Motivarea CCR pentru respingerea pensiilor aleșilor locali: ar putea să beneficieze și aleșii comuniști, iar sursa de finanțare este incertă

Prima obiecție din motivarea judecătorilor se referă la faptul că proiectul de lege nu menționează clar care sunt beneficiarii acestei reglementări și dacă de aceste pensii beneficiază doar aleșii locali care au fost votați în mod democratic, după Revoluția din 1989, sau dacă prevederile se aplică și retroactiv celor care au avut mandate în perioada dictaturii comuniste.

„Din modul de formulare a legii, nu rezultă dacă acest text vizează numai primarii, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene care au fost aleși în mod democratic, așadar, ulterior Revoluției din 21, 22 decembrie 1989, sau se referă și la cei care au deținut aceste calități fără să fie aleși în mod democratic de cetățeni în regimul anterior Revoluției din 22 decembrie 1989″, se arată în motivarea CCR.

De altfel, președintele CCR, Augustin Zegrean, a explicat anterior că o eventuală promulgare a legii care mărește pensiile șefilor de consilii județene și primarilor va produce și efectul majorării pensiilor foștilor prim-secretari ai Partidului Comunist Român, asta pentru că șefii comuniști ai județelor sunt asimilați actualilor președinți de consilii județene din perspectiva pensiilor speciale.

Curtea a ținut să precizeze că este nevoie ca o normă juridică să reglementeze situațiile care au apărut după intrarea sa în exercițiul public, nu să se ocupe și de „raporturile juridice stinse înainte de intrarea sa în vigoare”.

Mai departe, judecătorii au apreciat și că actul normativ determină inegalități și neconcordanțe chiar între aleși locali care ocupă aceeași funcție, dar și că situația acestei indemnizații este neclară, întrucât nu se înțelege concret din textul legii dacă aceasta reprezintă o pensie în adevăratul sens al cuvântului, un salariu sau dacă poate fi numită mai degrabă doar „indemnizație”.

„Surprinzător, Curtea a considerat, însă, că aleșii locali care nu beneficiau de indemnizația pentru limită de vârstă sunt discriminați față de cei cărora li se acordă acesta drept, respectiv primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean. Curtea a reținut drept criteriu exclusiv pentru o atare constatare faptul alegerii acestora, și anume că alegerea este unicul și singurul criteriu care justifică acordarea indemnizației”, se mai arată în motivarea CCR”, arată judecătorii.

De asemenea, judecătorii CCR au calificat legea pensiilor speciale drept neconstituțională și pentru că au constat că aceasta „ încalcă art.1 alin.(5) din Constituție, întrucât normele pe care le reglementează nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie și previzibilitate cu privire la natura juridică a „indemnizației pentru limită de vârstă”, al sferei beneficiarilor săi și al modului de stabilire și calcul al indemnizației. De asemenea, legea este contrară prevederilor constituționale cuprinse în art.16 alin.(1) și art.138 alin.(5), întrucât, pe de o parte, creează o inegalitate nepermisă de tratament juridic între aleșii locali”.

În plus, în motivarea CCR este specificat și faptul că există o incompatibilitate între o persoană care muncește potrivit normelor în vigoare și cotizează la sistemul de pensii și reglementarea privind indemnizația specială pentru aleșii locali, prin faptul că din textul legii se înțelege că „deținerea calității menționate, chiar și o singură zi, pare să îndreptățească persoana respectivă să beneficieze de un avantaj financiar calculat cel puțin pentru un mandat întreg de 4 ani în disonanță cu dreptul la pensie de care beneficiază fiecare persoană care muncește și cotizează la sistemul public de pensii”.

În același sens, este dezbătută și problema potrivit căreia una dintre tipologiile de mandate a fost incompletă (spre exemplu, 2 mandate de viceprimar, 3 mandate de primar și un mandat incomplet de președinte/vicepreședinte al consiliului județean), în acest caz neputând fi stabilit exact dacă acesta este sau nu luat în considerare în realizarea calculului.

„Aceste aspecte sunt chestiuni care privesc o normă de reglementare primară, neputând fi rezolvate prin apelarea la un act de reglementare secundară. În consecință, Curtea reține că a fost încălcat art.6 alin.(1) din Legea nr.24/2000, potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă”, adaugă judecătorii CCR.

În același timp, însă, Curtea reține că statutul juridic al aleșilor locali nu poate fi comparat cu cel al magistraților, care, în considerarea activității lor profesionale, beneficiază de pensie de serviciu.

