„Elena Udrea e crescută, ca politician, de mine. Ea de la mine a învățat politică”. Așa a rămas înregistrat, în arhivele video, momentul mai 2013 în care președintele de atunci, Traian Băsescu, decidea să-i pună în mână Elenei Udrea un partid. Pierzând PDL, a apărut PMP. Croit de la zero, pe credibilitatea unor foști consilieri de la Cotroceni, cu simpatizanții lui Băsescu, cu banii unor foști PDL-iști, noul partid a trecut pragul europarlamentarelor din 2014 și a însoțit-o pe Elena Udrea în ambiția de a candida la prezidențiale.
Confesiunile sale după 10 ani de existență în vecinătatea puterii recompun astăzi o imagine a campaniei electorale în care Elena Udrea era avertizată de șeful SRI George Maior că există fotografii care o surprind alături de șefa DIICOT, Alina Bica, la Paris și primea sfaturi de la Sebastian Ghiță, aparent adversar politic, despre cum ar trebui să se ferească de SRI.
Cu trei cereri de arestare preventivă pe numele său și una de începere a urmăririi penale, în două dosare de corupție – „Gala Bute și Microsoft” -, Elena Udrea trage linie, scoate jurnalul cu însemnările de campanie, deconspiră „pseudo-jurnaliști plătiți” și de descrie drept „un caz excepțional”, „țintă a unei acțiuni de denigrare a lui Florian Coldea”, general de informații promovat de Traian Băsescu începând cu 2005 și șef al Serviciului Român de Informații după demisia lui George Maior.
GALERIE FOTO. 50 de momente spectaculoase cu Elena Udrea
Decăderea. Fotografie de Congres fără Udrea
În ultima duminică dinaintea votului din Parlament, 700 de oameni s-au adunat în PMP la împărțirea puterii sucombate odată cu Udrea. Noua generație – în costum sau în pulover, după caz, dar fără blugi – pufăie țigări și caută orbecăind un lider. „Ce faceți, domnu’…?”, e întâmpinat fără a i se rosti numele Gabriel Berca, fost consilier la Cotroceni. „Mai mergem la acțiuni? Că numai la marșuri suntem buni”, râde cumpătat un delegat din țară.
Elena Udrea a plecat, prin autosuspendare, dar a lăsat urme. O poșetă Furla lăcuită agățată de încheietura unei alte blonde cu epoleți metalici, aurii. Un Vuitton mov și cuminte între degetele încleștate ale unei brunete cu breton, dar fără perspectivă. Câteva haine de blană pe umerii unor politiciene cu viitor incert. Și câte un oftat bărbătesc pe la colțuri : „Am strâns deja cureaua cu o gaură”, zice un delegat cu ochelarii pe frunte. Puterea pentru care au venit la sigur foști PDL-iști lângă Udrea e, acum, departe, în urmă.
În locul fotografiei cu Udrea în blugi, „ridicând România” umăr la umăr cu Theodor Baconsky, Ruxandra Dragomir și Cristian Preda, primari necunoscuți la București își fac poze de grup. Rămași fără șef și fără putere, PMP-iștii își caută locuri în Congres și în politică, într-o mișcare dezordonată, o Ciuleandră în care s-au prins întâmplător și din care, călcându-se în picioare, ies în decor. Pe holuri, favoritul zilei e Dorel Onaca. Fostul consilier de la Cotroceni a strâns lumea bună în jurul lui Eugen Tomac la fursecuri și apă minerală, în Salonul Brâncovenesc al Parlamentului, la oarece distanță de cei 700. „Organizatorii” oficiali îl rezervă un scaun în centrul prezidiului și îl privesc admirativ. Rostul lui e oferirea unui viitor financiar luminos și, desigur, iluzia că Traian Băsescu pândește.
În lipsa Elenei Udrea, Traian Băsescu face însă mai mult. Apare, vorbește, o credibilizează în fața fostului partid: „Apreciez delicatețea gestului de a nu fi în sală. Sper să se bucure de condiții corecte și să îmi arate încă o dată că este un om cinstit”. Elena Udrea rămâne deputat și, pe moment, inculpat.
Ascensiunea. Startul în politică, pe mâna lui Stolojan
Legată în toți acești ani de puterea și de imaginea lui Traian Băsescu, intrată în cercurile de influență de la București prin conexiunile fostului soț, afaceristul Dorin Cocoș, arestat preventiv azi în dosarul „Microsoft”, Elena Udrea și-a proiectat ascensiunea politică într-un paralelism constant între discursul public și relațiile cultivate în viața privată.
