Primele secvențe din filmul „2012: PARTIDUL POPORULUI MIC, BERE ȘI MANELE”. Cum s-au bătut pe viață și pe moarte „Nelu, Băiat de Zahăr” și „Titi Frumosu”

De 1 Mai au fost alegeri de primar în două sate dobrogene – Bărăganu și Lanurile. În cursă, alături de reprezentanții seniorilor – PSD, PDL și PNL – a intrat, ca independent și omul susținut de PP-DD. Consecința: Dan Diaconescu și apropiații săi au făcut în acest sfârșit de săptămână, o vizită fulger în satele amintite pentru a-și susține candidatul. Spectacolul, început pe lumină, a durat până după miezul nopții, iar filialele sătești ale partidelor, impulsionate de vizita lui Diaconescu, au încins hore și grătare și au răcit sute de litri de bere pentru alegători.

Alegerile de la Bărăganu și Lanurile pot fi considerate un „trailer” al filmului electoral care se va difuza la anul: mici, bere și manele. Citiți în continuare, un reportaj „incendiar” dintre grătarele politice.

Pe urmele lui Dan Diaconescu la Bărăganu și Lanurile

Pe model, „a trecut acceleratul”, președintele viitorului Partid al Poporului-Dan Diaconescu, Dan Diaconescu, a bătut coclaurii județului Constanța, vineri după-amiaza, cu viteza luminii farurilor cu care coloana infinită a mașinilor poporului despica drumul spre litoral.

VIDEO Dan Diaconescu: „Țineți minte că duminica mă votați pe mine iar eu vă dau seara la televizor”

Alegătorii satelor Bărăganu și Lanurile, pierdute în câmpurile nesfârșite ale Dobrogei, nu schimbă cu nimic portretul robot al electorului român. La lumina becurile chioare, cu toții păreau, vineri seara, mulțumiți că așezarea lor trăiește efervescent ultimele ore de campanie electorală. Percepeau plenar evenimentul anului – „a trecut Diaconescu și a promis că ne dă, mamă, și el, ce-o putea” -, ideea că au de unde alege -, „acuma, mă omule, ne-am mai deprins și noi cu ăstea: stăm, cântărim, mergem și la unii,și la alții, vedem ce dă fiecare, și p-ormă, duminică, votăm” -, spectacolul – „a cântat Adi; a venit Axente…”, „Axinte, bre, ce-l botezi?”.

Ca să nu mai vorbim de tensiunea și sensul real al competiției: „Trimite-l, Marinică, p-ăla s-aducă tablele, că mă mănâncă buricele deștelor!!”.

Oameni și locuri

Satele Bărăganu și Lanurile sunt cei doi poli politici ai comunei Bărăganu. Ca să ajungi până la ele străbați 25 de km pe o limbă de șosea șerpuitoare în infinitul câmpului, abătându-te, la Murfatlar, de la drumul Constanței, spre Ciocârlia de Sus.

Fostul primar, pesedist, a plecat la Dumnezeu și i-a lăsat pe oameni să se descurce cum or putea. Acum a venit timpul alegerilor. Cel mai iubit fiu al satului Lanurile este Ion Vasilache. „Nelu, băiat de zahăr”, după cum îl alintă lănurenii, este candidat independent, susținut de Partidul Poporului – neînscris – și de Dan Diaconescu. În cinstea și susținerea sa, președintele PP-DD, însoțit de o trupă de artiști, a vizitat Lanurile, apoi Bărăganu.

Din punct de vedere politic, la Bărăganu lucrurile sunt infinit mai complicate. Bărăgănenii au trei fii, iubiți la diverse intensități, câte unul pentru fiecare partid: PSD, PDL și PNL. Cei trei, fiecare în legea lui, intră în competiție cu favoritul lui DD, pentru primăria comunei.

VIDEO Sârba PPDD

Lanurile liniștite

Seara, satul Lanurile pare pustiu. Doar în fața Căminului, agitație și o pală de lumină. Amețiți de miros, câinii satului se sprijină în limbi de tocul ușii. În spatele ușilor, înăuntru, miroasul amestecat de mici, bere, sudoare și praf plutește peste sala goală. Pe jos, petice de afiș cu fragmente din chipul lui Vasilache, un ziar cu Diaconescu, niște pâine.

Câțiva săteni se îndeamnă la biliard, alți zece stau ciorchine la masă, mănâncă mici și beau bere.

– „Șefu, vino, bre, și ia un mic!”, mă îndeamnă unul dintre alegători, văzându-mă ușor descumpănit, poate vag înfometat.

– „Mulțumesc” spun și mă interesez de eveniment. „A fost Diaconescu?!”

– „Fost”.

– „Și ce v-a spus?”

– „Spus”. „Da’ mata de unde ești, de ne iei la anchetă?!” mă interpelează unul cu berea mai înspumată.

– „De la presă” zic.

– „…Aaaa, așa, păi zi-i așa, mă, omule! A fost Diaconescu, drăguțu. A spus că o să facă tot ce poate să trăim și noi ca oamenii. Și Neluțu, dacă îl alegem, o să puie și el umăru’. A venit cu oameni, cu formație. A cântat…”

– „Diaconescu?!”

– „Nu bre, ăștia ai lui. Pe urmă a dat mici, bere”.

– „Diaconescu?!” întreb iar.

– „Nu, bre, ăștia ai noștri”.

– „Nu, bre – zic și eu nervos că nu sunt înțeles – Diaconescu, a plecat?”. „Nu bre, s-a dus la Bărăganu. Îl găsești acolo.”
Și plec cu o speranță.