„De principiu, pensiile de serviciu se acordă unor categorii socio-profesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupației sau calificării își formează o carieră profesională în acel domeniu de activitate și sunt nevoite să se supună unor exigențe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât și personal. Or, nu se poate susține că o persoană care deține calitatea de ales local își formează o carieră profesională în această funcție; așadar, aleșii locali nu reprezintă o categorie socio-profesională care să urmărească dezvoltarea unei cariere ca ales local, ci ei sunt aleși în cadrul unității administrativ teritoriale respective pentru a gestiona problemele comunității locale. Alegerea este o opțiune a electoratului și nu a persoanei care candidează, ceea ce înseamnă că alegerea nu ține de resortul subiectiv al acestuia din urmă. Or, o carieră profesională se formează și se dezvoltă distinct de alegerile pe care le face corpul electoral de la un moment dat”, mai argumentează judecătorii.

Tot la capitolul inconsecvențe legislative CCR evidențiază că legea pensiilor speciale pentru aleșii locali nu este suficient de clară în privința criteriilor care trebuie întrunite, pentru că „acordarea indemnizației este condiționată numai de împlinirea vârstei standard de pensionare, nu și de stagiul de cotizare, ceea ce înseamnă că beneficiul indemnizației poate fi acordat și înainte de pensionarea în sistemul public”.

Mai mult, legea contestată interferează și cu alte acte normative aflate deja în vigoare și contrazice, pe alocuri, prevederile acestora. Astfel, Curtea a constatat că reglementarea privind pensiile speciale este în opoziție cu unele părți ale legislației românești prin care se arată că funcțiile de consilier local, primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte de consiliu județean nu pot fi asimilate cu o activitate profesională, după cum nici indemnizațiile aferente acestora nu pot fi asimilate veniturilor realizate din activități în câmpul muncii.

Sursa de finanțare incertă

O altă problemă a legii pensiilor speciale pentru aleșii locali semnalată de CCR este impactul bugetar pe care l-ar avea aplicarea unei astfel de reglementări și faptul că eventuala sa punere în practică ar determina creșterea cheltuielilor scontate de oficialii statului.

„Mai exact, prin stabilirea unor cheltuieli care se realizează în mod direct din bugetul de stat, legea analizată majorează cheltuielile prevăzute în Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr.339/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.941 din 19 decembrie 2015″, se mai precizează în motivare. De asemenea, tot din punct de vedere financiar, sursa de finanțare pentru realizarea unor astfel de cheltuieli este considerată de judecători „incertă”, iar formularea potrivit căreia toate costurile ar urma să fie suportate de la bugetul de stat – destul de neclară.

„Legea analizată a fost adoptată ulterior legii bugetului de stat, fără a se corela cu prevederile acesteia. Indicarea în cuprinsul legii analizate a faptului că „Cuantumul indemnizației pentru limită de vârstă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice”, reprezintă doar o indicare formală a sursei de finanțare, dar care nu corespunde exigențelor textului constituțional de referință pentru că ea nu este una reală”, menționează judecătorii.

Textul reglementării apare, astfel, drept contradictoriu în raport cu legea fundamentală în care se arată că e nevoie de definirea caracterului obiectiv și efectiv al sursei de finanțare și de operarea cu elemente de certitudine și previzibilitate bugetară, pentru că, în caz contrar, orice lege „ar pierde rațiunea existenței sale normative și, în mod evident, ar exprima un truism, anume că orice cheltuială bugetară se suportă din bugetul de stat”.

„Având în vedere și măsurile de relaxare fiscală instituite prin  Codul fiscal, care conduc la diminuarea veniturilor bugetare, precum și majorarea unor drepturi de natură salarială, se apreciază că măsura adoptată nu este sustenabilă”, apreciează judecătorii CCR, pentru că aceasta nu are o sursa de finanțare reală și contravine „cerințelor de certitudine și previzibilitate bugetară inerente conținutului normativ al textului constituțional antereferit”.

Motivarea CCR vine la aproximativ o lună după decizia de neconstituționalitate dată de judecători în privința legii privind pensiile speciale pentru aleșii locali, ca urmare a unei sesizări a Guvernului din data de 26 decembrie care a avut în vedere încălcarea mai multor articole din Constituție referitoare la instituirea unui regim special de privilegii pentru anumiți aleși locali, acordarea retroactivă a drepturilor speciale și neasigurarea finanțării pentru indemnizațiile nou create.

Executivul a acuzat atunci și un impact bugetar peste limita de deficit agreată de Parlament, situație prin care stabilitatea cadrului fiscal bugetar ar putea fi pusă în pericol. Membrii guvernului au arătat atunci și că numprul beneficiarilor legii ar putea fi mult mai mare, din perspectiva faptului că legea este aplicabil retroactiv, ceea ce ar conduce, de asemenea, la un șoc destul de mare asupra bugetului de stat.