Gândurile lui Cristoiu: Am scris despre Elena Ceaușescu. Păi ce deosebire e între ăia și Dăncilă?

Jurnalistul a dezvăluit în ediția specială „Gândurile lui Cristoiu” că avea ce să scrie despre Nicolae Ceaușescu și putea chiar să-l laude, pentru că avea argumente.

„Nu scriam, adică am evitat cu brio să scriu. Să știți, nu pentru că nu aș fi avut ce să scriu (…) aveam pretext, aveam și argumente să îl laud pe Ceaușescu, pentru industrializare, cunoșteam foarte bine discuția asta din istoria României în legătură cu investiții, cu modernizarea României, cu marele construiți, cu canalul că știam eram pregătit, știam discuțiile din Occident despre noi că dăm prea mult la investiții și lăsăm mai puțin la consum”, a susținut Ion Cristoiu.

Jurnalistul a explicat însă că nu putea să scrie astfel de lucruri, ci textul trebuia să fie o înșiruire de clișee, ceea ce nu putea să facă. În schimb, a scris despre Elena Ceaușescu.

„Nu puteai să scrii și atunci textul despre Ceaușescu trebuia să fie o înșiruire de clișee care pe mine mă știți de atâta timp, mă vedeți pe mine făcând clișee. Despre tovarășa am scris nu am avut cum să scap, dar nu la Scânteia Tineretului, aveam o revistă a ziariștilor, Presa Noastră, și eram director la revista Teatru și nu am avut ce face, mi-a venit și mie rândul să scriu și eu”, își amintește Ion Cristoiu.

Jurnalistul spune că a scris un text despre rolul femeii în societatea comunistă românească, care nu a fost rău deloc. „Am scris plecând de la tovarășa cu rolul femeii ca acum, ca cu Dăncilă, adică uite ce bine că e în România comunistă se promovează femeia, că au fost prejudecăți, că societatea românească avea prejudecăți și că iată tovarășa e un exemplu și așa era. Păi ce deosebire e între ăia și Dăncilă? Nu se scrie și acum despre promovarea femeii?”, s-a întrebat Ion Cristoiu.

Jurnalistul a subliniat faptul că marea problemă era scrisul în clișee, inclusiv cu ocazia zilei de 1 Mai.

„Am vrut să spun un lucru foarte important: că marea problemă era că trebuia să scrii cu clișee. Și atunci la 1 mai era un număr foarte ușor de făcut că știai cam despre ce e vorba (…) tinerii care au mai citit presa anterior se întrebau de ce foloseam noi, nu ziceam niciodată tovarășul Ceaușescu, noi ziceam genialul, conducătorul, mărețul și o să vă spun de ce. Cu cât erau mai multe adjective cu atât scriai un articol mai repede. Aveam editorialiști la mine în secție care puteau să dicteze de la un capăt al culoarului la altul. Știau, erau clișee, nu aveai nevoie de nici un minim efort”, a dezvăluit Ion Cristoiu.

Acesta nu știe dacă această înșiruire de clișee, în care tovarășul era genial, măreț, îi plăceau lui Nicolae Ceaușescu.

„Nu îmi dau seama, e o întrebare interesantă, inteligentă. Habar nu am dacă îi plăceau prostiile lui. De exemplu Granma care este a comuniștilor cubanezi, era de pe vremea lui Castro, am citit-o, era foarte modernă. Dădea cu spionaje, cu… la noi era cu plicticoșenii de la un capăt la altul. El era în fiecare număr măreț, genial. Aveam câteva cuvinte și sigur aveam grijă să nu iasă la capăt rândul să se înțeleagă ceva, sau ieșea un scandal. Apoi venea 2 mai care a fost un bal pe vremea aia și aveam o poză cu tovarășa cu bască și fără bască”, a mai spus Ion Cristoiu.