„Noaptea generalilor”, din sufrageria lui Oprea. Ce nu s-a văzut la TV din audierile din comisia de anchetă a alegerilor din 2009

1. No Man’s Land-ul din Paris via Malu cu Flori, din Dâmbovița

Primul act, în cea de-a șasea zi de audieri în comisia parlamentară de anchetă a alegerilor prezidențiale din 2009, a pus în scenă trei dezbateri: a fi sau a nu fi într-un „No Man’s Land”?; cine i-a propus lui Teodor Baconschi, chemat la audieri, să fie ministru de Externe și, punctul culminant, urmat de deznodământul „nu știu” – „eu de ce mă aflu aici?”.

Într-o primă fază, Teodor Baconschi, ambasadorul României la Paris la momentul alegerilor din 2009, a încercat să le explice parlamentarilor cum e cu limita secțiilor de votare în străinătate – care nu are o definiție limpede, conform legislației în vigoare – pornind de la faptul că „în cazul unei secții de vot organizată la o ambasadă sau un oficiu consular al României, adică în regim de extrateritorialitate, plecăm de la premisa că acel perimetru al ambasadei reprezintă teritoriu al statului român” și ajungând la concluzia că „dacă românii, odată închise porțile ambasadei, se aflau în fața ușii de la secția de votare, ar fi rămas pe dinafară, erau, din punct de vedere juridic, într-un „No Man’s Land”. Deci nu mai erau cetățeni români, deveneau apatrizi”. 

EXCLUSIV Ce primă de Crăciun se acordă angajaților Metrorex în acest an. „Oamenii merită din plin acești bani, după un an foarte greu”

08:00

EXTERNE Consiliul European: Războiul din Ucraina, migrația și politica externă, pe masa liderilor UE/ Zelenski, invitat la Bruxelles pentru discuții decisive

07:45

Senatorul PSD, Adrian Țuțuianu, care s-a străduit să scoată de la Baconschi un număr exact privind românii care se aflau în curtea secției de votare din Paris, după ora 21:00, în seara celui de-al doilea tur de scrutin, a ținut să îl contrazică pe Baconschi, replicându-i că interpretarea pe care o dă „excede cadrului legal în vigoare și nu are nicio legătură cu locul unde se află secția de votare în țară sau în străinătate, la o ambasadă sau nu”, ținând să precizeze că și cei care erau în afara școlii de la Malu cu Flori, de la el din Dâmbovița, „unde era o secție de vot, erau tot pe teritoriul României, nu erau ‘ai nimănui'”.

Contrazicerile dintre cei doi au culminat în momentul în care Baconschi a declarat că a asistat la numărarea voturilor „în calitate de șef al misiunii și reprezentant unic al României și al președintelui României în Republica Franceză”, Țuțuianu replicându–i că iar este „pe lângă lege”. Prin urmare, întrebat de ce se afla, atunci, în fața comisiei, Țuțuianu a declarat, inițial, că nu a înțeles întrebarea, iar ulterior, după ce a înțeles-o, a replicat: „Păi nu știu”.

După această clarificare, a urmat un alt set de insistențe, având drept locomotivă întrebarea cine îl propusese pe Baconschi să fie ministru de Externe în Guvernul Boc. În cele din urmă, Baconschi le-a dat răspunsul mult așteptat, mărturisind că fusese sunat de către fostul șef de stat, Traian Băsescu.

Redăm mai jos schimbul de replici care a avut loc între membrii comisiei și Teodor Baconschi:

Teodor Baconschi – Pentru ambele tururi, porțile ambasadei au fost închise la ora 21:00. În cazul unei secții de vot organizată la o ambasadă sau un oficiu consular al României, adică în regim de extrateritorialitate, plecăm de la premisa că acel perimetru al ambasadei reprezintă teritoriu al statului român. Nu poți să definești secția de votare ca la Liceul Jean Monnet sau la altul, undeva într-o comună. Tot acela e teritoriu românesc. Porțile ambasadei au fost închise la 21:00.

Adrian Țuțuianu – Insist,  cam câți oameni erau în curte? Nu am fost niciodată la ambasada din Paris, nu știu cât e curtea de mare și vreau să îmi fac o impresie, iar teza dumneavoastră cu teritoriul nu e în regulă și am să vă spun de ce: toate secțiile de votare sunt pe teritoriul național și cele din străinătate, și cele din țară.