Prietenă de familie cu Victor Ponta și Daciana Sârbu dinainte de 2006, când actualii adversari declarați obișnuiau să ia masa împreună la unul din hotelurile lui Dorin Cocoș, veche amică a vicepremierului Gabriel Oprea, fost partener de afaceri, în anul 2000, al soțului său, în firma Trei Cocoși – Complex Internațional SRL, aflată în relații bune încă din 2007 cu actualul deputat PSD Sebastian Ghiță, așa cum ea însăși a relatat în ultimele zile, Elena Udrea are în spate un traseu politic care începe cu promovarea de către Theodor Stolojan drept consilier general PNL la Primăria Capitalei, continuă la Palatul Cotroceni și la palatul Victoria și se încheie cu cererea de arestare din partea DNA.
Gustul politicii l-a prins însă, din spusele lui Cozmin Gușă, din vremea în care îi era consilier în stafful restrâns al secretarului general al PSD, în „epoca Năstase”. Nu un consilier oficial, ci unul „amical”, în virtutea unei „relații de prietenie de familie de șapte ani (din 1999, n,red.)”, restabilea atunci adevărul, în toate nuanțele lui, Elena Udrea.
În vecinătatea puterii a ajuns în februarie 2005, prin numirea în funcția de consilier de stat la cabinetul Președintelui, titulatura cu care a și plecat de la Cotroceni, în același an, în octombrie, după dezvăluirea în presă a relației de afaceri Cocoș – Bittner – Petrache. Plecând de la Cotroceni, Elena Udrea a căutat partidul în care să o ia de jos, dar în care să îi fie recunoscută puterea. În 2006 ținea prima conferință de presă în sediul central al PDL din Aleea Modrogan. În 2008, devenea ministru și unul din cele două centre de putere din PDL. În 2014 candida la președinție. În tot acest timp, a rămas însă percepută ca un purtător de cuvânt informal al Președinției, statut câștigat în 2007, în scandalul „Bilețelul roz”.
Amiciția cu marii „dușmani„ politici
Oficial, PMP și PSD, Elena Udrea și Victor Ponta au fost mereu adversari. În fața scenariului arestării, fostul ministru al Turismului a relatat însă că l-a vizitat în 2013 pe Victor Ponta acasă pentru a-i pune în vedere, ca mesager al președintelui, numirea Codruței Kovesi la DNA. „Vă spun eu, care am intervenit în numirea dnei Kovesi în funcția de procuror DNA. (…) Faptul că Victor Ponta nu dorea era evident și știam de la președinte. Dar era evident, pentru că spunea pe toate părțile că nu dorește. Iar eu am fost cea care a mers la Victor Ponta să discut tocmai numirea Codrutei Kovesi în funcție”, a spus Udrea într-un interviu acordat Hotnews. În ce calitate? „De persoană care putea”. În același context a fost pusă pe masă și apropierea de Sebastian Ghiță pe care Udrea susține că l-a cunoscut nu prin intermediul lui Victor POnta, ci prin PDL Prahova.
În cercul politicienilor nu a fost însă niciodată un secret că în viața privată legăturile personale ale fostei consiliere de stat au surclasat adversitățile politice.
RELAȚIA UDREA-PONTA. Un episod banal din 2006 pare azi ireal. Surprinși de reporterii Gândul după cina „ca între prieteni” la restaurantul hotelului lui Dorin Cocoș din București, omul de afaceri, soția sa la acea vreme, Elena Udrea, și cuplul Victor Ponta-Daciana Sârbu, admiteau, date fiind pozițiile lor publice atunci periferice, că îi leagă o prietenie veche. „Ne-am mai întâlnit și ne vom mai întâlni cu ei. A fost doar o masă între prieteni”, a rezumat atunci Daciana Sârbu episodul oarecare dintr-un an în care, condusă de Victor Ponta, Organizația de Tineret a PSD îi avusese ca invitați, spre indignarea șefilor mari din Kiseleff, pe Traian Băsescu și pe Elena Udrea. Ulterior, cuplurile Udrea-Cocoș și Ponta-Sârbu și-au făcut inclusiv vacanțe împreună, Elena Udrea fiind cea care a dat exemplul unui concediu în care s-au intersectat la Bruxelles.
