PNL a rămas cu 1 milion de euro restanțe după europarlamentare. Cât cântăresc datoriile la negocierea fuziunii cu PDL. Predoiu: „Noul partid le va prelua”

Aproape 5 milioane de euro au cheltuit în campanie numai partidele mari, cu toate că donațiile anunțate cu o săptămână înainte de data alegerilor din 25 mai abia însumau 800.000 de euro. Așa arată, cel puțin, datele contabile oficiale, publicate vineri în Monitorul Oficial de către Autoritatea Electorală Permanentă.

Raportul AEP indică PNL ca fiind partidul care, plecat de la guvernare cu puțin înainte de alegeri, a rămas și cu cele mai mari datorii: 4.624.414 lei. În topul restanțelor rămase după campanie, liberalii sunt urmați de Alianța PSD-UNPR-PC, care are un minus de 2.720.250 de lei. Deficitul PSD este însă mai mic chiar de o treime din bugetul pe care social-democrații l-au avut pentru alegeri: 7.943.361 de lei, cel mai mare declarat de un competitor la europarlamentare.

Cu datorii, mai mici însă, au rămas și celelalte formațiuni. PMP, partidul Elenei Udrea, mai are de plătit 419.902 de lei din milionul pe care a declarat oficial că l-a cheltuit în campanie, iar PDL – 416.569 de lei.

Datoriile de campanie ar urma să fie, în aceste condiții, unul din punctele care ar urma să cântărească în negocierile interne dintre PDL și PNL pentru fuziunea într-o nouă formațiune de dreapta. „Din punct de vedere juridic, noul partid preia tote datoriile și obligațiile npartidelor care l-au format, implicit datoriile financiare”, a comentat, pentru gândul, prim-vicepreședintele PDL Cătălin Predoiu, evitând însă să estimeze dacă democrat-libearlii vor pretinde un avantaj din contrapartidă.

Marile afișe au băgat partidele în datorii

La capitolul cheltuieli, printre cele mai mari sume au fost investite – așa cum estimau de altfel reprezentanții tuturor partidelor, pentru gândul, înainte de ziua alegerilor – în publicitate tv. În acest scop, PDL a dat 702.549 de lei, adică 35% din totalul cheltuielilor de campanie. PMP a investit 469.836 de lei, aproape 40% din cât a cheltuit în toată campania.

Deși au investit sume importante în publicitate radio TV, PNL și PSD au dat și mai muți bani pe tipărituri – afișe pentru panourile stradale, flyere și broșuri. Astfel din cele 7.943.361 de lei pe care le-a cheltuit, Alianța PSD-UNPR-PC a dat 2.883.915 lei pe tipărituri și o sumă aproape egală, 2.212.209 de lei pe publicitate stradală, pentru a le afișaa în marile orașe, și doar 1.457.751 de lei pe publicitate radio-tv.

PNL a atins recordul din acest punct de vedere, investind în tipărituri peste 50% din banii de campanie: 3.833.020 de lei. Deși mare, suma alocată publicității în media nu a egalat-o pe c ea pentru afișe și panouri stradale: 1.793.591 de lei.

Mai chibzuiți cu cheltuielile de campanie, liderii UDMR au mizat, ca întotdeauna, tot pe afișe, dar cu o investiție net inferioară marilor partide. Astfel, UDMR a cumpărat tipărituri de 303.415 lei, scop în care aju fost investiți jumătate din banii cheltuiți în campanie – 612.198 de lei. Chiar dacă sumele s-au apropiat de bugetul estimat inițial – 450.000 de lei – , Uniunea a rămas după alegerile europarlamentare cu un minus de 70.291 de lei.

în ceea ce priveșe proveniența banilor cheltuiți, în clasamentul donațiiilor conduce Puterea. Alianța PSD-UNPR-PC a primit cele mai mari donații în campania pentru alegerile europarlamentare – 2.438.457 lei, urmată de PNL – 1.076.216 lei, PDL – 909.279 lei, PMP – 514.501 lei, UDMR – 115.350 lei, donațiile primite de candidatul independent Mircea Diaconu fiind de 5.000 lei, bani donați de el însuși, așa cum explica înaintea alegerilor.

Partidul lui Dan Diaconescu a ieșit în câștig doar în contabilitate

Partidele mici au avut cheltuieli asemenea. PPDD, care a lipit mai mult afișe pe panourile gratuite ale primăriilor, a încheiat campania pe plus, cu venituri de 195.990 de lei și cheltuieli oficiale de 189.661 de lei. A rămas însă înafara Parlamentului European, neatingând pragul de 5%.

