„Luați-l voi și angajați-l, dacă vă e milă!” – MICA PROBLEMĂ a acestui bărbat care vrea mai mult de 234 de lei pe lună

De 3-4 ori pe lună, are nevoie doar de un scaun, un pahar cu apă și câteva minute să-și revină. Și pentru cele aproximativ 30 de minute de inconștiență pe lună a fost concediat. Ironic, chiar de o firmă care se obligase să angajeze persoane cu dizabilități. H.D.D. are acum 40 de ani. Și cam tot de atât timp este bolnav de epilepsie. Pe când avea doar trei luni, a ajuns la spital cu febră foarte mare și început de meningită, însă doctorii i-au pus un diagnostic și mai dur: epilepsie. Încă din al doilea an de viață, H.D.D. a fost încadrat ca persoană cu dizabilități.

„Totul începe cu o durere foarte puternică de burtă, dar nu seamănă deloc cu durerile obișnuite. Așa că atunci știu că trebuie să mă așez undeva”, povestește el cum se manifestă o criză de epilepsie. O boală care, deși nu este vizibilă, i-a pus piedici în viață, inclusiv la locul de muncă. A fost discriminat pe acest criteriu tocmai de un om de afaceri care și-a înscris firma* ca „Unitate Protejată Autorizată”, adică s-a obligat, în schimbul unor avantaje fiscale, să aibă 30% dintre angajați persoane cu dizabilități.

„În calitate de Unitate Protejată, ne-am implicat în mod activ în promovarea și integrarea în câmpul muncii a persoanelor cu nevoi speciale, punându-le în valoare potențialul lor creativ”- așa se prezintă firma în cauză, pe pagina oficială de Facebook. Însă exemplul lui H.D.D., concediat tocmai din cauza dizabilității, demonstrează exact contrariul.

S-a angajat la firma respectivă în 2011, ca manipulant mărfuri, angajatorul știind încă de la bun început starea de sănătate a lui H.D.D. „Pregăteam colete pentru alte firme cu care colaboram”, explică victima. Timp de opt ore pe zi, așa cum era programul, uneori chiar și nouă-zece ore. Asta deși persoanele cu dizabilități beneficiază de un program de lucru mai scurt. „Dacă nu erau gata comenzile, nu ne dădea voie să plecăm acasă”, adăugă el.

„Luați-l voi și angajați-l, dacă vă e milă!”

În februarie 2011, a avut o criză de epilepsie în drumul spre casă, când se întorcea de la serviciu. Atunci a căzut, s-a lovit la cap și a ajuns la urgențe. H.D.D. a suferit o intervenție chirurgicală, traumatism craniocerebral, a stat trei săptămâni în moarte clinică, însă după aproximativ jumătate de an de concediu medical, în luna august, s-a întors la muncă. „Rar s-a întâmplat să-mi spună că nu am aranjat ceva bine. Iar cu alți angajați nu am avut niciun fel de probleme, am ajutat acolo și cu contabilitatea, la facturi, la recepție”, ne povestește el.

Pe 24 octombrie însă, a suferit o altă criză de epilepsie, moment în care angajatorul a insistat ca H.D.D. să se pensioneze pe caz de boală. Lovindu-se de un refuz ferm, angajatorul s-a prezentat cu decizia de concediere, motivând că firma face o serie de restructurări. „Mi-a spus că nu vrea să aibă probleme, că are o familie de crescut, că nu vrea să facă pușcărie dacă pățesc eu ceva”, a povestit victima. Și, potrivit deciziei CNCD, angajatorul a avut o atitudine ostilă și față de consilierul juridic care se ocupa de dosarul lui H.D.D. „Luați-l voi și angajați-l, dacă vă este milă!”, se arată în hotărârea Consiliului.

„Fapta săvârșită constituie discriminare”, a decis Colegiul Director al CNCD pe 19 aprilie 2013, sancționând compania vizată cu o amendă în valoare de 600 de lei. Decizia CNCD a fost contestată în instanță, însă H.D.D. a câștigat și aici. De atunci, patronul firmei nu l-a mai contactat deloc pe H.D.D.