Daciana Sârbu(PSD), Victor Ponta (PSD), Bogdan Olteanu (PNL), Elena Udrea (PDL), la lansarea albumului „Senzații tari” al „Academiei Cațavencu”. FOTO: Bogdan Stamatin// Mediafax Foto
Un alt episod, reconstituit în 2012 de Rise Project, se compune din înscrisuri oficiale accesibile și azi în arhivele Regsitrului Comerțului: 6 companii private deținute de Dorin Cocoș, sora acestuia sau tatăl său și-au modificat datele la ONRC în 2005-2006 având ca reprezentant legal Cabinetul de Avocatură „Victor Ponta”. Numele și ștampila actualului premier se află pe actele Telemedica SA, Sanipharm SRL, Centrului de Diagnostic Clinic Internațional, Centrului de Testare a Forței de Muncă SA, Medcomplex SRL, companii prin care Dorin Cocoș a făcut ulterior inclusiv afaceri cu statul.
Că bunele relații dintre Victor Ponta și Dorin Cocoș nu s-ar rezumat la anii în care Elena Udrea nu avea încă un profil politic de prim-plan o demonstrează și stenogramele aflate în dosarul ALRO. Interceptat de procurori, omul de afaceri sună pe 16 aprilie 2008 la numărul de telefon care îi aparține de mai bine de un deceniu lui Victor Ponta, i se adresează interlocutorului cu „Domnu’ președinte (Ponta era lider TSD, n.red), ce faci?!” și îi cere să discute cu „asociatul său” căruia îi trimisese „o chestie”. Întrebat recent despre conversație, premierul nu a negat-o, nici nu a lămurit-o, glumind doar pe seama apelativului „domnu’ președinte”.
Dincolo de legătura cu soțul de care a divorțat în 2013, Elena Udrea a povestit, la începuturile carierei sale politice, că are cu Victor Ponta o relație de prietenie independentă de cea a lui Dorin Cocoș, cunoscându-se din perioada în care fostul ministru profesa ca avocat, iar actualul premier ca procuror, adică dinainte de 2004.
RELAȚIA UDREA-GHIȚĂ. Adversar oficial, în discursul public, al „controlul unor grupuri de interese economice obscure asupra presei din România„, din postura de deputat, ministru și mai ales de om de afaceri, Elena Udrea și-a cultivat buna relație cu deputatul PSD Sebastian Ghiță, unul dintre apropiații lui Victor Ponta și cel care controlează România Tv, post pentru care, susține azi fostul ministru, Dorin Cocoș ar fi plătit 500.000 de euro la cererea generalului Florian Coldea.
În înregistrări audio datate 16 august 2011, publicate și transcrise de Pagina de Media după depunerea lor la Parchet, Sebastian Ghiță, la acea vreme manager la Realitatea TV, i se confesează proprietarului de atunci al postului, asigurându-l că are o relație deja construită cu Elena Udrea pe care o cunoaște din 2007, legătură care nu depinde de intermedierea lui Dorin Cocoș. „Avem relație deja pusă pe picioare. Doar că Elena, neavând mașinuțe când era mică, ca și Ponta, ca și alții, e zgârcită… Zgârcită rău. (…) Treaba e alta: deci e ca nevastă-mea, înțelegi? Deci ce-i al ei e al ei, ce-i al meu e al nostru. Așa-i și asta. Am văzut-o eu, cu ochii mei. Eu singur am adulmecat-o, când era mai mică, în 2007”, i-o descrie Ghiță lui SOV pe cea mai puternică femeie a Guvernului la momentul respectiv.
RELAȚIA UDREA – „BARONII PDL” ȘI MESAJUL ANTICORUPȚIE. În mesajele publice, Elena Udrea a păstrat fără abateri linia lui Traian Băsescu și a apărat constant Justiția, atacându-i pe cei care nu i s-au raliat. Ceea ce nu a influențat relația sa cu foști sau actuali aleși locali cercetați în dosare penale. De notorietate este susținerea sa necondiționată de către Gheorghe Ștefan – primarul municipiului Piatra Neamț, arestat preventiv în dosarul „Microsoft”, dar și de către Florin Popescu, fostul președinte al CJ Dâmbovița acuzat că a distribuit 70 de tone de pui în campanie electorală pentru a-i mitui de alegători. Ca ministru al Turismului, Elena Udrea a fost, la rândul său, un susținător fervent al aleșilor locali, indiferent de dosarele lor de corupție, dar și al unor miniștri care au ajuns în instanță pentru același tip de fapte. Este cazul Monicăi Iacob Ridzi, căreia i-a cerut demisia abia când presa a început să compare situația sa cu cea a lui Adrian Năstase, afectând imaginea partidului.
