurci cu lanternă, nefiind tras curent electric.

OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

„Ce dimensiuni are bazinul?”, întrebăm noi curioși. „Nu știu, vreo 11 metri lungime, aproximați și dumneavoastră. Uite, face domnișoara pași de un metru și să vedem cât iese”. Au ieșit 15 astfel de pași de domnișoară pe lungime și 11 pe lățime, totul la o adâncime de aproximativ 1,6 metri pe margine și vreo doi în mijloc.

Jurnaliștii au fost îndrumați de Stere Trifan, consultant tehnic la Parlament, care dădea explicații și lămuriri despre piscină. „Ea a fost proiectată de pe vremea lui Ceaușescu, de Anca Petrescu, dar a fost construită abia prin ’90. În 1992, s-au finalizat toate lucrările, de atunci nimeni nu a mai făcut nimic”, explică el.

Deși vizita la bazinul Parlamentului s-a desfășurat într-un întuneric perturbat doar de câteva lanterne slabe și de reflectoarele echipelor de filmare, decorul cu siguranță nu pare rupt din anii ’90. „Tot ce vedeți e din străinătate, e marfă din import, d-aia pare așa nou!”, ne explică Trifan, gesticulând.

OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

Caloriferele, de exemplu, dispuse vertical pe pereții sălii, sunt inscripționați cu numele companiei Tubes, o firmă din Italia, zice domnul Trifan. Numai că firma a fost înființată în 1994, deci n-aveau cum să ne furnizeze nouă produsele cu vreo doi ani înainte.

OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

Se zvonea că gresia e albastră, iar faianța e verde. Fals. Piscina este formată din plăci bleu, tavanul albastru, iar gresia de deasupra este gri. Pereții încăperii sunt plini de oglinzi înalte, verticale, printre rânduri de calorifere cu tuburi subțiri.

Tavanul, ceva special, îl laudă Trifan. „E din barisol, nu face condens, puneți mâna pe el să vedeți că e moale”. Într-adevăr, tavanul albastru e destul de maleabil, iar atunci când îl atingi parcă face valuri.

După ce secretarul general adjunct al Senatului, Dan Mihalache, a lansat pe piață ideea că dacă tot există acest spațiu ar trebui să fie și dat în folosință, fiind nevoie de o minimă investiție.

„Sunt două opțiuni: ori îl lăsăm să se degradeze în continuare, ceea ce, după părerea mea, reprezintă bani publici aruncați pe fereastră, ori găsim o formulă de a-l externaliza printr-o licitație transparentă și de a face din el un centru care să funcționeze pe baze comerciale. Nu e vorba de un privilegiu, pentru Senat, senatori, ci de un centru care ar putea foarte bine, având și acces exterior din clădire, să funcționeze pe baze comerciale și să aducă bani pentru Parlament”, a spus Dan Mihalache, în urmă cu aproximativ o săptămână.

Într-adevăr, construcția în sine permite o simplă reamenajare, o finisare a lucrărilor și apoi poate fi inaugurată. Există o sală, cu două cămăruțe pentru saună, totul amenajat, „gata de funcționare”. Există alte două săli de masaj, câteva grupuri sanitare, ba chiar și o frizerie, toate închise cu cheia. Plus o sală de fitness, dată în folosință angajaților de la SPP (Serviciu de Protecție și Pază).

OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

Întrebat dacă din 1992 a mai venit cineva la bazin, indiferent de motiv, consultantul tehnic a precizat că se mai coboară din când în când, tot cu lanterne, pentru depozitare sau pentru a verifica starea bazinului. „Nu s-a mai făcut nimic aici din 1992. Au mai coborât unii, din când în când, să vadă ce mai e pe aici și să vadă avariile, căci avem avarii și trebuie să le reparăm”, mai spune Trifan.

Practic, ideea lui Mihalache ar pica la fix. „Dacă tot o avem, de ce să n-o folosim?”, spune el.

„Bănuiesc că s-ar putea găsi clienți. Nu e o chestiune pe care să o opereze Parlamentul, care să necesite investiții de la Parlament, ci pur și simplu trebuie găsită o formulă pentru ca lucrurile care s-au investit deja acolo să nu se degradeze. Spațiul are deschidere exterioară, iar cetățenii pot intra direct la subsol. El stă sub cheie de zece ani și nu a fost folosit niciodată. E nevoie de o investiție pe care trebuie să o facă un operator privat. Cred că ar fi interesant pentru un operator”, a mai spus Mihalache.

OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO