PSD continuă consultările cu sindicatele și patronatele/ Sorin Grindeanu și Mihai Tudose conduc discuțiile

Partidul Social Democrat vrea să știe de la marile federații și sindicate din țară care sunt problemele reale și ce soluții ar fi pentru a le cuprinde în noul program de Guvernare. Discuțiile sunt coordonate de prim-vicepreședintele Sorin Grindeanu și de președintele Consiliului Național, Mihai Tudose.

Update, ora 15.50:

Reprezentanții BNS au avut discuții cu Sorin Grindeanu și Mihai Tudose. Dumitru Costin- președinte BNS, Grigore Mare- vicepreședinte BNS, Mircea Burlacu- vicepreședinte BNS, Președinte Federația Națională a Sindicatelor Portuare Constanța. La discuție au mai fost prezenți și: Nicolae Buzea- președinte Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate Univers, Gheorghe Chiș- președinte Federația Națională a Sindicatelor Ambulanța, Andy Nagy- vicepreședinte Federația Sindicatelor din Administrația Publică Publisind.

Update, ora 14.45

Propunerile reprezentanților BNS

1) Reducerea fiscalității pe veniturile din muncă și reașezarea sarcinii fiscale între diverse categorii de venituri și între muncă și capital.

Salariații din România asigură, prin impozit pe venit și contribuții sociale plătite peste 40% din veniturile totale ale bugetului public consolidat. Mediul de afaceri asigura în mod direct mai puțin de 8% din veniturile bugetului general consolidat. Veniturile din impozite indirecte, asumate în final tot de gospodării prin consum asigură aprox 33% din venituri, iar veniturile nefiscale, aprox 10%. În plus impozitul pe profit și cel pe proprietate au avut în 2023 cel mai redus grad de realizare, mult sub impozitul pe venit și contribuțiile sociale.

Azi un salariat care câștigă un salariu egal cu salariu mediu plătește impozite și contribuții sociale cu cel puțin 7 puncte procentuale mai mari decât media Uniunii Europene.

În 2024 România are una din cele mai reduse impozitări pe capital, din 31 de state europene România este pe locul 27 cu una din cele mai mici cote de impozitare a profitului companiilor. În plus România are una dintre cele mai mici rate de impunere a dividendelor, doar Bulgaria și Grecia au cote mai reduse decât România.

România trebuie să ia în calcul o reducere a sarcinii fiscale pe veniturile din muncă și totodată echilibrarea poverii între muncă și capital.

2) Reintroducerea progresivității impozitului pe venit.

Peste 80% din salariații din România au câștiguri salariale sub câștigul salarial mediu brut. Astăzi, România aplică o taxare a muncii – contribuții sociale și impozit pe venit, aproape similare în cazul celor care au salarii sub salariul mediu sau peste salariul mediu. O persoană care câștigă un salariu egal cu 67% din salariul mediu plătește impozite și contribuții reprezentând 36,8% din câștigul brut, media europeană pentru această categorie este aprox 26%. Pentru o persoană care are un salariu egal cu salariul mediu – în România se plătesc contribuții și impozit reprezentând 36,9% din brut, în Europa se plătesc impozite și contribuții reprezentând 30,8% din venitul brut. Între 67% din salariul mediu și 100% salariul mediu diferența este în România de doar 0.1 p.p în timp ce în Europa este de aprox 4 p p.

În cazul familiilor cu copii situația este mult mai rea, în special în cazul familiilor monoparentale. Pentru o familie formată din 1 adult și 2 copii, cu un câștig egal cu 67% din salariul mediu brut, în România rată efectivă de impunere este 35,8%, în timp ce media europeană este doar de 16%.

În plus România are cea mai redusă cota de impozit pe venit pentru veniturile mari.

România trebuie să renunțe să mai aplice măsuri fiscale ce au aruncat în capcană salariilor mici aproape 1 milion de salariați și să aplice politici fiscale care într-adevăr să sprijine familiile de salariați.

3) Abrogarea OUG 79/2017,

OUG 79/2017 a reprezentat o eroare de politică fiscală chiar mai mare decât introducerea cotei unice. Mutarea sarcinii contribuțiilor sociale de la angajator la angajat a determinat o precarizare a relațiilor de muncă. Amânarea constanța și evitarea adoptării proiectului de lege pentru aprobarea ordonanței tocmai pentru a evita reluarea dezbaterilor pe această tema accentuează această situație de precarizare. Și în acest moment unii angajatori mențîn această compensare că un fel de bonus, fără a fi inclus în salariu, în unele cazuri această compensare nu a fost acordată sau a fost acordată prin aducerea la salariul minim.

Este contrar normelor europene ratificate de România, dar și convențiilor OIM ratificate de asemenea, că angajații să suporte mai mult de 50 % din sarcina finanțării sistemelor de securitate socială. Reașezarea sarcinii contribuțiilor sociale ar asigura loc pentru reintroducerea progresivitatii impozitului pe veniturile populației.

4) Sustenabilitatea sistemelor de Securitate socială, Cheltuielile sistemului de sănătate și cine le suportă.

În ultimii ani, sistemele de Securitate socială au fost supuse unor presiuni uriașe venite în principal din 2 direcții. Pe de o parte o precarizare a finanțării, astăzi salariații sunt singurii contribuabili semnificativi pentru aceste fonduri, angajatorii și cei ce practică alte forme de ocupare, uneori contracte de muncă mascate, au fost absolviți de această obligație. 5 milioane de salariați trebuie să asigure finanțare pentru 5 milioane de pensionari și servicii de sănătate pentru peste 10 milioane de persoane care din diverse motive sunt asimilate. Pe de altă parte în ultimii ani a existat o presiune imensă la nivelul cheltuielilor pentru creșterea prestațiilor dar și pentru creșterea categoriilor de persoane asistate.

România va începe să se confrunte mai repede decât credem cu problema demografică ceea ce va crea o presiune suplimentară la nivelul sistemelor, în special pensii și sănătate.

Nu facem nimic în acest sens gândind că 2030 nu este mâine, dar este totuși foarte aproape.

Considerăm că pentru salariați deja a fost atins un punct limita de suportabilitate a cheltuielilor sistemelor de Securitate socială. Este nevoie de o discuție deschisă și de asumare pentru a asigura sustenabilitatea pe termen mediu și lung a sistemelor de Securitate socială. Salariații actuali trebuie să aibă garanția că plătesc asigurări pentru un venit sau un serviciu pe care îl vor primi la nevoie.

5) Pregătirea legii pentru plata pensiilor din pilonul 2 și 3

În ciuda prevederilor legale dar și în ciuda faptului că s-a majorat constant cota de contribuție de Asigurări sociale transferată în pilonul 2, nici până în acest moment nu a fost definitivată legea pentru plata pensiilor din pilonul 2.

Anul viitor se împlinesc 20 de ani de la introducerea acestui pilon, au început deja să se pensioneze contribuabili la aceste fonduri iar ei sunt lăsăți în prezent în față a 2 opțiuni prevăzute de lege că opțiuni temporare, să ridice întreagă suma existența în cont în momentul pensionarii sau să primească o suma lunară stabilită după un model de calcul decis de administratorul de fond de pensii, fără nici o regulă, fără nici un fel de asumare.

Pilonul 2 a fost construit în idea de a asigura completarea veniturilor din pensii pentru pensionarii din sistemul public, contribuția a fost obligatorie, plata unei pensii de un anumit nivel s-a refuzat în mod constant să se introducă că obligație a administratorului. Acum este lăsat să decidă și ce beneficii plătesc și în ce formă. COntribuabilul este captiv iar statul nepăsător.

6) Politică salariului minim și inegalități salariale

Salariul minim a reprezentat în ultimii 20 de ani singură pârghie reală de a influență nivelul salariilor în România. În condițiile distrugerii negocierilor colective o astfel de pârghie a devenit un instrument folosit politic de la caz la caz. În aceste condiții România are azi o distribuție salarială cât se poate de deficitară.

Dacă în Uniunea Europeană, raportul celor cu salarii mici este de 3 salariați cu venituri mici din fiecare 20 de salariați, în România, raportul este de 7 salariați cu venituri mici la fiecare 20 de angajați. Inechitatea distribuției salariale din România este demonstrată și de ponderea angajaților care căștiga sub salariul mediu pe economie, doar 2 din 10 salariați au venituri mai mari decât cel mai recent câștig salarial mediu brut disponibil în urmă comunicărilor INS.

În acest context o transpunere cât mai corectă și aproape de spiritul European a directivei privind salariile minime adecvate este esențială pentru România. Transpunerea nu trebuie să fie însă una de suprafață și în continuare excluzând partenerii sociali din mecanismul de stabilire a salariului minim.

7) Ocupare precară și muncă la negru

În ultimii 30 de ani a existat foarte puțînă preocupare în România pentru ocupare de calitate. Modificarea codului muncii și a dialogului social în 2011 au desăvârșit această fragilizare a relațiilor de muncă.

În mod frecvent angajații și reprezentanții lor se confruntă cu abuzuri, autoritățile sunt complet dezinteresate în a stopa aceste abuzuri. În unele cazuri se întâmplă chiar în curtea companiilor de stat.

Pe de altă parte din ce în ce mai multe categorii de ocupații și-au folosit capacitatea de influență pentru a obține statute speciale, adică reglementary speciale pentru relații ce pot fi în mod evident catalogate că relații de muncă.

Persoane ce lucrează că microîntreprinderi sau pfa-uri, contracte de activitate sportive, lucrător cultural, etc sunt doar câteva excepții acceptate de autoritățile române care permit acestora să desfășoare activități cu tratament fiscal favorabil.

Doar salariații sunt singurii ce plătesc din ce în ce mai multe impozite, răspunsul lor la povara și disprețul arătat – au părăsit țară sau acceptă să lucreze la negru.