Teodor Baconschi – Asta am spus .

Adrian Țuțuianu – Dacă citim legea alegerilor, veți observa că numai cei care se află la ușa localului secției de votare pot vota după ora 21:00, în mod excepțional. Ca atare, interpretarea pe care dumneavoastră o dați excede cadrului legal în vigoare și nu are nicio legătură cu locul unde se află secția de votare în țară sau în străinătate, la o ambasadă sau nu.

Teodor Baconschi – Eu mă refeream la faptul că dacă românii, odată închise porțile ambasadei, se aflau în fața ușii de la secția de votare, ar fi rămas pe dinafară, erau, din punct de vedere juridic, într-un „No Man’s Land”, deci nu mai erau cetățeni români, deveneau apatrizi.

Adrian Țuțuianu – Și cei care erau în afara localului școlii de la Malu cu Flori, de la mine din Dâmbovița, unde era o secție de vot, erau tot pe teritoriul României, nu erau ‘ai nimănui’. În sfârșit, asta e o controversă. Rugămintea, răspundeți-mi la întrebare: cam câți oameni erau, după ora 21:00, în curtea ambasadei și până la ce oră au votat în acea zi?

Teodor Baconschi – Nu mai țin minte câți erau, nimeni nu i-a numărat, ca atare cred că erau câteva zeci de persoane, probabil, nu mai mult.

Adrian Țuțuianu – Cine a luat decizia că oamenii aceia pot vota? Putea să fie și decizia inversă, ‘doamnelor, domnilor, programul s-a încheiat la orele 21:00, potrivit legii se aplică…și atunci, ne pare rău, veniți la turul doi’.

Teodor Baconschi – Mi-e greu să vă reconstitui aceste detalii după opt ani.

Adrian Țuțuianu – Ați avut o discuție cu cei care erau în curte, la ora 21:00?

Teodor Baconschi – Nu cred, nu era niciun fel de turbulență, de nervozitate.

Mihai Fifor – Erați în local?

Teodor Baconschi – Eram la mine în birou. Am coborât de-a lungul procesului de votare cam din oră în oră, dacă totul merge în regulă.

Baconschi: „De ce mă aflu aici domnule senator?” Țuțuianu: „Nu știu”

Adrian Țuțuianu – Ați spus că ați participat la a doua numărare a voturilor. La turul 1, la turul 2, e vorba de numărarea făcută în aceeași  zi sau de o numărare ulterioră, la o contestație?

Teodor Baconschi – Nu, făcută de două ori pentru siguranță cifrelor.

Adrian Țuțuianu – Și la turul 1, și la turul 2?

Teodor Baconschi – Da, sigur.

Adrian Țuțuianu – În ce calitate ați participat la numărarea voturilor?

Teodor Baconschi – Am asistat, nu am participat. Nu am numărat cu mâna mea.

Adrian Țuțuianu – În ce calitate?

Teodor Baconschi – În calitate de șef al misiunii și reprezentant unic al României și al președintelui României în Republica Franceză.

Adrian Țuțuianu – Eu vă spun că este tot pe lângă lege pentru că norma legală e foarte limpede: spune că la numărarea voturilor participă membrii comisiei și că pot, în mod excepțional, și candidații. Nu aveați nici o calitate, nici alta.

Teodor Baconschi – Atunci de ce mă aflu aici domnule senator?

Adrian Țuțuianu – Nu am înțeles.

Teodor Baconschi – De ce mă aflu aici, dacă nu aveam nicio calitate?

Adrian Țuțuianu – Păi nu știu.

Teodor Baconschi – Vă întreb.

Adrian Țuțuianu – Vă aflați aici pentru a ne da informații în legătură cu alegerile. Ce a rezultat din dezbatere e următorul lucru: că ambasadorul, care nu avea nicio calitate de membru al comisiei electorale, a participat la numărarea voturilor.

Teodor Baconschi – Nu am participat, am asistat.

„Cine v-a propus să fiți ministru de Externe?”

Adrian Țuțuianu – Cine v-a propus să fiți ministru de Externe?

Teodor Baconschi – Guvernul Emil Boc.

Adrian Țuțuianu –  Guvernul e așa o entitate…

Teodor Baconschi – E irelevant pentru discuția noastră, domnule senator.

Adrian Țuțuianu – Este relevant pentru noi, asta apreciem noi dacă este irelevant.

Mihai Fifor – Domnule Baconschi vă rugăm să răspundeți domnului senator.

