Iohannis întoarce în Parlament două legi importante. Motivele invocate de președinte

Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului are ca obiect modificarea unor prevederi referitoare la referendumul necesar a fi organizat în cadrul procedurii de revizuire a Constituției.

Iohannis opinează că Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului cuprinde dispoziții ce se impun a fi reanalizate de către Parlament.
Art. unic pct. 2 din legea transmisă la promulgare, respectiv art. 6 alin. (3) prevede: „Proiectul legii constituționale, adoptat de către fiecare Cameră a Parlamentului sau de către Camerele reunite în caz de divergență conform art. 151 alin. (2) din Constituția României, republicată, se trimite de îndată Curții Constituționale, care procedează potrivit legii. Dacă se constată că inițiativa legislativă de revizuire depășește limitele revizuirii, aceasta se consideră nefinalizată și se transmite Parlamentului, procedura urmând a fi reluată.”

„Utilizarea sintagmei > este improprie și neclară în ceea ce privește etapa procedurală avută în vedere. De asemenea, formularea > este una neclară deoarece permite interpretarea că proiectul adoptat de fiecare Cameră a Parlamentului ar trebui trimis Curții Constituționale. Astfel, s-ar putea înțelege că instanța constituțională ar putea primi două proiecte distincte și chiar în forme diferite, fiind nevoită să se pronunțe din oficiu de două ori, asupra a două texte potențial diferite ale aceleiași legi constituționale, o dată după ce proiectul de lege de revizuire a fost adoptat de o Cameră și încă o dată după ce proiectul de lege a fost adoptat de cea de a doua Cameră. Este pusă așadar în discuție respectarea principiului legalității stabilit la art. 1 alin. (5) din Constituție în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii. Pentru mai multă precizie, ar trebui să se prevadă expres că instanța constituțională se pronunță asupra legii adoptate de ambele Camere, nu de fiecare dintre acestea”, se arată în cererea de reexaminare.

De asemenea, șeful statului argumentează că sintagma „care procedează potrivit legiiË® – din cuprinsul aceluiași art. 6 alin. (3) – prin formularea sa generală – poate conduce la interpretări diferite.

„Astfel, se poate interpreta că norma de trimitere vizează fie Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, fie Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale”, susține Iohannis.

Teza finală a art. 6 alin. (3) nou introdus prevede că inițiativa de revizuire se consideră nefinalizată dacă „depășește” limitele revizuirii.

„În acest sens, utilizarea sintagmei > prin raportare la limitele revizuirii este confuză, întrucât > nu presupune în mod necesar și > limitele revizuirii ori a contraveni acestora”, precizează șeful statului.

Iohannis solicită Parlamentului să reexamineze Legea care modifică Legea ANI

Președintele Klaus Iohannis a trimis miercuri Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea ANI

Legea care modifică Legea ANI prevede că interdicțiile aplicate parlamentarilor pe baza rapoartelor ANI și la care s-a constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în perioada 2007-2013 încetează de drept.

„Față de obiectul de reglementare, considerăm că legea transmisă la promulgare se impune a fi reanalizată de către Parlament sub aspectul oportunității acesteia întrucât, pe de o parte, interesul public general nu justifică o asemenea reglementare, fiind afectate standardele de integritate, iar pe de altă parte, este pusă în discuție respectarea angajamentelor asumate de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene”, se arată în cererea de reexaminare.

Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, interdicția poate consta în decăderea din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului ori, dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, interdicția poate consta în aceea că persoana nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Totodată, potrivit aceluiași text, în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese.

„Prin urmare, în ambele cazuri, aceste interdicții reprezintă un efect al unor constatări definitive, în baza prevederilor aplicabile deputaților și senatorilor, prin parcurgerea unor proceduri stabilite de lege, o astfel de măsură reparatorie (cum se susține în expunerea de motive) nefiind justificată prin raportare la standardele în materie de integritate instituite ca răspuns la o cerință reală a societății românești”, potrivit documentului citat.

Iohannis susține că, în ceea ce privește regimul juridic al conflictului de interese aplicabil parlamentarilor în perioada 2007-2013, avută în vedere de legea aflată la promulgare, relevantă este nu numai Legea nr. 176/2010, ci și Legea nr. 161/2003.

„Intervenția legislativă supusă reexaminării vizează, în realitate, o măsură de clemență acordată parlamentarilor, prin care se șterg pentru viitor efectele unei interdicții generate de încălcarea normelor privind conflictul de interese. Motivația acestei „reforme” în materie de integritate nu se poate limita însă la un simplu exercițiu formal de justificare a nevoii sociale prin prisma aparenței de neclaritate a normelor aplicate conflictului de interese, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 219/2013 nu a făcut altceva decât să consolideze nevoia socială de a sancționa conduita necorespunzătoare a senatorului sau deputatului, nevoie socială materializată, de altfel, în legislația anterioară, încă din anul 2003 și afirmată în mod constant în jurisprudența constituțională”, argumentează șeful statului.

De asemenea, Klaus Iohannis susține că, în ceea ce privește consecințele intervenției legislative, acestea ar trebui să poată fi anticipate pentru societate, pentru o parte a acesteia, ori pentru categorii de persoane și nu doar pentru anumiți senatori sau deputați, deoarece efectele ce ar urma să se producă prin această lege, în forma transmisă la promulgare, îi vizează pe toți senatorii și deputații față de care s-a constatat starea de conflict de interese și care se află sau ar urma să se afle sub puterea interdicției instituite de art. 25 din Legea nr. 176/2010.

„Conform art. 148 alin. (4) din Constituția României, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană și din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Mecanismul de Cooperare și Verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (M.C.V.) a fost stabilit prin Decizia nr. 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006. Unul dintre cele patru obiective de referință specifice stabilite în cadrul M.C.V. a fost chiar >”, potrivit cererii de reexaminare.

În acest sens, șeful statului precizează că reglementările în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public reprezintă răspunsul la o cerință reală a societății românești și o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene, aspect statuat în Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014.

„În consecință, apreciem că Parlamentul ar trebui să analizeze riguros necesitatea normei propuse prin legea transmisă la promulgare mai ales, a proporționalității soluției juridice alese, în vederea asigurării acelui optim echilibru ce trebuie să existe întotdeauna între obiectivele de interes general și interesele particulare”, se concluzionează în cererea de reexaminare.

Curtea Constituțională a României a decis, în 1 februarie, că legea de modificare a funcționării Agenției Naționale de Integritate este constituțională, astfel că parlamentarii găsiți în conflict de interese sau stare de incompatibilitate în perioada 2007-2013 scapă de interdicții.