Politologul Cristian Pîrvulescu analizează, într-un interviu acordat pentru Gândul, contextul în care Florin Cîțu a câștigat alegerile din PNL și avantajul pe care i l-a adus susținerea președintelui Klaus Iohannis.
”Fără Klaus Iohannis, Florin Cîțu nu ar fi fost ales nici președintele PNL și nici premier”, susține politologul, care consideră că șeful statului a riscat asumat prezența sa la congresul liberalilor, poate și dintr-o teamă că Orban ar fi avut șanse mari dacă nu își arăta susținerea față de premier.
Cristian Pîrvulescu crede că, dincolo de mesajele transmise de Florin Cîțu după ce a fost ales președinte al PNL, numai un miracol ar putea face să îi poată avea din nou alături la guvernare pe cei din USR PLUS dacă el rămâne premier.
Politologul vorbește și de șansele moțiunii de cenzură și o eventuală schimbare a premierului Cîțu, dacă nu primește votul de încredere în Parlament pentru noii miniștri, dar explică și de ce alegerile anticipate nu avantajează nici PNL sau USR PLUS și nici chiar PSD.
Îl știm cu toții, a fost susținerea lui Klaus Iohannis. Fără susținerea lui Klaus Iohannis, Florin Cîțu nu ar fi avut nicio șansă. Susținerea președintelui, de la început, adică încă din februarie 2020, a fost motivul pentru care s-au conturat coalițiile în spatele lui Cîțu. Este vorba despre câteva rețele care l-au susținut pe Cîțu și au făcut victoria sa posibilă. În condițiile acestea, cele 40 de procente obținute de Ludovic Orban sunt semnificative, pentru că, a fost evident pentru toată lumea, aceste voturi au fost îndreptate împotriva candidatului președintelui Klaus Iohannis.
Președintele României l-a susținut pe Florin Cîțu pentru că voia să recupereze influența pe care a pierdut-o în 2017, atunci când Orban a fost ales președintele PNL împotriva candidatei sale, Alina Gorghiu. Acum, circumstanțele se schimbaseră radical, nu mai era în defensivă în fața unui PSD baricadat în instituții, ci din contră, era într-un moment bun în care era nevoie de partid pentru a-și pune viziunea în aplicare.
Nu cred că este vorba despre o ambiție personală a lui Klaus Iohannis, ci de una instituțională. Nu îmi este clar care este aceasta, dar cu siguranță vizează moștenirea instituțională pe care o va lăsă celor care vor deveni președinți ai României. Altfel spus, vrea să întărească rolul președintelui, și așa se explică și conflictul cu USR PLUS, reiterat la congres prin ironii și acuzații.
Fără Klaus Iohannis, Florin Cîțu nu ar fi fost ales nici președintele PNL și nici premier, dar acum rămâne de văzut dacă susținerea președintelui este suficientă ca el să rămână prim-ministru.
Președintele a riscat. Nu știu dacă a pierdut, pentru că într-o situație de genul acesta, calculele se fac la final. Klaus Iohannis a cunoscut situația și a asumat acest risc. În măsura în care în care a fost sau nu constituțională, PSD are posibilitatea de a încerca o suspendare, însă nu cred că o va face.
Este greu de stabilit dacă a fost sau nu constituțional ce a făcut președintele. Să nu uităm că Traian Băsescu a fost prezent la un congres de partid și a fost o discuție și la momentul respectiv.
Nu trebuie uitat că președintele este al tuturor românilor, indiferent de culoarea politică, indiferent dacă aceștia sunt susținători ai PSD, ai PNL sau fără partid, dacă sunt ortodocși, protestanți, sau fără religie.
Președintele și-a asumat acest risc, a fost prezent la congres, fapt care ar putea însemna că a fost nevoie de prezența sa la acest eveniment. Este posibil ca fără prezența sa și fără acțiunile din ultimele zile de dinaintea congresului, Orban să fi avut în continuare șanse mari, ceea ce înseamnă că nu a avut încredere în cei care au pus în aplicare strategia de preluare a puterii în partid.
Ne-am putea pune o întrebare retorică. Va putea oare președintele să influențeze partidul? Pentru că principalul grup învingător este grupul care provine din PD. Desigur, există și o parte din membrii PNL, cum ar fi Cristian Bușoi și Alina Gorghiu. Totuși, principalul beneficiar este grupul PD, iar acesta nu are scrupule în ceea ce privește linia partidului.