„Nici la tribunal nu s-a prezentat de câte ori am fost chemați. Nu m-a sunat, nimic. Nici nu mi-a cerut scuze, nici nu mi-a reproșat nimic. Vreau să uit complet de firma aia. A avut un impact major asupra mea”, punctează victima.

România unei persoane cu dizabilități

Să fii persoană cu dizabilități în România este foarte dificil, mai spune H.D.D. În primul rând, pornești cu o barieră în comunicare, din teama de a nu fi discriminat. Apoi, ca să uiți de boala de care suferi, trebuie să-ți găsești tot timpul câte o ocupație, „ca să mai treacă timpul”. „Eu am început să mă ocup de fotografie, să fac multe fotografii, să merg la multe evenimente, fac mai mult din pasiune, nu pentru concursuri”, mărturisește victima.

Și nu poți merge oriunde vrei. „Este dificil, nu poți să faci ce vrei sau să te duci unde vrei. De exemplu, eram în autobuz și am făcut o criză acolo. Oamenii au sunat la ambulanță și apoi au plecat toți din jurul meu. Am fost dus de sute de ori la urgențe și nu era nimeni cu mine acolo”, își amintește H.D.D. Cu toate acestea, și-a făcut un grup de prieteni, alături de care mai merge la baschet. „Mai arunc și eu libere cu mingea la coș, dar nu pot să alerg pe teren. Așa că mai mult stau pe bancă și mă uit la ei”, adaugă el.

Nici pe partea financiară nu este mai ușor. 234 de lei, atât primește ajutorul social. „Cât să-ți ajungă o săptămână-două”.

L-am întrebat dacă și-ar dori să-și întemeieze o familie, având în vedere că, în prezent, locuiește cu părinții. „Nu”, a venit răspunsul lui, scurt și simplist. „Dar de ce? Nu v-ar plăcea să aveți copii, să mergeți cu ei în parc?”, am insistat noi. „Nu, nu am avut niciodată curajul să mă gândesc la așa ceva”, a spus el, spunând că dizabilitatea și partea financiară sunt principalele motive.

Dându-se ca exemplu, H.D.D. îi sfătuiește pe toți cei care se consideră discriminați, mai ales la locul de muncă, din cauza dizabilității sau orice alt criteriu, să nu tacă. „să nu se resemneze, să vorbească cu un psiholog, să contacteze o fundație, un ONG, să sesizeze CNCD. Orice, numai să nu tacă, să meargă mai departe”, a recomandat el.

Eurovisionul și discriminarea în România

„Acum, discriminarea nu mai este un subiect tabu”, susține președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Ferenc Asztalos, dând exemplul recent al câștigătorului Eurovision 2014, travestitul Conchita Wurst: „Vedeți, un simplu concurs, Eurovisionul, pune subiectul discriminării pe agendă. Indiferent de reacțiile stârnite, au fost dezbateri, ceea ce este foarte important. Discriminarea este un subiect dificil, dar la noi s-a tot discutat și asta e foarte bine”.

„România face eforturi pentru a fi într-o direcție bună și are capacități în această zonă”, adaugă el. Ultimele cifre ale CNCD, din raportul de activitate pe 2013, arată că în ultimul an s-au înregistrat cele mai multe sesizări de discriminare și s-au dat cele mai multe și cele mai mari amenzi. „Este îmbucurător”, precizează Asztalos, pentru că „acesta este rezultatul real”.

Cifrele arată că oamenii afectați de discriminare refuză să mai stea deoparte și își fac curaj să sesizeze instituțiile abilitate. Nu doar CNCD însă, unii ajungând chiar și în instanță, unde, cel puțin în ultimii ani, există câștig de cauză.

Aproape două treimi dintre români consideră că discriminarea se manifestă des și foarte des, potrivit unui studiu realizat, în 2013, de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES). De altfel, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a înregistrat, în 2013, un record: cel mai mare număr de petiții (858) și cele mai multe amenzi (110), în valoare totală de aproape 270.000 de lei, de aproape dublu față de 2012.

