Noi schimbări. Ministerul Justiției a trimis la CSM proiecte de OUG pentru modificarea codurilor și privind completurile de cinci judecători/ Se interzice „telejustiția” DOCUMENT
Potrivit proiectului referitor la completurile de judecători, intrat în posesia MEDIAFAX, condamnații care au sentințe definitive pronunțate de completurile de 5 constituite la Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu 2014 pot depune contestație în anulare și dacă au ieșit din termenul legal de 30 de zile.
Astfel, proiectul prevede:
„Art… (1) Contestația în anulare pentru motivul prevăzut de art 426 litera d/ teza 1 C.P.P. împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în apel de către complete de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție după intrarea în vigoare a Codului de Procedură Penală și pentru care termenul de introducere a contestației în anulare s-a împlinit anterior datei de 29 noiembrie 2018 poate fi introdusă de oricare dintre titularii acestei căi de atac prevăzuți de art 427 alin (1) C.P.P., în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezenței ordonanțe de urgență.
(2) Dacă se admite contestația în anulare formulată în condițiile alin (1), cursul termenului prescripției răspunderii penale se suspendă de la data desființării hotărârii a cărei anulare se cere și până la data pronunțării unei hotărâri că urmare a rejudecării apelului”.
În ceea ce privește codurile penale, una dintre modificările propuse în proiectul de ordonanță de urgență privește schimbarea Articolului 155 din Codul Penal, referitoare de întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Actul normativ reduce termenele de prescripție.
Astfel, potrivit proiectului intrat în posesia MEDIAFAX articolul 155 se modifică și va avea următorul cuprins:
Art. 155 – (1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe pentru fiecare faptă și persoană prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în cadrul procesului penal
(conform CP actual) (2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
(3) Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 154 este depășit cu încă jumătate
(4) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale, cu respectarea dispozițiilor alin (3).
Totodată, se modifică prevederile legale referitoare la eliberarea condiționată.
Proiectul prevede că articolul 100 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 100 -1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin două treimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilie prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a îndeplinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1). lit. b) -d).
(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o pătrime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin o treime, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate sau care au condus la respingerea acesteia și, în cazul admiterii, atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat”.
Codul Penal prevede actualmente, la articolul 100, că liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, iar în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin.(1) lit.b) – d).
Proiectul abrogă de asemenea articolul 13 indice 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare.
Acesta prevede: „În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”
Ministerul a trimis la CSM proiecte de OUG pentru modificarea codurilor și privind completurile de cinci ju… by Gandul.info on Scribd
Cum modifică proiectul de OUG pe coduri acordarea statutului de martor amenințat
Proiectul de ordonanță privind modificarea codurilor penale intrat în posesia Mediafax și care a fost transmis către Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) spre avizare, potrivit unor surse judiciare, modifică articolul 125 privind acordarea statului de martor amenințat.
Potrivit proiectului de ordonanță privind modificarea Codului de procedură penală, articolul 125 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Martorul amenințat
Art. 125 – În cazul în care există probe sau indicii temeinice că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului sau a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent acordă acesteia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126 sau 127, după caz”.
Legislația aflată în vigoare prevede actualmente, la articolul 125:
„Martorul amenințat
Art. 125 – În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126 sau 127, după caz”.
Proiectul de OUG pentru modificarea Codului de procedură penală interzice „telejustiția”
Proiectul de OUG pentru modificarea codurilor transmis către CSM pentru avizare, potrivit unor surse judiciare, conține prevederi care interzic „telejustiția” și lansarea în spațiul public a declarațiilor despre cei anchetați în termeni care să le lezeze demnitatea.
Astfel, potrivit proiectului de act normativ, la articolul 4 din Codul de procedură penală, după alineatul 2, se introduc trei noi alineate care fac referire explicită la telejustiție și la interzicerea oferirii de informații în cursul anchetei penale.
De asemenea, dacă proiectul va deveni lege, va fi interzisă orice referire la persoanele anchetate penal în termeni care să le clameze vinovăția.
Astfel, alineatul 3, nou introdus, prevede că: „În cursul urmăririi penale și al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice precum și furnizarea de alte informații, direct sau indirect, provenind de la autorități publice referitoare la faptele și persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Persoanele din cadrul autotiăților publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau inculpate ca și cum acestea ar fi vinovate decât în cazul în care există o hotărâre definitivă de condamnare cu privire la aceste fapte”.
Alineatul 4 arată că: „Prin excepție, în cursul urmăririi penale sau a judecății, organele de urmărire penală sau instanța de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfășoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii și aflării adevărului în cauză”.
Alineatul 5 prevede că: „În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârșirea unor infracțiuni purtând cătușe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalități de natură a induce în percepția publică că acestea ar fi vinnovate de săvârșirea unor infracțiuni.”
Proiect: Condamnarea nu se poate întemeia determinant pe declarațiile investigatorului sau martorilor
Proiectul de act normativ privind modificarea Codului de procedură penală mai prevede că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
„Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați. De asemenea, aceasta nu se poate întemeia pe declarațiile inculpaților din acea cauză, ale martorilor care beneficiază de exonerare de răspundere pentru faptele denunțate sau pe declarațiile celor care beneficiază de dispoziții legale de favoare pentru declarațiile date în fața organelor judiciare, dacă aceste probe nu se coroborează și cu altele, administrate legal în cauză. Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în nicio măsură pe refuzul de a da declarații al inculpatului”, potrivit articolului 103 din Codul de procedură penală, modificat în proiectul de act normativ intrat în posesia Mediafax.
Proiectul modifică și circumstanțele în care se poate propune și dispune arestarea preventivă.
„La articolul 223, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins: (3) Pentru aprecierea stării de pericol concret pentru ordinea publică, prin propunerea de arestare preventivă și în hotărârea judecătorească prin care se dispune această măsură preventivă trebuie indicate circumstanțe reale și personale din care să rezulte amenințarea efectivă, reală și iminentă asupra ordinii publice. În justificarea unei astfel de măsuri nu pot fi invocate și reținute argumente generale și abstracte'”, se arată în proiect.