Mircea Diaconu a fost avizat pentru Ministerul Culturii. El a venit pregătit cu „un caiet de treburi”: „Sunt lucruri urâte, groaznice în cultură”
Senatorul Mircea Diaconu, nominalizat de premierul desemnat Victor Ponta pentru funcția de ministru al Culturii, a primit, luni, în unanimitate, avizul favorabil din partea comisiilor reunite de specialitate ale Parlamentului.
Mircea Diaconu a fost avizat favorabil de comisiile pentru cultură din Senat și Camera Deputaților și Comisia pentru relația cu UNESCO. El a primit votul favorabil din partea a 26 de parlamentari, neînregistrându-se niciun vot „împotrivă” și nicio abținere.
Pe de altă parte, nu toți membrii celor trei comisii prezenți la audiere și-au exprimat votul. Deputatul PDL Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii, nu a votat nici „pentru”, nici „împotrivă” și nici nu s-a abținut, după ce i-a pus o serie de întrebări lui Diaconu, fără a primi răspunsuri punctuale.
După avizarea sa de comisiile de cultură, artă și mijloace de informare în masă din Senat și Camera Deputaților și de Comisia pentru relația cu UNESCO, Mircea Diaconu a declarat că domeniul culturii este vast și „nu-l poți deține într-o secundă”, chiar dacă el are experiență în patru-cinci arte.
Totodată, Mircea Diaconu a spus că și-a pregătit „un caiet de treburi”, cu care a fost prezent, de altfel, și la audiere.
Diaconu a spus că a completat deja prima pagină din caiet cu sugestiile și comentariile deputaților, senatorilor și ale unor foști miniștri ai Culturii.
Totodată, el a spus că și-a propus ca, în timpul acestui ministeriat, care va avea o durată de circa șase luni, să umple acest caiet cu treburi făcute.
„Sunt lucruri urâte, groaznice în cultură. Cultura e Cenușăreasa oricărui guvern”, a mai spus Mircea Diaconu. El a precizat, însă, că domeniul culturii poate ajuta oamenii, dacă vor să fie competitivi.
„Trebuie să schimbăm mentalitățile”, a mai spus Diaconu.
Întrebat care este situația sa privind incompatibilitatea, Mircea Diaconu a spus că „discuțiile privind incompatibilitatea se poartă la justiție”. El a precizat că în astfel de discuții se pleacă de la „prezumția de nevinovăție”.
Totodată, Mircea Diaconu a recunoscut că a muncit, inclusiv noaptea, la Teatrul Nottara din Capitală, unde a ocupat funcția de director general, spunând: „Asta e greșeala mea, că nu pot să refuz să muncesc”.
Pe de altă parte, întrebat de jurnaliști, înainte de audierile din comisiile de specialitate ale Parlamentului, dacă își va da demisia din Senat, în contextul în care este acuzat de Agenția Națională de Integritate (ANI) de incompatibilitate, Mircea Diaconu a răspuns că „astea sunt intoxicări de presă”.
„Cum să-mi dau demisia? De ce să-mi dau demisia? Dumnezeule, astea sunt intoxicări de presă. Sunteți presă? V-au intoxicat. Luați pastile”, a răspuns Diaconu, când a fost întrebat de jurnaliști dacă își va da demisia din Parlament.
Referitor la acuzațiile formulate de Agenția Națională de Integritate (ANI) la adresa sa, Diaconu a spus că „sunt niște lucruri care se vor rezolva în justiție”, catalogându-le drept „aiuritoare”.
Întrebat dacă are emoții la audiere din cauza acestei situații, Diaconu a spus: „Nu, dar aici nu este Curtea Supremă de justiție parcă. (…) nici nu fac foarte mare efort să mă apăr, m-am comportat absolut normal în această situație, nu mai comentez, că nu e cazul. Vom vedea mai departe ce va fi, deocamdată, dacă e să muncesc, o voi face cu multă seriozitate și ce să fac dacă de 42 de ani trăiesc și muncesc în cultură, faptul că de mâine voi lucra tot în cultură, nu văd diferența”.
Tot referitor la emoțiile pe care le-ar putea avea la audiere, Mircea Diaconu le-a mai declarat jurnaliștilor: „Să vă spun o poveste. Se zice că un tânăr aspirant la carieră în profesia noastră (actorie, n.r.) tremura tot, nervos, la intrarea în scenă și un maestru cu părul alb stătea pe scaun liniștit. Și tânărul zice: ‘Maestre, așa-i că nu aveți emoții? Eu am emoții de nu mai pot’. Și maestrul zice: ‘Dragă, cine n-are emoții nu are talent’. Deci, emoțiile sunt incluse omului. Ele fac parte din ecuația umană – emoția când faci ceva, emoția când vezi ceva. Și la greci se numea catharsis și, fără catharsis, artă nu există. Aia mă supără pe mine astăzi, faptul că facem tot felul de lucruri la care omul, spectatorul, cititorul nu are nicio reacție. Nu simte. Dacă el nu simte nimic, atunci nu vorbim de cultură”.