ÎN CULISE: Cum învață Klaus Iohannis SĂ VORBEASCĂ în public. Proba prompterului
La capătul covorului albastru întins din timp de consultanți politici, două ecrane transparente urcă pe scena pusă pentru el. Tineri zeloși le înconjoară, fixându-le mai sus, mai jos, în așteptarea semnul precis. În nici trei ore, Klaus Iohannis se va lansa din nou, la Parlament, în sala „Cuza”.
De nicăieri, apare candidatul însuși. Pășește lent, cu Eduard Hellvig și-un bodyguard închiriat. „Bună ziua. Suntem gata?”, întreabă calm, ca pentru sine. Klaus Iohannis nu-și va rosti din gând programul; îi va citi, iar, de pe prompter.
În fața scaunelor goale, aliniate dinainte-i, se uită în jur și se oprește. Începe rolul: „Bună ziua. Bine ați venit astăzi aici, la lansarea programului meu politic și economic. Sunetul„, zic că-i bine”. Din jur, băieți și fete tinere se conformează. „Da, da, e foarte bine”.
Dar ce-i mai greu, abia începe. Cu ochii în tavan, înspre luminile albastre, Iohannis se încurcă brusc. Hârtii de probă saltă pe pupitru. E prea multă lumină, nu se vede. „Trebuie să le ridicați. Nu știu dacă aveți posibilitatea tehnică. Ar fi excelent dacă le-ați ridica până la jumate”, îi roagă el, politicos. Băieții sar instantaneu pe câte-un prompter. „Așa? Poate așa?” Dar Eduard Hellvig nu e mulțumit. „Mai ridicate!” Mai sus, mai jos, încă o dată. „Așa merge”, se-aude semnul așteptat, la relanti.
Luminile coboară, mai pălesc. Ecranele se aprind rulând cuvinte-cheie. Educație. Fiscalitate. România lucrului bine făcut se coace, iată, sub prompterul bine fixat.
Dar un cameraman dă buzna. „Nu vă supărați, dumneavoastră? Cine sunteți?”, e ridicat rapid pe sus de-o consultantă. „Suntem la niște probe acum. Vă rog frumos, întoarceți camera! E fără presă!”, strigă strident, sub vesta ei cea verde, de băniță. Omul dispare, speriat. În urmă, candidatul se arată mulțumit. „E în regulă acum, haideți, să mergem”.
La eveniment, organizatorii au pus spre vânzare și o carte semnată de Klaus Iohannis, intitulată „Pas cu pas”, care costă 15 lei.