Parlamentul a adoptat o declarație de susținere a unirii cu Republica Moldova: Suntem pregătiți să venim în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare

România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republica Moldova, se arată în declarația Parlamentului de la București, citită, marți, de președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea.

„Parlamentul României constituit în ședința solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, astăzi, 27 martie 2018, consideră ca fiind pe deplin legitimă dorința acelor cetățeni ai Republicii Moldova care susțin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române și subliniem că acest act depinde de voința acestora și declară că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora”, se arată în Declarația Parlamentului României, citită în plen de președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea.

Potrivit documentului, la 27 martie 1918, Sfatul Țării, în calitate de organism suprem reprezentativ al Basarabiei, din care făceau parte reprezentanți ai populației române majoritare și ai minorităților etnice, constituit în concordanță cu normele democratice ale timpului, în condițiile disoluției Imperiului Țarist și ale defășurării Primului Război Mondial, „a dat expresie dorinței colective de unitate prin adoptarea Actului Unirii”.

Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, a declarat, marți, că vrea ca România să se unească cu Republica Moldova, întrebându-i pe Adrian Candu și pe Iurie Leancă: „Chiar nu avem atâta curaj să spunem clar ce vrem?”.

„(…) Aș vrea să citesc (…) articolul 8 din Actul final de la Helsinki: >. Pe baza acestui articol s-a reunificat Germania. Dragii mei colegi, domnule președinte Candu, domnule vicepremier Iurie Leancă, chiar nu avem atâta curaj să spunem clar ce vrem? Și ca să nu existe echivoc eu o spun deschis, simplu și explicit: Eu vreau să ne unim cu Moldova! Vreau să fim împreună în Europa, dar ca o singură națiune”, a declarat Liviu Dragnea, în cadrul ședinței solemne a Parlamentului, dedicată Împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Liviu Dragnea a afirmat că va propune Biroului Permanent ca sala de plen a Camerei Deputaților să poarte numele primului președinte al Parlamentului reunificat al României Mari, Vasile Stroescu.

„România a fost puternică atunci când a fost unită și va fi unită și va fi puternică. Acesta este idealul nostru (…) Voi propune Biroului Permanent ca această sală să se numească sala Vasile Stroescu. Vasile Stroescu a fost primul președinte al Parlamentului reunificat al României Mari”, a spus Liviu Dragnea.

Tăriceanu: Să încercăm să aprindem în noi înșine pasiunea pentru democrație

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a declarat, marți, că, după exemplul anului 1918, doar vrerea Parlamentelor de la București și Chișinău „va putea reface ceea ce a făcut Sfatul Țării cu un veac în urmă”.

„Vă propun, sub inspirația evenimentelor de acum un secol din Basarabia, să încercăm să aprindem în noi înșine pasiunea pentru democrație care i-a animat pe iluștrii noștri înaintași de la Chișinău și să nu ne amăgim: hotarul de pe Prut nu va dispărea datorită talentului nostru diplomatic sau științei noastre de a negocia tratate și acorduri internaționale. Nu-l vor șterge nici poeziile, cântecele sau declarațiile patriotice.

După exemplul anului 1918, doar vrerea Parlamentelor de la București și Chișinău, exprimând voința poporului român din România și din Moldova va putea reface ceea ce a făcut Sfatul Țării cu un veac în urmă și a desfăcut hotărârea arbitrară a marilor puteri totalitare în 1940. Nădăjduiesc, așadar, că vom găsi curajul, aici la București, ca și la Chișinău, de a lua o asemenea decizie. Numai lipsa de încredere în propria noastră capacitate de a construi împreună o națiune democratică, liberă și indivizibilă ne poate împiedica să ne punem și noi semnăturile pe un Act al Unirii”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu în timpul ședinței solemne a parlamentului cu ocazia cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

El a mai spus că ședința solemnă nu ar trebui să aibă pentru parlamentarii români și moldoveni deopotrivă, ca și pentru toți cetățenii români și moldoveni, doar o însemnătate istorică, oricât de monumentală ar fi aceasta.

„Să dovedim, cu ocazia acestei aniversări, că semnificația politică a evenimentelor de acum un veac nu și-a pierdut caracterul actual și nici capacitatea de a ne mobiliza voințele. Ideologia națională a anilor 1930 și 1940, resuscitată de național-comunismul ultimelor două decenii ale regimului totalitar ne-a învățat să privim Actul Unirii, pregătit cu mari sacrificii și trudă, proclamat de Sfatul Țării de la Chișinău pe 27 martie 1918, ca pe un episod memorabil – și din păcate reversibil – al procesului de înfăptuire a idealului unității naționale românești”, a adăugat Tăriceanu.