Reprezentanții acestui grup fac o politică prădătoare, iar consecințele acestei politici sunt devastatoare asupra partidelor. Au reușit să aneantizeze Partidul Democrat datorită acestor politici, pe care acum le-au impus Partidului Național Liberal. PD nu avea doar o cultură de organizație, avea și un stil propriu în politică, iar acest stil este unul dur, pe care l-am văzut imprimat lui Florin Cîțu și nu sunt convins că îi era caracteristic acestuia.
Această relație dură cu partenerii din USR PLUS aruncă, evident, în aer orice coaliție, iar rădăcinile sale se află în stilul lui Traian Băsescu de a face politică. Nu mă aștept ca aripa PD să îl susțină pe președinte, deoarece ei au o agenda proprie, diferită și vor încerca să și-o impună. Întrebarea este dacă Florin Cîțu, care nu dispune de propria sa rețea, ci este la intersecția unor rețele, va reuși sau nu să reziste acestor influențe.
Conducerea PNL continuă să susțină că da. Ei spun că au capacitate de negociere pentru a menține această coaliție. Dacă lucrurile stau așa cum afirmă, acest lucru ar ține de miracol. Într-un fel, politica se aseamănă cu mecanica. Aici avem niște forțe și contra-forțe destul de bine delimitate.
În momentul de față, în arhitectura parlamentară, PNL, plus UDMR și minoritățile nu pot face o majoritate. PSD poate să joace un joc ambiguu în ceea ce privește moțiunea, dar nu va putea să dea vot de încredere acestui guvern.
Mai avem o problemă cu votul de încredere. Forma incredibilă pe care o susține Florin Cîțu, la sfatul unor consilieri juridici și politici – aceea că trebuie să valideze miniștri și nu Guvernul – se lovește de un precedent. Este vorba de un moment care a avut loc pe 5 aprilie 2007, când Guvernul Tăriceanu cerea vot de încredere după schimbarea miniștrilor PD. Articolul 85 din Constituție se referă la numirea Guvernului. Primul alineat se referă la votul de încredere, al doilea, la remanierea miniștrilor și al treilea se referă la situația specială a remanierii în cazul schimbării compoziției Guvernului. Este evident că se referă la votul de încredere.
Ar fi în spiritul Constituției ca lucrurile să se întâmple ca în 2007. Este interesant de văzut dacă judecătorii Curții Constituționale vor lua decizii anti-parlamentariste, în condițiile în care până acum au susținut proeminența Parlamentului în raport cu Guvernul și președintele. Acel moment ar dovedi că acest for nu are principii după care operează și că principalul lucru pe care-l urmărește este satisfacerea unor comanditari politici.
Există mai mulți lideri PNL care cred în acest scenariu. Asta a declarat Florin Cîțu și în discuțiile cu jurnaliștii, susținând că are negocieri cu o parte din liderii USR PLUS. Cu toate acestea, logica politică face imposibilă o asemenea situație.
În teorie, indiferent de cine iese președinte al USR PLUS, ei vor trebui să rămână consecvenți. Varianta probabilă ar fi guvernul minoritar. Asta ar însemna că PSD ar abandona mijloacele de control parlamentar pe care le are la dispoziție.
Nu mai suntem în situația în care PSD luptă împotriva lui Traian Băsescu în alianță cu PNL. În acest moment, PSD este în opoziție și cu președintele, și cu Guvernul, deci va fi foarte greu să justifice acest lucru.
În altă ordine de idei, în PNL se vorbește despre ipoteza unui alt prim-ministru, în condițiile în care nu se va putea trece de votul de încredere al Parlamentului.
Oricare ar fi evoluția, PNL va ieși foarte șifonat din această situație.
Nu. În realitate, nimeni nu este interesat de alegeri anticipate, nici măcar PSD, care le clamează. Există un motiv simplu care stă la baza acestei atitudini. Anul 2024 este un an unic, în care vor avea loc toate alegerile. Să presupunem că ar avea loc alegeri anticipate și PSD ar ajunge la guvernare. Această situație nu i-ar ajuta prea mult pe social-democrați, pentru că se vor eroda și vor pierde toate alegerile din 2024. Nu există un interes real pentru asta.
În România, s-a văzut clar că primarii sunt cei care mobilizează, în mod real, cea mai mare parte din electorat. Când primarii nu se mobilizează, alegerile devin foarte riscante. Electoratul liber este unul urban și nu este foarte numeros, el reprezentând în cel mai bun caz o treime din total. Restul electoratului este ori indiferent, ori clientelar. Cel mai important electorat clientelar este al PSD, dar și acesta, în anumite condiții, poate fi mai greu mobilizat.
În concluzie, PNL, USR și PSD nu sunt cu adevărat interesate de alegeri anticipate. Doar AUR le-ar dori și mă îndoiesc de faptul că acestea vor avea loc.