La fel și independenții. Mircea Diaconu a primit, pentru europarlamentare, donații de 5.000, și a făcut, cel puțin oficial, cheltuieli de 4.988, rămânându-i 12 lei. Mircea Diaconu a folosit cea mai mare parte din bani pentru transport (2.267 lei) și pentru tipărituri și alte materiale promoționale (1.736 lei). Nu a cheltuit pentru personal, chirie, întreținere, funcționare sedii, comunicații, protocol, pentru publicitate presă, radio, TV, publicitate stradală, sondaje, cercetare sau consultanță, susținând pe tot parcursul campaniei că intervențiile sale televizate nu sunt plătite.

Fără datorii au ieșir din alegeri și independenții care au rămas la ușa Parlamentului European. Este cazul Corinei Ungureanu, care a cheltuit 7081 de lei, exact cât a primit ca donație, dar și al lui Eugen Dăeanu, independentul care a investit cel mai mult: 125.000 de lei din cele 130.000 pe care le-a primit în campanie.

Costul real al unei campanii:

Sumele declarate oficial sunt însă net inferioare celor pe care partidele și le estimează unul altuia în fiecare campanie.Gândul le-a propus anul acesta tuturor competitorilor la europarlamentare un exercițiu de transparență: să facă publice sumele pe care le au disponibile, în conturi, pentru promovarea în vederea alegerilor din 25 mai și să își asume o evaluare a cheltuielilor de campanie. Singura formațiune care a avansat date concrete și și a explicat proveniența banilor este UDMR care ar urma să cheltuiască, susține secretarul general Peter Kovacs, aproximativ 450.000 de euro.

Cu avioane private de campanie, cu salturi cu parașuta ori lansări mai mari sau mai mici în teritoriu, cu mesh-uri care au tapetat aproape fiecare stâlp de iluminat din București și, în multe cazuri, în marile orașe, cu panouri electorale gigant și o campanie media agresivă, liderii partidelor rămân la părerea că au dus „o campanie decentă”, „austeră”, în care tipăriturile au fost substituite în mare măsură de mesajele pe rețele de socializare, iar firmele de consultanță înlocuite, cu excepția celor contractate de PSD și PNL, cu „strategii” de la birourile de presă interne.

Din estimările făcute pentru gândul cu câteva zile înaintea scrutinului din 25 mai de responsabilii de campania electorală din partide, rezultă că pentru fiecare tricou cu cele mai simple imprimeuri se plătesc 1-2 euro, un mesh costă, în medie, 15-20 de euro cu tot cu sistemul de prindere, iar chiria pentru amplasare variază între 50 de euro (pe stâlp) și 350 de euro (pe panourile publicitare). Dacă promovarea pe Facebook peste relativ ieftină (2000-3000 de euro), un eveniment electoral se organizează rar cu costuri mai mici de 5.000 de euro, iar consultanții cer minim 100.000 de euro pentru serviciile la nivel național, valoarea unui astfel de contract variind însă și până la 500.000-600.000 de euro.

Pentru o campanie la nivel național, un partid tipărește, în medie, 2 milioane de fluturași și broșuri, imprimă cel puțin un milion de pelerine sau tricouri și 3 milioane de pixuri și brichete. Pentru a ajunge cu cel puțin 10 afișe în fiecare comună sau oraș din România, partidele, indiferent de mărime, comandă cel puțin 40.000 de afișe, însă numărul acestora ajunge frecvent la câteva milioane care sunt distribuite în județe.

Tapetarea unui singur kilometru de bulevard sau de drum național cu mesh-uri montate pe stâlpi costă în jur de 3000 de euro la tariful perceput în provincie. Astfel, numai pentru confecționarea mash-ului un partid plătește 3-5 euro pe metrul pătrat, la care se adaugă costul suportului pe care va fi montat și cel de creație . La final, mash-ul ajunge la 15-20 de euro la care se adaugă cheltuielile pentru amplasare.

Cheltuielile cu publicitatea stradală depășesc, din estimările partidelor, 200.000 de euro, iar prețul tipăriturilor dintr-o campanie atinge, în medie, 400.000-500.000 de euro, și nu scade, în general, sub 10.000 de euro.

De unde vin banii? Din donații – cele mai consistente fiind ale candidaților plasați pe locuri eligibile -, din cotizațiile lunare ale membrilor, din subvenția lunară de la stat (care atinge și 135.000 de euro în cazul PSD) și din donații de campanie. Datoriile cu care cele mai multe partide încheie campania s-au recuperat în anii anteriori fie prin procese și executări silite, fie, cel mai frecvent, prin înțelegeri și contracte cu statul atribuite după câștigarea puterii.