Teodor Baconschi – Guvernul României m-a propus ca membru al său.

Adrian Țuțuianu – Insist, cine v-a propus, cine ca persoană din Guvern sau din altă instituție?

Teodor Baconschi – Am fost sunat la telefon de către președintele Traian Băsescu.

Eugen Nicolicea – Chestiunea cu unde începe secția de votare, am apreciat umorul dumneavoastră. Ar fi trebuit să închidem la ora 21:00 secțiile de votare, nu granițele țării, dar nu are relevanță acest lucru pentru că  e primul tur.

Ofițerul acoperit, din nou în trecere

În sprijinul afirmațiilor făcute de Teodor Baconschi a venit deputatul PMP, Robert Turcescu, care a fost certat imediat de către președintele comisiei, senatorul PSD, Mihai Fifor. În replică, Turcescu a spus că a dorit să își ajute colegii și, referindu-se la Adrian Țuțuianu, i-a transmis un sfat: să mai citească Constituția. Răspunsul tăios al lui Țuțuianu nu a întârziat să apară, cei doi sfârșind prin a-și lansat acuzații pe tema „ofițerului acoperit”, subiect abordat anterior și de Mircea Geoană, în momentul audierii sale, cu trimitere spre Turcescu.

Redăm mai jos schimbul de replici care a avut loc între Robert Turcescu și colegii săi din comisie:

Robert Turcescu – Permiteți-mi domnule președinte, poate pentru colegi, mai mult, art.91 din Constituția României, cap. Președintele României  – Atribuții în domeniul politicii externe: ‘Președintele, la propunerea Guvernului, acreditează și recheama reprezentanții diplomatici ai României și aprobă înființarea/desființarea sau rangului misiunillor diplomatice’. Deci ceea ce a spus domnul Baconschi este corect.

Mihai Fifor – Domnule deputat, înțeleg că îl reprezentanți pe domnul Baconschi.

Robert Turcescu – Nu, dar am văzut mirarea unor colegi, domnule președintele, și îmi doream foarte mult să îi ajut. Domnul Țuțuianu poate mai citește Constituția.

Mihai Fifor – Eu mai am o dată rugămintea la dvs. să rămânem în cadrul unui dialog colegial în această comisie și vă solicit să faceți lucrul acesta.

Adrian Țuțuianu – Să înțeleg că intrarea dumneavoastră are legătură cu pregătirea de ofițer? Eu nu v-am atacat niciodată.

Robert Turcescu – Uitați-vă foarte atent la dumneavoastră și mai discutăm.

Mihai Fifor – Stimați colegi, vă rog să vă abțineți de la astfel de comentarii.

2. Fotbalul, între microbiști și generali

Printre întrebările la care membrii comisiei parlamentare au dorit să primească răspunsuri, în demersul lor de a ancheta modul în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale în 2009, s-a aflat și următoarea: în cadrul celebrei întâlniri, desfășurată acasă la Gabriel Oprea, s-a discutat despre fotbal? Cel care avea să le elucideze enigma – un om cu  „expertiză în domeniu”, după cum s-a autocaracaterizat, Anghel Iordănescu, unul dintre generalii care i-au trecut pragul lui Oprea în seara celui de-al doilea tur de scrutin prezidențial.

Dorința membrilor comisiei de a afla dacă printre generalii, prezenți acasă la Oprea, se aflau și microbiști, a pornit în urma refuzului lui Anghel Iordănescu de a răspunde la întrebările primite din partea comisiei, motivând că Parchetul General desfășoară o anchetă în paralel și că îi este „foarte greu” să dea „declarații mai multe sau mai ample” decât cele pe care le-a dat în spațiul public imediat după ieșirea de la Parchetul General. De un lucru, însă, a putut să îi asigure Iordănescu pe parlamentari: „în acea seară, nu a fost nimic ilegal”, doar au mâncat și au băut un „șpriț”.

Redăm mai jos schimbul de replici care a avut loc între membrii comisiei și Anghel Iordănescu:

Liviu Pleșoianu – Confirmați că în casa domnlui Oprea s-a aflat și soția domnului Andronic?