„Este îmbucurătoare creșterea numărului cazurilor în primul rând pentru că aducem la suprafață cazurile de discriminare. Acesta este rezultatul real, înainte nu erau aduse la suprafață. Noi credem că această schimbare de practică o să conducă și la o descurajare a celor care săvârșesc fapte de discriminare”, a declarat Csaba Asztalos, contactat de gândul.

sursă: Raport CNCD 2013

Discriminarea, indiferent de criterii, rămâne totuși o problemă în România. Datele CNCD, potrivit raportului de activitate din 2013, arată că aproape jumătate dintre respondenți studiului IRES consideră că situația nu se va schimba în următorii ani, în timp ce o treime dintre ei se declară îngrijorați că situația se va înrăutăți. Mai mult, statisticile arată că cele mai discriminate grupuri sunt reprezentate de persoanele infectate cu HIV, persoanele de etnie romă, persoanele cu dizabilități, dependenții de droguri și indivizii cu altă orientare sexuală.

La nivelul anului 2013, CNCD arată că cele mai multe petiții primite au fost pe criterii de categorie socială (414), majoritatea fiind corelate cu domeniul profesional (459).

CITEȘTE LA FINALUL ARTICOLULUI RAPORTUL INTEGRAL AL CNCD PE 2013

Discriminarea de gen, cel mai des întâlnită

De altfel, discriminarea de gen la locul de muncă este cel mai des întâlnită, potrivit raportului de activitate al CNCD pe 2013. Dintre cazurile prezentate în raport, 12 s-au înregistrat la locul de muncă, cinci dintre petente reclamând discriminarea de după sau dinaintea concediului de maternitate.

Noi și ceilalți

Pe plan european însă, președintele CNCD evită să plaseze România în vreun clasament.

„Evit să generalizez. Avem probleme comune, sunt state care se confruntă cu probleme comparabile cu ale noastre Nu suntem mai intoleranți decât alte state sau mai puțin intoleranți, fiecare stat trebuie analizat cu particularitățile sale, cu fiecare caz în parte. Nu este corect spus că noi, România, suntem intoleranți”, explică Asztalos.

Nu suntem intoleranți, dar avem mai multe sesizări de discriminare decât alte state europene. În schimb, acesta este un motiv pentru care România este bine văzută pe plan european, inclusiv în raportul Departamentului de Stat al SUA.

Cel mai frecvent criteriu de discriminare, la nivel național, este cel etnic. La locul de muncă, în prim plan intervine discriminarea de vârstă, de gen și apartenența politică. Nu de puține ori, CNCD primește plângeri din partea femeilor însărcinate sau care s-au întors din concediul de creștere a copilului. „Asta pentru că acolo sunt probleme reale, femeile au început să aibă curaj să sesizeze”, explică Asztalos.

sursă: Raport CNCD 2013

Cum poate fi combătută discriminarea

Pe foaie, soluțiile sunt simple. De la educația în familie și, mai apoi, în școli, până la introducerea subiectului în culturile organizaționale. Potrivit președintelui CNCD, elevii trebuie învățați de mici de ce nu este bine să discriminezi, prin existența unor coduri de nediscriminare. Mai mult, Csaba Asztalos susține că, preluând exemplul altor state din Europa, toate universitățile ar trebui să prezinte rapoarte anuale a situațiilor de discriminare. „Sunt state în care dacă o universitate nu are un asemenea raport nu primește finanțare de la stat”, exemplifică el.

Se poate merge și mai departe. Pentru descurajarea discriminării pot fi aplicate sancțiuni, fie amenzi din partea CNCD, fie daune morale stabilite de instanțele de judecată. Și, poate cel mai important, spune Asztalos, prin reacția la discriminare. „Dacă sunt victimă, trebuie să merg să depun plângere”, îi îndeamnă el pe cei care se consideră discriminați. La șeful de departament, la Inspectoratul Teritorial de Muncă, la CNCD sau chiar în instanță.