Un tipar de reușită
În căutarea succesului politic și a puterii în forma ei completă, Elena Udrea și-a construit, cu precizie matematică, un brand. Arhivele ultimului deceniu, ca și memoria colectivă, păstrează nealterate imaginile candidatei PDL la parlamentare care dă cu mopul în școala 205 din București, pune murături la „Serbările Toamnei”, împletește la televizor sau împarte pantofi cu toc și ciolocată sinistraților de la Tecuci (2008), ale ministrului Turismului care ia Lumină la malul mării pe bicicletă, în ie, cu traistă tradițională și balerini Luis Vuitton, urcă pe cal la herghelia din Mangalia ori lansează pe plajă imnul turistic la impresionante concerte pe bani publici (2009), ale deputatei care se vrea Margaret Thatcher (2012) și ale liderului de partid care sare cu parașuta (2014).
Amplificate în Parlament, prin comisii de anchetă, scandalurile publice care i-au însoțit mandatul – Lumină la Malul mării (mai 2009), logoul și campania „Explore the Carpathian Garden” (septembrie 2009), Gala Bute (noiembrie 2011) – au întărit același brand. La 5 ani distanță, luând în calcul impactul nesemnificativ pe care l-au avut în rândul turiștilor străini, investițiile de anvergură în promovări externe prin firme protejate, ca aceea a Amaliei Năstase, fosta soție a tenismenului, azi senator PSD, Ilie Năstase, se dovedesc, în final, investiții indirecte într-un brand politic.
În intervențiile președintelui, Elena Udrea a fost însă dată constant drept model de reușită – „un ministru bun, un om pragmatic, extrem de loial”. Alături de ea au fost, constant, cât s-a aflat la minister, și primarii PDL și chiar liderii din garda veche ai PDL la a căror înlăturare din Guvern în septembrie 2010 a fost martoră fără a-și ascunde satisfacția.
Mai puțini sunt însă cei care au urmat-o necondiționat într-o construcție politică nouă, tot sub umbrela lui Traian Băsescu. Dincolo de controversele pe care le-a iscat, Elena Udrea a reușit în mai puțin de 10 ani să-și câștige notorietatea la nivel național și chiar să imprime un model de reușită în politică perpetuat: imaginea bate CV-ul.
A intrat în politică având un Mercedes, mai multe afaceri – între care exploatarea parcărilor Capitalei prin compania Dalli -, o garderobă cu accesorii scumpe și un trecut profesional relativ necunoscut. CV-ul său oficial consemnează o scurtă perioadă în avocatură (1997-2004), o licență în Drept, din 1996, la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, la care a și predat până la intrarea în Minister, două cursuri și un masterat în „Securitate și apărare națională” la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. Ca avocat, Elena Udrea a reprezentat RA-APPS în perioada 2003-2004 – încasând astfel peste 2 miliarde de lei returați la intrarea în politică – și i-a obținut achitarea președintelui Băsescu în dosarul „Casa din Mihăileanu”.
Cum a rămas șefa Cancelariei în arhivele Cotrocenilor
Trecerea Elenei Udrea pe la Palatul Cotroceni (4 februarie – 25 octombrie 2005) a rămas rezumată oficial, pe pagina de internet a Președinției, în câteva depeșe. Unele consemnează sec nelipsita-i prezență în deplasările externe ale președintelui, de la ceremonia de semnare a Tratatului de Aderare la UE la expoziția de la Nagoya și până la vizitele sale în Turica ori în Coreea de Sud.
Altele, ieșite din tipare, rețin comentariile prezidențiale fără inhibiții în interviuri de presă scrisă sau la emisiuni tv. „Mi s-a părut umilitor pentru Andrei Pleșu că mari analiști sau inteligenți, cum le spun eu, pentru că sunt inteligenți într-adevăr, au concluzionat că Andrei Pleșu a plecat din cauza Elenei Udrea. E o copilărie să crezi că Andrei Pleșu poate să se împiedice de ceva. Nu se împiedică el de un președinte, darămite de un consilier de stat, cu mult mai puțină experiență, chiar dacă în mod real foarte inteligent, și are marea problemă că e și frumușică”, închidea Băsescu, în mai 2005, episodul plecării lui Andrei Pleșu din stafful său, provocat de Emil Hurezeanu, la Europa FM.
Din definițiile date Elenei Udrea chiar de către Traian Băsescu, arhiva Cotrocenilor reține azi:
Cea mai celebră dintre etichete, găsită flatantă de către adresantă, i-a fost atribuită însă, în 2012, de Victor Ponta: „Elena Udrea a fost întotdeauna un Traian Băsescu în fustă”.
Elena Udrea însăși s-a definit recent în interviul acordat Hotnews după cererea DNA de urmărire penală în cazul său: „Am fost permanent o sursă alternativă de informații la președinte” (30 ianuarie 2015, Hotnews).
* Text publicat parțial în septembrie 2014 în campania „Vreau Președinte”