Anghel Iordănescu – Aș vrea să fac o precizare: așa cum probabil știți, în luna aprilie, am fost invitat la Parchetul General, s-a deschis o anchetă penală, și, așa cum dumneavoastră cunoașteți, conform art.34 din Codul de procedură penal și art. 285, alin. (2) din același Cod, eu fiind un subiect procesual în această cauză penalăm, îmi este foarte greu să fac comentarii, să dau declarații mai multe sau mai ample decât cele pe care le-am dat în spațiul public imediat după ieșirea de la Parchetul General (…) Mi-e greu să vă răspund direct la întrebarea dvs și, din punctul meu de vedere, în acea seară, nu a fost nimic, să zic așa, ilegal. A fost o cină, unii dintre noi am mâncat, am băut și un pahar de vin și nimic mai mult (…) V-am spus, în afară de ceea ce am declarat în spațiul public imediat după anchetă, nu cred că e bine să mai fac alte comentarii.

Mihai Fifor – Vă aflați în fața unei comisii parlamentare de anchetă și vă rog să tratați acest lucru cu maximă seriozitate

Mihai Goțiu – Bănuiesc că Parchetul nu v-a interzis să discutați despre fotbal, cu comisia de anchetă.

Anghel Iordănescu – Nu am discutat nimic la Parchet de comisie parlamentară.

Mihai Goțiu – Nici cu avocatul dvs?

Anghel Iordănescu – Cu avocatul meu am discutat ceea ce înseamnă prezența mea la această comisie.

Mihai Goțiu – Deci putem discuta un pic despre fotbal.

Anghel Iordănescu – Putem discuta orice.

Mihai Goțiu – În seara în care ați fost la domnul Oprea ați discutat despre fotbal?

Anghel Iordănescu – Am discutat despre ce se prezenta la televizor, despre alegerile prezidențiale și pe lângă, cum se întâmplă la o masă, la un șpriț, și despre fotbal. Fiind un om de sport, nu am făcut altceva decât să discut despre în ceea ce am eu expertiză.

Mihai Goțiu – Consider că nu împietează niciunei anchete judiciare dacă ne povestiți aici ce ați discutat despre fotbal în acea seară și cu cine.

Anghel Iordănescu – Ce am discutat despre fotbal? Despre fotbal s-a discutat vizavi de un meci internațional care avusese loc, dacă nu mă înșel, cu o lună și jumătate înainte, iar la întrebarea dumneavoastră directă, cu tâlc pusă, cu cei care sunt microbiști de fotbal.

Mihai Goțiu – Și cine erau microbiștii de fotbal?

Anghel Iordănescu – Nu aș putea să vă dau un nume pentru că înseamnă…

Mihai Goțiu – Care erau?

Anghel Iordănescu – Așa mi s-a părut mie, îmi cer scuze, asta a fost impresia mea.

Mihai Goțiu – Și nici măcar cu cine ați discutat despre fotbal nu puteți să ne spuneți astăzi, aici?

Anghel Iordănescu – Cu participanții din acea seară, cu o parte dintre ei și dacă totuși vreți să vă menționez un nume, unul dintre cei cu care am discutat despre fotbal este domnul Oprea.

Mihai Goțiu – Alte persoane?

Anghel Iordănescu – Cu o parte dintre cei care erau prezenți, în acea seară, în acel imobil.

Mihai Goțiu – E ceva ilegal să ne spuneți cu cine ați discutat despre fotbal acasă la Gabriel Oprea?

Anghel Iordănescu – Nu pot comenta mai mult. Nu aș vrea să vă dau un răspuns care nu v-ar putea fi pe plac.

3. Retragerea lui Turcescu

În mijlocul discuțiilor, unul dintre deputați, respectiv Robert Turcescu, nu a mai rezistat și a anunțat că dezertează, motivând că asistă la o „mascaradă”.

Redăm mai jos schimbul de replici care a avut loc între Robert Turcescu și colegii săi din comisie:

Robert Turcescu – Domnule președinte, o spun cu toată seriozitatea, fără a-mi aroga merite că am semnalat acest lucru înainte de dezbaterea propriu-zisă. Suntem într-o situație ridicolă, caraghioasă și riscăm să compromitem ideea de comisie parlamentară de anchetă. Probabil și că domnul Onțanu, pe modelul domnului Anghel Iordănescu, pe modelul domnului Oprea vor refuza să vorbească despre ce s-a întâmplat, în acea noapte. Vă propun cu toată seriozitatea să luați în calcul suspendarea activităților comisiei de anchetă parlamentară până la momentul în care lămuriți această chestiune cu Parchetul General. Pentru că însăși existența comisiei, care de la bun început a stabilit că nu se va suprapune în anchetarea acestor chestiuni cu lucrurile pe care le face Parchetul General, este pusă, în momentul de față, sub semnul întrebării. Domnul Iordănescu ne spune că, din punctul de vedere al domniei sale, așa cum ne-a spus și domnul Oprea, cele două planuri de anchetare se suprapun.