Companii de stat, reclamate la CNCD din cauza discriminării gravidelor

S.C. Hidroelectrica S.A., în frunte cu administratorul judiciar Remus Borza, au fost amendați în septembrie 2013 cu 10.000 de lei de către CNCD, după ce a spus că societatea nu este „una de lăuze” și că angajatele mame sunt „fătuci care au făcut copii pe bandă rulantă, că sunt neveste sau amente de șmecheri”.

Jignirile aduse femeilor însărcinate au venit în contextul în care acestea au sesizat intenția angajatorului de a le concedia odată cu demararea procedurilor de insolvență și reorganizare a Hidroelectrica.

Un caz similar a fost sancționat și la Compania Națională Poșta Română, care a fost reclamată de o angajată din cadrul Serviciului Contabilitate pentru că, după ce aceasta a anunțat că este însărcinată, angajatorul a anunțat că, în urma unei reorganizări, mai multe posturi din departamentul respectiv vor fi scoase la concurs. Potrivit femeii, i s-a comunicat că poate participa la concurs, însă în urma testelor, toate femeile însărcinate sau aflate în concediu de creștere a copilului au fost respinse.

În urma acestui caz, Colegiul Director al CNCD a decis că reclamația angajatei este îndreptățită și a sancționat cu o amendă contravențională Poșta Română, în valoare de 2.000 de lei.

Discriminarea pe bază de criteriu politic

Deși principalele criterii de discriminare sunt date de rasă sau de orientare sexuală, nici criteriul politic nu este ignorat. În două cazuri prezentate în raportul CNCD, petentele au acuzat hărțuire la locul de muncă din cauza apartenenței politice.

Concret, unul dintre cazuri s-a întâmplat în comuna C.A. Rosetti, județul Buzău, unde noul primar, Ionel Cânjău (PSD), a avut un comportament discriminatoriu față de Rodica Rizea, soția fostului primar, angajată ca asistentă. După ce s-a instalat la primărie, noul edil local i-a izolat biroul femeii la mansardă, „unde căldura era insuportabilă”.

Totodată, Rodicăi Rizea i s-a cerut să meargă în cele șase sate din comună să verifice persoanele bolnave, însă la orele 7.45 și 16.15 să fie la primărie pentru a semna condica de prezență, fără a i se asigura și transportul în interes de serviciu. Pentru acest „tratament diferențiat, discriminatoriu”, primarul comunei, Ionel Cânjău, a fost amendat cu 2.000 de lei.

De la secretară, la tocător uman de hârtii

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de discriminare este și cel al unei femei care a avut parte de un tratament degradant din partea șefului, fiind pusă să rupă hârtii timp de opt ore pe zi. După ce a fost concediată, o tânără de 30 de ani a contestat în instanță decizia de a fi dată afară și a câștigat. Astfel, ea a fost reintegrată în aceeași companie multinațională, însă abia atunci s-a confruntat cu discriminarea.

Timp de patru luni, n-a avut voie să intre cu niciun dispozitiv în clădire, nici telefon, nici calculator, nu i s-a dat card de acces pentru a se putea deplasa la sala de mese sau la resurse umane, iar biroul ei era dotat doar cu saci de gunoi și foarte multe hârtii care trebuiau rupte. Fără a avea dreptul să folosească o foarfecă sau un tocător automat de hârtii, deși compania deținea un asemenea dispozitiv, femeia a rupt, opt ore pe zi, din iulie până în decembrie, documentele predate, în bucăți cât mai mici.

Sătulă de condițiile umilioare la care era supusă la locul de muncă, fiindu-i afectată demnitatea personală, tânără și-a dat, într-un final, demisia din respectiva companie. Ulterior, CNCD a sancționat multinaționala cu o amendă în valoare de 20.000 de lei.

RAPORTUL INTEGRAL AL CNCD PE 2013

*Din motive juridice, numele firmei nu poate fi dat publicității.