MOȚIUNEA DE CENZURĂ. Ungureanu intră în istorie cu cel mai scurt mandat de premier și rămâne cu visul de președinte

Mihai Răzvan Ungureanu intră în istorie drept prim-ministrul cu cel mai scurt mandat al României, cu un interval de nici trei luni în care nu a apucat să adopte nicio măsură importantă și nici nu a putut să acumuleze rezultate de care să se folosească în momentul lansării unei platforme politice.

Instalat la conducerea Guvernului la 9 februarie, Ungureanu și-a pregătit în acest inteval un bilanț al celor 100 de zile pe care însă nu a mai apucat să îl prezinte în Parlament, iar moțiunea de cenzură depusă de opoziție nu i-a permis decât să justifice deciziile în problemele legate de Cupru Min și Chevron.

În scurta perioadă în care s-a familiarizat cu sălile Palatului Victoria, Ungureanu a fost pus în fața presiunii politice pentru alocarea de bani către primării și îndeplinirea doleanțelor UDMR pe linie de învățământ, în fața cărora a cedat după ce a încercat mediatic să lanseze ideea că se străduiește să reziste eroic.

Sprijinit de PDL, dar cu condiția îndeplinirii diverselor solicitări, și promovându-se cu insistență drept încă membru PNL, Ungureanu a simțit pe propria piele ce înseamnă să fii obligat în propriul guvern să iei decizii în funcție de interesul politic și mai puțin de interesele sale electorale pe termen mediu și chiar scurt.

Practic, singura decizie cu care Ungureanu poate fi ținut minte ca premier a fost demiterea solidului Sorin Blejnar de la conducerea ANAF, lăsat însă pe mai departe în interiorul structurii, după impunerea unei ținte total nerealiste de colectare a veniturilor din evaziunea fiscală.

Un foarte scurt mandat de premier l-a repus, însă, pe Ungureanu pe scena politică, aceasta putând constitui începutul lansării unei mișcări politice care să îl aducă peste ani la conducerea țării sau, din nou, a Guvernului.