În acest moment, consider că activitatea comisiei parlamentare de anchetă pentru binele ideii de comisie parlamentară de anchetă, pe viitor, trebuie să își suspende activitatea până când lămurim situația aceasta în care ne aflăm. Riscăm să părem și ridicoli în fața opiniei publice și să compromitem ideea de comisie parlamentară.

Eu mă voi retrage de la lucrările acestei comisii pentru că ceea ce se întâmplă acum, aici, este realmente o mascaradă.

Eugen Nicolicea – E opțiunea dânsului să se retragă, cred că face un bine pentru toată lumea. Domnul Iordănescu nu a refuzat să depună o depoziție, doar că îi este teamă să nu greșească și acest lucru trebuie să îl clarificăm noi. A precizat că nu are niciun fel de interdicție, dar această interdicție, adaug eu, că nu există nu este clar. Se poate trezi ulterior cu alte probleme și de aceea îi este teamă să nu încalce o lege.

4. Tipologia sufrageriilor cu lustră

„Mascaradă” am putea cataloga și ceea ce a urmat sau, cel puțin, o punere în scenă tragicomică, având în centru tot un general, respectiv pe fostul primar al Sectorului 2, Neculai Onțanu. Tonul a fost dat de declarația lui Onțanu potrivit căreia, în acea seară, văzuse acasă la Oprea doar un general, pe lângă cel sus-menționat, în speță pe Anghel Iordănescu. Afirmația care i-a bulversat pe parlamentari a fost urmată de imposibilitatea generalului audiat de a descrie casa lui Gabriel Oprea, unde ar fi fost și el, conform dezvăluirilor apărute în presă, în seara celui de-al doilea tur de scrutin prezidențial din 2009.

„Nu cunosc”/”Nu îmi amintesc” au fost răspunsurile care i-au pus în dificultate pe parlamentari, enervați că nu reușeau să afle dacă locuința lui Oprea avea un nivel sau două și câte văzuse fostul primar al Sectorului 2 din ea.

Când au crezut, însă, că scoseseră asul din mânecă, Onțanu le-a arătat din nou că s-au înșelat. Din dorința de a afla în ce încăpere a intrat prima dată Onțanu, pentru a li se confirma dacă era vorba de sufragerie (n.r – una dintre cele două camere unde s-ar fi reunit invitații lui Oprea) și să demonstreze, astfel, că Onțanu nu s-ar fi întâlnit doar cu Iordănescu, aceștia au primit următoarea „dezvăluire” din partea fostului primar al Sectorului 2: acesta intrase „chiar pe ușa clădirii, pe ușa de la intrarea clădirii”.

Asul din mânecă pierdut, membrii comisiei de anchetă au apelat la singura variantă rămasă neexplorată la maximum: „sufrageria”, pe care au menționat-o de cel puțin 15 ori în decurs de aproximativ o oră, în întrebările adresate lui Onțanu. Era o sufragerie încăperea în care Onțanu intrase? Era mobilată? Ce tip de mobilier avea? În ciuda tuturor acestor întrebări cu care parlamentarii au insistat, în demersul de a afla adevărul despre casa lui Oprea, au fost nevoiți să se mulțumească cu un singur răspuns: încăperea avea o lustră. 

Redăm mai jos schimbul de replici care a avut loc între membrii comisiei și Neculai Onțanu:

Liviu Pleșoianu – Confirmați ce spunea Dan Andronic cu referire la faptul că și soția domniei sale s-ar fi aflat, în acea seară, acasă la Gabriel Oprea?

Neculai Onțanu – Vă mărturisesc sincer că nu am văzut-o. Poate necunoscând-o, nu mi-am dat seama că ar fi soția domnului Dan Andronic. Mi-ar fi plăcut mare plăcere să o cunosc, dar nu am cunoscut-o, nu o cunosc nici în prezent.

Liviu Pleșoianu – Deci nu ați sesizat în momenul în care a ajuns domnul Dan Andronic era însoțit sau era singur?

