Interviu cu Alexandru Volacu, directorul Bucharest Center for Political Theory. De ce (nu) au oamenii datoria de a vota (EXCLUSIV) 

Duminică au loc alegeri parlamentare în România. În aproape 31 de ani de libertate și democrație, românii au avut de multe ori șansa de a vota și de fiecare dată au făcut-o diferit. Ce mai inseamnă votul astăzi? Cum s-a schimbat modul de a vota al conaționalilor noștri? De ce scade procentul oamenilor care merg la vot? GÂNDUL.RO a aflat răspunsuri la aceste întrebări de la Alexandru Volacu, conferențiar la Universitatea din București, cadru didactic asociat al SNSPA și director al Bucharest Center for Political Theory, autor al cărții „Avem datoria de a vota?”, publicată în 2019 la Ed. Institutul European.

Gândul.ro: Ați scris o carte care răspunde la întrebarea „Avem Datoria de a Vota?”. Dacă ar fi să răspundeți la întrebarea aceasta în câteva idei, ce ați spune?


Alexandru Volacu: Una din mizele cărții mele este tocmai de a arăta cât de complexe sunt de fapt problemele de moralitate politică atunci când încercăm să ne gândim sistematic la ele.

La întrebarea care reprezintă de altfel și titlul cărții, majoritatea oamenilor dau un răspuns neechivoc. Unii cred că întotdeauna ar trebui să mergem la vot, deci avem datoria de a vota la toate alegerile. Alții cred că ar trebui să înțelegem votul exclusiv ca pe un drept, și că nu avem niciodată datoria de a vota (chiar dacă acceptăm că democrația și votul sunt bune).

În cele aproape 200 de pagini ale cărții am încercat să arăt că ambele poziții sunt greșite și că în realitate datoria de a vota ar trebui înțeleasă mult mai nuanțat și evaluată de la caz la caz.

Pe scurt, avem uneori datoria de a vota. Când anume? Acesta este un subiect mult mai amplu, pe care nu pot să îl abordez decât printr-o incursiune mai adâncă în discuțiile din carte. Mă voi limita să spun însă că circumstanțele relevante sunt legate atât de competitorii politici, de intențiile și convingerile alegătorilor cât și de situația socială în care alegătorii se regăsesc.

Ca un exemplu concret, atunci când există un competitor politic cu șanse de succes ce caută să limiteze independența justiției, libertatea presei, să îngreuneze funcționarea societății civile sau să facă alte demersuri pe care le-am cataloga drept anti-democratice (cel puțin într-o anumită înțelegere convențională a ei), iar votantul în cauză intenționează să voteze împotriva acestui competitor, atunci are datoria de a vota.

Gândul.ro: De ce ar trebui un cetățean să meargă la vot și de ce nu?

Alexandru Volacu: Într-un regim democratic votul este mecanismul prin care cetățenii autorizează folosirea puterii politice.

În momentul în care votăm, și noi participăm așadar la determinarea modului în care puterea politică va fi folosită de către stat împotriva concetățenilor noștri. Acest lucru implică, deci, o responsabilitate morală de a vota având în minte interesul colectiv, nu doar pe cel personal.

Ce anume înseamnă să votezi având în minte interesul colectiv e o altă problemă morală complexă, pe care nu o vom putea tranșa aici.

Unii cred că e în interesul colectiv este să votăm cu partidele care par că vor fi cele mai eficiente în stimularea creșterii economice, alții cred că e în interesul colectiv să votăm cu partidele care ar ține cel mai mult cont de situația celor mai săraci și/sau oprimați cetățeni.

Unii cred că e în interesul colectiv să votăm cu partidele ce caută să ofere drepturi egale tuturor cetățenilor, alții cred că e în interesul colectiv să conservăm anumite instituții chiar dacă ele acordă drepturi inegale tuturor.

Bineînțeles, cred că unele dintre aceste poziții sunt mai plauzibile decât altele și că doar unele dintre ele pot genera o datorie de a vota.

Cel mai important motiv pentru participarea la vot e însă legat de prezervarea sistemului democratic, deoarece toate dezbaterile privitoare la politici publice și la valorile pe care politicile publice ar trebui să le urmărească nu pot avea loc într-un mod rezonabil în afara cadrului democratic.

De aici decurge că în primul rând ar trebui să votăm în acele situații când însăși instituțiile democratice sunt amenințate în mod credibil de către unii competitori politici, și să votăm împotriva acestora.

Ca să mai fac încă o afirmație controversată, cred și că uneori există o datorie morală de a nu vota, atunci când potențialul alegător intenționează să voteze pentru o alternativă dăunătoare democrației sau care va promova politici publice vădit nedrepte, indiferent de percepția subiectivă a potențialului alegător cu privire la alegerea pe care urmează să o facă.

Gândul.ro: Ce îndemnuri la vot i-au animat cel mai mult pe români după 90′?