El a mai spus că Sfatul Țării a constatat, „simplu și firesc”, că poporul moldovean era în fapt parte a poporului român și că țara care își căuta destinul după destrămarea imperiului țarist nu era altceva decât o parte înstrăinată a Moldovei istorice.

„Această conștiință identitară a fost o condiție necesară, dar nu și suficientă, a unirii. Revoluția din februarie și căderea autocrației erau trăite de moldovenii de peste Prut ca o șansă istorică de a deveni în sfârșit cetățeni egali ai unei societăți libere. Acum un veac, pe 27 martie la Chișinău, ca și pe 1 decembrie la Alba Iulia, idealul național era inseparabil de viziunea democrației. Dictaturile secolului al XX-lea ne-au dezobișnuit să asociem revoluția națională din 1918 cu revoluția democratică care, de la Petrograd până la Viena, prin Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, a schimbat radical nu numai harta Europei, dar și modul de a gândi al tuturor europenilor. În ciuda refluxului democrației care a început pentru ei în 1938 și s-a încheiat tocmai in 1989, românii de pe ambele maluri ale Prutului nu au mai abandonat vreodată, chiar dacă nu i-au putut da glas în public, viziunea unei societăți democratice, în care drepturile și libertățile civile și politice nu sunt darul guvernelor, ci aparțin în mod natural fiecărui cetățean în parte și tuturor împreună”, a mai spus în discursul său Tăriceanu.

El a afirmat că printre aceste drepturi politice este și acela de a trăi liber într-o națiune întregită și indivizibilă.

„Acest drept a fost proclamat, în numele poporului dintre Prut, Marea Neagră, Nistru și vechea graniță cu Austria, de Sfatul Țării la 28 martie 1918. Sfatul Țării nu a fost o adunare reprezentativă abstractă. Membrii adunării aveau chipuri și nume. Se cuvine să rostim astăzi, cu solemnitate și recunoștință, câteva din numele deputaților care au lucrat atunci pentru unire, care au redactat și adoptat Actul Unirii: Vladimir de Herța, Pantelimon Erhan, Ion Inculeț, Pan Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Buzdugan, Vladimir Cristi, Anton Crihan și mulți altii dar, desigur alături de ei și nu în ultimul rând, Constantin Stere.
Nu am citat aici o listă de eroi atemporali ai idealului național. Nu am evocat supra-oameni, ci oameni politici, unii dintre ei cu o lungă carieră. În ochii noștri, ei poartă, astăzi, aura nemuririi. Presa vremii nu i-a tratat însă cu o indulgență mai mare în nici un caz mai mare decât cea de care beneficiază politicienii zilelor noastre. Câțiva au făcut chiar obiectul unor investigații ale instituțiilor de forță ale statului precomunist. Ce au avut așadar în plus față de noi, oamenii politici de azi, de la București și de la Chișinău? Neîndoielnic, pasiunea pentru democrație, credința că națiunea se cuvine să fie întregită pentru că este singurul trup cunoscut al democrației, unicul cadru constituțional în care democrația se poate manifesta prin instituții și proceduri care să garanteze drepturile și libertățile cetățenești”, a punctat președintele Senatului.

Călin Popescu Tăriceanu a apreciat că venimentul de acum un secol oferă o lecție la care trebuie să reflecte fiecare cu mare atenție.

„Revoluția democratică a făcut România , în vreme ce totalitarismul a fragmentat din nou România. Când democrația este abandonată sau abuzată, națiunea devine divizibilă și fragilă. Această lecție rămâne valabilă și astăzi. Ca români, am învățat începând din 1940 că nu litera tratatelor, alianțele internaționale și forța armelor păzesc națiunea, dar pare că nu am înțeles încă pe deplin că singura pavăză a națiunii este calitatea democrației pe care este capabilă să o pună în operă. Cel mai eficient și, paradoxal, cel mai puțin costisitor program de înzestrare a unei națiuni este cel care înarmează fiecare cetățean cu drepturi și libertăți inalienabile, care îl echipează cu cele mai puternice garanții constituționale și procedurale în fața abuzurilor statului. Pentru că cetățenii abuzați de instituțiile propriului stat nu vor fi predispuși, orice-ar spune ideologiile naționaliste și miturile patriotice, să reziste agresiunii unui stat străin. Trăind sub dictatură în 1940, românii nu au avut forța morală să refuze ultimatumul sovietic și dictatul nazist. Au deplâns frângerea națiunii, dar nu i s-au opus”, a conchis președintele Senatului.