Neculai Onțanu – Îmi puneți o întrebare la care vreți să vă răspund altceva. Vă răspund doar că nu o cunosc și că nu am întâlnit-o.

Liviu Pleșoianu – Ce alte persoane se mai aflau acasă la Gabriel Oprea, pe care le-ați întâlnit în seara respectivă?

Neculai Onțanu – L-am întâlnit pe domnul Anghel Iordănescu.

Liviu Pleșoianu – Doar pe Anghel Iordănescu?

Neculai Onțanu – Da.

Liviu Pleșoianu – Așa cum spune domnul Andronic, au existat la Gabriel Oprea două spații diferite, în care se aflau două grupuri diferite. Conform declarațiilor dlui Andronic, în sufrageria sau livingul domnului Oprea se aflau o serie de persoane, printre care și dumneavoastră, în biroul domnului Oprea se aflau alte persoane și Dan Andronic, cu nume și prenume a spus: că erau dl Maior, doamna Kovesi, domnul Florian Coldea, puteți să ne confirmați?

Neculai Onțanu – Nu cunosc.

Mihai Goțiu – Mergeați des acasă la Gabriel Oprea?

Neculai Onțanu – Nu face obiectul întâlnirii noastre de astăzi. Întrebarea dvs excede.

Mihai Fifor – Domnule senator, vă rog să arătați care e relevanța.

Mihai Goțiu – Următoarele întrebări vor arăta și care este relevanța.

Mihai Fifor – Continuați cu întrebările.

Mihai Goțiu – Descrieți casa domnului Oprea, cât ați văzut dvs din ea.

Neculai Onțanu – Nu îmi amintesc.

Mihai Goțiu – Domnule președinte, consider că martorul sfidează comisia.

Neculai Onțanu – Domnule senator, v-aș ruga respectuos să nu profitați de demnitatea cu care ați fost învestit de populație și să aduceți acuze unor simpli cetățeni ai României.

Mihai Goțiu – Domnule președinte, aduceți-i aminte domnului Onțanu că se află în fața unei instituții a Parlamentului și faptul că nu își aduce aminte, că nu vrea să răspundă la niște întrebări.

Steluța Cătăniciu – Domnule senator, haideți să îl ajutăm puțin pe domnul Onțanu. Cred că ar putea să ne spună dacă a fost în sufrageria domnului Oprea.

Neculai Onțanu – Am fost în casa domnului Oprea.

Mihai Goțiu – Ați intrat pe o ușă, casa aceea are două niveluri, un nivel?

Neculai Onțanu – Dumneavoastră nu ați văzut-o la televizor, domnule Goțiu?

Mihai Goțiu – Nu.

Neculai Onțanu – Nu ați văzut-o?

Mihai Goțiu – Nu. Dvs din ce ați văzut-o la televizor, are unu sau două niveluri?

Neculai Onțanu – Eu am văzut că e o clădire cu un nivel, parcă. Nu am fost atent.

Mihai Goțiu – Când ați intrat ați urcat niște scări sau ați mers într-o cameră?

Neculai Onțanu – Vreau să vă fac o dezvăluire: am intrat chiar pe ușa clădirii, pe ușa de la intrarea clădirii.

Mihai Goțiu – Așa. Și ați intrat într-un hol, într-o cameră?

Neculai Onțanu – Am intrat în clădirea respectivă.

Mihai Goțiu – Domnule președintele, motivul pentru care am pus aceste întrebări pentru a putea stabili dacă dl Onțanu ne minte sau nu atunc când spune că nu a văzut pe nimeni la acea întâlnire. Sunt case care dacă intri, poți să intri direct în sufragerie.

Mihai Fifor – Domnule senator, mă fac obligat să vă rog să păstrați un ton adecvat comisiei parlamentare.

Mihai Goțiu – Consider că ceea ce se întâmplă acum este pentru a treia oară pe ziua de astăzi când această comisie de anchetă este sfidată. Solicit suspendarea lucrărilor acestei comisii până clarificăm această problemă pentru că ceea ce se întâmplă nu este normal. Cei care au venit la audieri ne sfidează.

Neculai Onțanu – Nu eram sub influența alcoolului cum sunt unii căzuți pe jos.

Mihai Fifor – Nu înțeleg ce vreți să spuneți.

Neculai Onțanu – Am văzut într-o publicație.

Mihai Fifor – Încă o dată, vă atrag atenția că sunteți în fața unei comisii parlamentare de anchetă și vă rog să respectați această comisie.