Alexandru Volacu: Participarea electorală în România a cunoscut un declin aproape continuu în ultimii 30 de ani. Acest declin se înscrie în tendințele electorale globale, și cu atât mai mult în tendințele electorale ale statelor post-comuniste, însă este ceva mai accentuat la noi față de medie.

Dacă la primele alegeri generale post-revoluționare rata participării la vot depășea 85%, la alegerile parlamentare din 2016 ea a ajuns la sub 40%. În contextul actual al pandemiei și al modului apatic în care s-a desfășurat campania electorală nu e exclus să avem o rată chiar mai scăzută la alegerile de duminică.

Este adevărat însă că există și momente de creștere a participării electorale în cazul altor tipuri de alegeri. Cele mai spectaculoase cred că sunt  alegerile europarlamentare din 2019, când am avut o rată de participare de peste 50%, față de aproximativ 32% în 2014.

Și turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014, când participarea a fost de aproximativ 64%, deci cea mai mare din ultimii 20 de ani.

În niciunul din cazuri nu pare că această creștere ar avea cauze structurale profunde, ci mai degrabă sunt rezultatul unei înflăcărări temporare a sentimentelor anti-PSD, venite pe fondul gestionării defectuoase a problemei justiției (în 2019) și a votului în diaspora (în 2014).

Gândul.ro: Cum s-a schimbat modul în care au votat românii de la revoluție până acum? Au votat vreodată strategic?

Alexandru Volacu: Dacă prin vot strategic înțelegem o situație în care alegătorul nu votează pentru opțiunea cea mai preferată pentru că sunt șanse mici să câștige, votând în schimb pentru o opțiune mai puțin preferată dar cu șanse mai mari, sistemele electorale proporționale de tipul celui pe care îl avem noi la alegerile parlamentare nu prea favorizează un astfel de vot.

Acesta e mult mai probabil în alegerile pentru primari însă, mai ales în contextul existenței unui singur tur de scrutin, iar în 2020 am avut câteva exemple în acest sens.

Unii susțin că exemplul clasic de vot strategic în România e cel din turul doi al prezidențialelor din 2000, când multă lume care nu ar fi votat în mod normal cu Ion Iliescu a făcut-o pentru a evita o victorie a lui Vadim Tudor.

Tehnic însă nu e tocmai corect să includem un astfel de vot în categoria votului strategic, deoarece există doar două opțiuni pe buletin, iar dintre ele Iliescu e varianta cea mai preferată. Mai curând am putea să caracterizăm situația, așa cum se face adeseori în spațiul românesc și nu doar, drept votarea cu „răul cel mai mic”.

Gândul.ro: Cât din vot este emoție și cât rațiune? Auzim deseori că românii au votat pentru că în societate exista „o emoție”. Totodată, mulți spun „am votat răul cel mai mic”, votez partidul x pentru că va face alianță cu y, etc…

Alexandru Volacu: Nu știu în ce măsură putem trasa diferențe foarte clare între un vot bazat pe emoție și unul pe rațiune.

Un vot rațional poate fi unul consistent cu sistemul nostru de convingeri, care va fi la rândul său unul format și pe baze emoționale, chiar dacă mulți dintre noi suntem tentați să respingem o astfel de idee. În orice caz, există numeroase motive pentru care cetățenii votează în anumite feluri.

Sunt motive ce țin de apropierea ideologică față de partide, dar și de personalitatea candidaților, de mediul social în care se formează și consolidează preferințele politice, de mediul social în care activează votanții în mod obișnuit, de confirmarea sau infirmarea așteptărilor lor atunci când au fost la guvernare și așa mai departe.

Toate aceste motive, și altele, pot sta la baza unei decizii raționale de a participa la vot și a unui vot rațional.

Gândul.ro: De ce scade procentul de oameni care merg la vot?

Alexandru Volacu: Nu cred că există o explicație simplă, însă sunt cel puțin două categorii de motive de absenteism între care putem distinge.

În primul rând, unii oameni sunt pur și simplu indiferenți între rezultatele electorale și, mai general, au o atitudine pasivă față de politică. Acest lucru nu se întâmplă deoarece cred că toate partidele sunt la fel sau că nu se regăsesc în vreun competitor, ci pur și simplu din convingerea (corectă sau nu) că oricare ar fi rezultatul, viața lor nu va fi influențată semnificativ. Acesta este, de altfel, și unul dintre motivele pentru care vedem că absenteismul electoral este tradițional (fără excepția din 2019) mult mai ridicat în alegerile europarlamentare față de cele locale, parlamentare sau prezidențiale.

Este, în parte, o consecință a faptului că în percepția multora, oricare ar fi rezultatele alegerilor europarlamentare, viața lor nu va fi semnificativ schimbată. Și aici o să fac o afirmație ușor controversată. Faptul că există un număr mare de cetățeni care se abțin pentru că sunt indiferenți față de rezultate nu e neapărat un lucru rău.

În parte, absenteismul cauzat de indiferență semnalează că nu există o polarizare politică profundă în cadrul societății.

