Porți deschise la Guvern. Cum s-au încolonat copii cu ghirlande tricolore și pensionari „nematrafoxați” la „unirea” cu Ponta și Oprișan. FOTO
Popor, fanfară și familia Ponta: seniorul Victor și juniorul Andrei, anul acesta doar pe jumătate. Al doilea an de porți deschise la Palatul Victoria pare, de aproape, replica austeră a fastuosului 2012 cu alegerile pândind de după draperiile portocalii.
În metroul ticsit, oameni fără zâmbet merg la paradă. La Victoriei, mai mulți urcă în trenuri decât să coboare. Adunați cu toții, două-trei sute de oameni îl așteaptă pe Victor Ponta la intrare. La fix, ca la un semnal nevăzut, un grup de copii cu ghirlande tricolore este condus de staff să îl primească fluturând stegulețe. „Mai vor persoane de aici să meargă în partea cealaltă, ca să vedeți mai bine? Acolo vorbește premierul”, vine invitația. Aceiași câțiva înconjoară disciplinați microfoanele pregătite pentru speech-ul în fața poporului curios și se grăbesc să prindă loc în rândul întâi.
Valeriu Zgonea a deschis și el „porțile” Parlamentului și a promis și-un foc de articifii. Întrecerea cine e cel mai unit cu poporul a început chiar înainte de paradă.
„Noi nu suntem matrafoxați”
E deja 10 fix. Adolescenți născuți după intrarea lui Petre Roman în clădirea fără prea multă personalitate din Piața Victoriei, parodiază primirile de altădată, fluturând steaguri în ritmul dictat de tambur. Dar Victor Ponta se lasă așteptat.
Video: Gândul
Un vechi admirator al Elenei Udrea, apărut chiar ca delegat la unul din Congresele partidului, când PDL era la putere, a renunțat deja la vechile iubiri politice și vine să negocieze direct cu Ponta. „Noi nu suntem matrafoxați”, se introduce direct purtătorului de cuvânt Mirel Palada, fâsticindu-l.
„Ceea ce am vrea, și doamna și eu, este să schimbăm câteva cuvinte, când vine…”, îi spune el conspirativ. „Din păcate suntem deja în întârziere. Ce vă recomand: sus la etajul unu va veni premierul să…”, se scuză scurt Palada. Omul însă nu se lasă: „E vorba de alegeri în colegiul domnului Voiculescu”, își joacă, șoptit, ultima carte, dar purtătorul de cuvânt se sustrage: „Nu acum, pentru că eu tre” să fiu acolo”.
Video: Gândul
Acolo, pe trepte, vine Ponta. Trece de copiii încolonați de subalternii săi, dar fără oprire. Se așază pe trepte, flancat de trei miniștri și un vechi camarad de partid: Marian Oprișan a venit și el, de la Focșani, să deschidă porțile Guvernului.
Foto: Gândul
„27 de miniștri? 60 de secretari de stat? Mama mia!”
Fidel scenariului inițial, prim-ministrul îmbracă clădirea în tricolorul de 14.000 de metri pătrați, face fotografii în mica baie de mulțime, dar pleacă fără speech, lăsând poporul să i se îmbulzească, în urmă, spre sala de ședințe.
Foto: Gândul
Domnul Medeleanu, fost revoluționar, acum simplu pensionar, e concentrat, în așteptare. „Unu, doi, trei, patru, cinci…”, trece prin sala aproape goală, numărând, după etichetele din dreptul scaunului, imaginar, miniștrii. „27?”, se oprește mirat. „Și de-ăștia? Secretari de stat? 60? Mama mia! Mi-ar plăcea și mie să fiu în Guvern”, se iluzionează un minut, de Ziua Națională.
Doamna Dina i-a luat-o însă înainte. Rămasă în puloverul de mohair, cu ochelarii în mână, dă emoționată interviuri pe scaunul de prim-minstru: „A fost o intâplare sa fiu azi aici”.
Foto: Gândul
Ministrul Constantin, rebotezat și pus în umbră, stă cu Ponta Jr
Ocupantul de zi cu zi al fotoliului din capul mesei intră zâmbește și dă mâna cu cine apucă. „Ce făceți cu hoții? Vine ziua judecății!”, îi strigă, învolburată, o doamnă. „La închisoare cu hoții!”, îi promite precis ex-procurorul.
Câțiva apărători ai „Roșiei Montana” și-au pus tricourile cu „Uniți salvăm” și au venit să mimeze, în fața camerelor interzicerea proiectului, de pe scaunele de ministru. „Vorbiți și cu ei?”, se interesează o ziaristă. „Salutăm pe toată lumea. Astăzi cred că chiar trebuie să avem lucruri bune, să nu ne supărăm cu nimeni!”, trece Ponta împăciuitor.
Foto: Gândul
Între momente amicale cu electoratul, jurnaliștii cer „o declarație”: „Sper ca azi să avem liniște și pace. Hai, că mă grăbesc la paradă”. În mulțimea pestriță, încurcată printre firele camerelor de luat vederi, premierul își rătăcește fiul cel mare. „Aveam și eu un copil. Unde-i?”, îl strigă la o vreme. „Cu domnul Constantinescu”, se face utilă o doamnă în vârstă, rebotezându-l fără remușcare pe Daniel Constantin, rămas în umbra. „A, dacă e cu Agricultura e bine”, se liniștește Victor Ponta.
Foto: Gândul
„Nu-i cine știe ce lux aici”
În urmă, pensionarii se fotografiaza sobri lângă steaguri sau în oglinzile murdare, cu rame înflorate. Ar vrea mai mult. „Ce sală e aici?” „Moldova. Tratate, bilaterale, întâlniri mai micuțe”. „Și ăsta e tot Guvernul, ce vedem noi?” „Cam așa. Restul sunt simple birouri, neimportante pentru public”, sunt însă dezumflați de staff.
Foto: Gândul
„Nu-i cine știe ce lux aicea. Asta-i rămasă de pe vremea lui Ceaușescu, nu?”, îi spune femeia soțului, măsurandu-și pasii pe covorul verde care îi înghite încălțările de cauciuc, ca prima zăpadă. Poporul pleacă fără mult entuziasm. „Hai, mami, mai repede la paradă, că întârziem”, se grăbesc copii.
După nici o oră, e deja liniște. Câțiva metri mai încolo, la gura de metrou se dau steaguri tricolore. Nu gratis, cu 5 lei. Așa, nu le vrea nimeni.
Foto: Gândul
Foto: Gândul