VIDEO Miting electoral în Lanurile pentru „Nelu, Băiat de Zahăr”

Bărăganu, pierdut în fum

Bărăganu, o poezie. Întuneric beznă. Zăresc prin praf, în lumina farurilor, două perechi de picioare.

– „A venit Diaconescu?”.

– „Da, e la Cămin”, îmi spune o voce.

– „Și Căminul…?”, insist.

– „Unde e fumul gros”, mai spune vocea.

Opresc în fața unei case pierdute în fum. Mare ce-i drept, dar fără pretenții de cămin. Micii sfârâie pe grătar, lumea, în curte, consumă bere și discută.

– „Aici e căminul?” întreb fără spreanță.

– „Nțț. Căminul e mai încolo. Unde e fum”.

– „Păi și aici e fum”.

Omul mă privește circumspect: „Bine bre, atunci stai aici!” și pleacă. Acomodat cu fumul, încep să văd, să citesc. Pe casă scrie „Sediul PSD”. E clar, sunt în derută. Merg după miros și, trei case mai departe, pipăi, olfactiv, Căminul. Fum, să-l tai cu cuțitul. Căminul gol, câinii înfometați, afișe pe jos, înăuntru niște săteni mănâncă mici, beau bere… Mă gândesc cu groază că, orbecăind prin fum, am ajuns înapoi la Lanurile.

– „Diaconescu?!” întreb stins.

– „Păi, a plecat. Ne-a promis că ne scoate din nevoi și a plecat…”, răspunde cineva.

– „Unde, la Bărăganu?”. „E, la Bărăganu. Aici e Bărăganu. Mata cauți Lanurile?!”

Mă întorc mecanic și plec. Politica pare extrem de complicată în Dobrogea.

Lupta se dă la centru

Înapoi în stradă. De la PSD, răzbate prin fum clinchet de sticle, îndemnuri guturale, câte un chiot. Pe gardul lor, chipul lui „Neague Titu, candidat social-democrat”. Vizavi, între doi stâlpi, un banner cu chipul domanei Luminița Nicuț candidat PDL. O stradă mai jos, afișe cu candidatul PNL, mai mult intuite, după culoarea galbenă, decât descifrate, din cauza întunericului. E limpede că sunt în buricul luptei electorale.
Dar dacă PP-DD și PSD trăiau aproape un festin în ajunul alegerilor, iar PNL se pierduse în noapte, de PDL părea să nu știe nimeni nimic.

„Știți, cumva, unde e sediul PDL?”. „Nu cumva știți…”. În cele din urmă, cineva îmi răspunde cu o mișcare scurtă din cap. Mă întorc: gard în gard cu sediul PSD. Înăuntru, beznă. În curte un domn. „Aici e sediul PDL?”. Îmi face semn către minimarket-ul sătesc din spatele lui. Concomitent, o voce de femeie mă invită înăuntru „Cine vrea să știe de PDL, vorbește cu mine”, spune vocea răspicat.

La Tanti Seian. Conferința de presă

– „Sunteți de la PDL?” întreb intrând. „Aici e sediul?”

– „Lasă fițele! – răspunde femeia cu ochi mari și trăsături orientale. Ce, nu vezi că aici e magazin?! Sediul e alături. Îl făcusem pentru bar. Dar a venit PDL, că să li-l închriez și l-am închiriat. Pe urmă a venit să le închiriez casa. Aia de vizavi. O vezi?! Am vrut să le-o închiriez și p-aia. Dacă iese banul de ce să nu le-o închiriez?! Nu? Pe urmă a venit „Titi-Frumosu”…

– „Titi-Frumosu?!” repet fără nuanță.

– „Da, Titi-Frumosu, ăsta candidatul PSD. Așa i-a zis când a venit în sat, că era frumos. Pe urmă i-a zis Titi-Bogatu…”.

– „Că era bogat…” apuc să zic.

– „Lasă fițele!, zice. Era pe dracu. Unii zic că a venit cu o pereche de chiloți în cur. Da tocmai d-aia e valabil, că a venit cu o pereche de chiloți în cur și acum are de toate. Și angajează și oameni la el la fermă. Să le dea o pâine să mănânce”.

– „Doamnă…”

– „…Seian. Sunt musulmană și trăiesc și eu cum pot din magazinul ăsta…”

– „Așa…”, spun aproape bulversat. „Și ce-a zis Titi-Frumosu?” dau să revin la subiect.

– „A zis: Tanti, îți închiriez eu casa, și-ți dau mai mult. Și i-am închiriat-o”

– „Și PDL-ul?!” întreb.

– „Ce-i cu PDL-ul? N-are nicio șansă. Candidează doamna secretară de la primărie, vecina mea. Cumsecade. Dar n-are șanse”.

– „Secretară? PDL? La primarul care a murit? Păi nu era PSD?”

– „Așa, și? Ce dacă era PSD?”.

– „Nu…” zic.

– „Lasă zisul! Asta e. Luptă electorală, nu jucărie. Dar noi îl alegem pe Titi-Frumosu. Cu 80 la sută”.

– „Și Nelu, băiat de zahăr?!”. „Pe Nelu îl aleg ai lui, de la Lanurile”, zice ferm tanti Seian.

– „Toți?”

– „Toți”, zice.

– „Păi dacă Bărăganu se împarte la trei, iar pe Nelu îl aleg toți lănureni, nu se poate să iasă Nelu?!”

– „Păi dacă suntem proști, se poate. Sigur că se poate”, mai zice femeia.

– „Țigări ai?” întreabă un mușteriu.

– „Ioc”, răspunde Tanti Seian îngândurată.

În consecință, Nelu Vasilache din Lanurile, omul lui DD, e posibil să iasă primar la Bărăganu. Cum s-ar spune, viața după Dan Diaconescu, la sate și orașe, relevă noi și noi perspective.