Neculai Onțanu – Aș dori să mi se pună întrebări firești, normale, nu pe unde am intrat în casa domnului Oprea.

Steluța Cătăniciu – Aș dori să fac o remarcă cu privire la modul în care vă adresați unui senator al României care v-a adresat, la rândul dânsului, o întrebare perfect legitimă. Aș dori să vă spun că chiar dacă această comisie e copleșită de generalii care se perindă prin fața ei, aș vrea să vă spun totuși că parlamentarii nu sunt făcuți la apelul bocancilor, sunt aleși de românii din această țară. Vă rog să arătați acestei comisii respectul cuvenit, nu doar să vorbiți despre el, ci prin comportamentul dvs.

Neculai Onțanu – Iertați-mă că trebuie să spun din nou, tocmai de asta am venit astăzi, aici, din respect față de democrație și din respect față de această comisie. Și din partea unui parlamentar aștept întrebări care să fie relevante.

Mihai Goțiu – Faptul că într-o cameră a casei domnului Oprea a avut loc o anume întâlnire, ați citit acel articol?

Neculai Onțanu – Am citit, da.

Mihai Goțiu – Cum e posibil să fiți în aceeași clădire și să nu observați că în clădire sunt alte persoane?

Neculai Onțanu – Nu i-am văzut, personal vă spun, nici pe dl Coldea, nici pe doamna Kovesi și nici pe domnul Maior. Nici aseară, nici cu altă ocazie.

Mihai Goțiu – În continuare nu vreți să ne spuneți cum arăta încăperea în care v-ați întâlnit cu dl Iordănescu.

Neculai Onțanu – Dvs credeți că eu am fotografiat?

Mihai Goțiu – Nu, dar totuși câteva elemente, un televizor.

Neculai Onțanu – Haideți să vă dau câteva elemente importante. Sigur că avea o lustră, nu știu cum arăta, dar avea o lustră.

Mihai Goțiu – E ceea ce vi se părea că ar fi o sufragerie?

Neculai Onțanu – Ca o sufragerie, ca o cameră din casa unui om, domnule Goțiu.

Steluța Cătăniciu – Aș vrea să vă ajut, domnule Onțanu și pe colegul meu. Era goală sau era mobilată?

Neculai Onțanu – Era mobilată, sigur.

Steluța Cătăniciu – Deci ați fost în sufragerie sau în birou?

Neculai Onțanu – Era o cameră mobilată.

Steluța Cătăniciu – Eu asta vă întreb – era mobilă de sufragerie sau de birou?

Neculai Onțanu – Dvs credeți că eu mă uitam atunci special că o să mă întrebați dumneavoastră, după opt-nouă ani de zile ce era în camera domnului Oprea. Era în camera unui om cum o aveți și dvs, doamna Cătăniciu.

Steluța Cătăniciu – Dvs nu aveți de unde să știți cum am eu camera.

Neculai Onțanu – Aveți mobilier, nu e goală.

Steluța Cătăniciu – Da, și eu v-am întrebat dacă era mobilă de sufragerie sau…

Neculai Onțanu – Nu am băgat de seamă. Duceți discuția în derizoriu.

Steluța Cătăniciu – Nu, dvs o duceți.

Mihai Fifor – Dle Onțanu, bănuiesc că toată lumea are reprezentarea termenului de ‘sufragerie’.

Neculai Onțanu – Sufrageria unui om poate să arate într-un fel, alta în alt fel.

Mihai Fifor – Domnule Onțanu, haideți să nu facem tipologia sufrageriilor din România.

Neculai Onțanu – Păi nu facem, dar nu dacă avea mobilier sau nu avea mobilier de sufragerie. Cu tot respectul, vă răspund.

Steluța Cătăniciu – Am intrat în jocul dumneavoastră și am încercat să îl ajut pe colegul meu, și chiar pe dvs, să ne lămuriți unde ați fost. Această discuție ar fi putut să nu aibă loc dacă i-ați fi răspuns dlui senator dacă ați fost în sufragerie sau în biroul dlui Oprea, că bănuiesc că faceți diferența între mobila de sufragerie și mobila de birou.

Neculai Onțanu – Cu tot respectul, vreau să înțelegeți că ne referim la anul 2009. Nu aveam o relație specială cu domnul Oprea pentru că nu îl cunoșteam foarte bine la acel moment.