Proiecțiile actuale cu privire la participarea electorală la alegerile din SUA de luna trecută sugerează că rata finală va fi cea mai ridicată din ultimii 120 de ani. Este această rată excepțional de ridicată un semnal pozitiv cu privire la modul în care arată în prezent societatea și chiar democrația americană?

Mulți probabil ar spune că nu și că, din contră, polarizarea radicală a electoratului american – cu consecințe sociale negative – este ceea ce a dus la o astfel de creștere.

Ca să revenim la absenteism, unii oameni nu sunt indiferenți, ci sunt alienați față de oferta politică.

Niciunul dintre partide nu este suficient de convingător pentru a-l vota. Unii folosesc sintagma „toate partidele, aceeași mizerie” pentru a exprima un astfel de sentiment.

Persoanele interesate de politică dar care nu votează din motivul alienării revin la urne de obicei atunci când oferta politică se schimbă suficient de mult, fie pentru că intră în scenă cu șanse partide anti-sistem în care se regăsesc, fie partide anti-sistem pe care le văd a fi atât de repugnante încât un vot pentru partidele „tradiționale” e preferabil.

În România, probabil că apariția USR și, ulterior, PLUS, ca partide ce se prezintă a fi diferite față de clasa politică post-decembristă tradițională a făcut ca unii dintre cei care s-ar fi abținut altfel să participe la vot.

În alte țări însă, cei care au profitat de alienarea unui segment al electoratului față de clasa politică tradițională sunt mai degrabă partidele populiste apropiate de extrema dreaptă, astfel că și în acest caz, poate că absenteismul politic cauzat de alienare nu este întotdeauna indezirabil.

Gândul.ro: Ce ne spune votul despre evoluția democrației în următorii ani?

Alexandru Volacu: Există o poziție destul de larg răspândită, nu doar în societate ci și în unele cercuri academice, potrivit căreia o participare electorală mai ridicată e în mod necesar o caracteristică a unei democrații mai sănătoare și chiar mai legitime.

E adevărat că în statele considerate printre cele mai performante din perspectiva funcționării democrației (a se vedea, spre exemplu, ultima raportare din Indicele Democrației), adică statele nordice europene, participarea electorală e tradițional foarte ridicată.

Dar în alte state precum Irlanda sau Canada – la rândul lor aflate în top 10 din perspectiva funcționării democrației – rata de participare în alegerile legislative e în mod normal de sub 70%.

În schimb, state precum Filipine sau Malaysia înregistrează tradițional o rată de participare electorală de peste 70%, fiind însă incluse în categoria democrațiilor „deficitare” în clasamentul de mai sus (similar, de altfel, României).

Deci scăderea prezenței electorale nu ne spune tot ce este relevant despre consolidarea sau erodarea democrației.

Aceasta este îngrijorătoare însă mai ales atunci când creșterea absenteismului se datorează pierderii încrederii față de sistemul politic democratic și poate deveni toxică atunci când electoratul alienat este capturat de competitori ce caută să submineze instituțiile democratice odată ajunși la guvernare.

Gândul.ro: Cum credeți că ar schimba votul obligatoriu scrutinele din România? Care sunt rezultatele impunerii obligativității votului în celelalte democrații?

Alexandru Volacu: Cum e de așteptat, statele în care există vot obligatoriu au rate de participare electorală foarte ridicate.

Exemple clasice în acest sens sunt Belgia sau Australia, dar și o serie de state din America Latină.

Este interesant că inclusiv atunci când nu există sancțiuni formale semnificative, sau sancțiunile existente nu sunt de regulă implementate, votul obligatoriu tot are efectul de a crește rata participării electorale destul de mult.

În România au mai fost încercări eșuate de introducere a votului obligatoriu în trecut și există chiar acum un proiect de lege introdus în 2014 care pare a fi pierdut prin tranșeele legislativului, dar care încă nu a fost nici adoptat, nici respins.

Două treimi dintre inițiatorii lui nici măcar nu mai sunt parlamentari și probabil după alegerile din acest weekend numărul va crește și mai mult. Dincolo de o creștere a participării electorale, însă, efectele ar putea fi imprevizibile, depinzând de convingerile politice ale celor care evită în prezent să voteze.

Participarea electorală scăzută a fost la noi asociată în ultimii ani cu o performanță mai bună a PSD, însă nu sunt sigur că o creștere a participării prin impunerea votului obligatoriu ar fi neapărat benefică celorlaltor partide actuale, deoarece este posibil ca o mare parte din cei care nu votează să se abțină din motive ce țin de alienare și să fie înclinați să voteze cu partide anti-sistem (inclusiv cu partide mai curând anti-europene și anti-democratice).

Studii empirice serioase ar putea clarifica dacă această ipoteză e una plauzibilă, însă până să vedem datele relevante cred că nu ar trebui să o respingem. În orice caz însă, cum am argumentat pe larg în cartea pe care ați menționat-o la începutul interviului, cred că în general votul obligatoriu e o idee proastă, pe care ar fi bine să o evităm, așa cum fac marea majoritatea a democrațiilor contemporane.