Muncă la negru este deja o plagă pentru piață muncii din România, dacă nu se iau măsuri această se va croniciza, cei ce azi lucrează la negru vor deveni în câțiva ani povara sistemului de Securitate socială.

8) Negocieri sectoriale

Este dovedit faptul, inclusiv pentru România, că există o corelație semnificativă între existența sindicatelor representative și negocierile collective pe de o parte și creșterea salariilor oe de altă parte.

În ciuda modificărilor operate în legea dialogului social negocierile colective în special cele sectoriale, sunt în continuare aproape inexistente.

România are un angajament de asumat pe transpunerea directive privind salariile minime adecvate, respectiv să prezinte un plan de măsuri pentru a ajunge la 80% grad de acoperire prin contracte colective, azi suntem la 30%.

Prin măsuri de tip informări și conștientizări nu vom crește niciodată gradul de acoperire, în fapt gradul de acoperire este atât de ridicat datorită sectorului bugetar.

Asumarea dreptului de a fi partener reprezentativ trebuie să vină cu drepturi dar și cu obligații. Rațiunea pentru a înființa federații sindicale sau patronale este aceea de a negocia sectorial, ori când organizațiile se sustrag acestei obligații atunci au alte agende decât cea specifică partenerilor sociali.

9) Condiții de muncă

Există foarte puțină preocupare în România pentru condiții de muncă, nimeni nu verifică ce condiții de muncă se oferă de către unii angajatori, nimeni nu evaluează care e impactul unor tehnologii de producție asupra stării de sănătate a lucrătorilor.

Compensațiile pentru activitate desfășurată în condiții de muncă ce afectează starea de sănătate au fost diminuate, așa cum s-a întâmplat prin diminuare cotelor de contribuții plătite de angajator sau la diminuarea numărului de ani de reducere a vârstei de pensionare pentru cei ce au lucrat în condiții deosebite sau speciale de muncă, dar nu s-a făcut nimic pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă. Nimeni nu are nici o preocupare în a monitoriza respectarea respectarea în mod real a prevederilor legale în domeniul sănătății și securității în muncă.

Așa se explică și faptul că România are una din cele mai mari rate de incidența a accidentelor de muncă soldate cu deces, deși are o rată extrem de redusă a accidentelor de muncă. Autoritățile nu fac nimic pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, nici măcar să oblige angajatorii să facă determinări care să evalueze riscurile la care se expun lucrătorii.

10) Corelarea sistemului de educație cu cerințele pieței muncii

Nevoia de corelare între sistemul de educație și piață muncii este o teza discutată de foarte multă vreme, cu toate acestea nu s-a făcut aproape nimic în acest sens, nici dinspre piață muncii, nici dinspre educație. Piață muncii nu este capabilă să-și evalueze nevoile de competențe iar sistemul de educație preferă să rămână în aceeași parametrii, mai degrabă luând în calcul specializările cadrelor didactice existente și mai puțîn raportat la cerințele pieței muncii.

Rată șomajului în rândul tinerilor este una foarte ridicată, de fapt este doar o raportare pe hârtie pentru că cei mai mulți dintre aceșți tineri lucrează în afară țării, adesea fără forme legale.

România importă forță de muncă și acceptă să risipească resurse în educația tinerilor ce nu întorc nimic din investiția făcută în ei. Deși forță de muncă este din ce în ce mai greu de găsit pentru România resursă umană este în continuare lipsită de interes.

UPDATE, ORA 13.25

La sediul PSD au fost prezenți la consultări: Bogdan Hossu- președinte Confederația Națională Sindicală Cartel Alfa, Vasilică Gogescu- vicepreședinte Confederația Națională Sindicală Cartel Alfa și Vasile Zelca- vicepreședinte Confederația Națională Sindicală Cartel Alfa.

UPDATE, ORA 12.20

Ștefan Niculae, Federația Agro Star, a participat la discuții alături de Sorin Grindeanu și Mihai Tudose.

UPDATE, ORA 11.30

Mihaela Niță- Asociația Națională a Băuturilor Răcoritoare (ANBR), Radu Lăzăroiu- directorul general al Romaqua Group
și Constantin Bratu- director general Asociația Berarii României.

Marți dimineața, discuțiile au început cu reprezentanții FORT, Federaţia Operatorilor Români de Transport.

Eugen Luha- președinte Federația Sindicatelor Gaz România și Florin Bercea- președinte FSLI Petrol Energie.

Discuțiile vor continua

Blocul Național Sindical informează că va participa la consultările inițiate de Partidul Social Democrat. Întâlnirea va avea loc mâine, 1 octombrie, ora 15.00. Delegația BNS va fi condusă de președintele BNS, Dumitru Costin.

În curs de actualizare!

CITEȘTE ȘI:

Mihai Tudose, despre noul PROGRAM de guvernare, după discuțiile cu patronatele: ,,Noi ne-am notat, o să vedem și cum se cuplează pe programul nostru”