Revoluția din 89, de la schimbare la destabilizare
Este una din concluziile Raportului Comisiei Speciale a Senatului privind evenimentele din 1989. Conform acestui raport, două publicații franceze refac drumul dezinformării din decembrie 1989, găsind la capătul firului Agenția de presă est-germană AND. Ulterior, li se alătură Liberation și Europa liberă. Miza: agitarea spiritelor prin exagerarea numărului de morți de la Timișoara.
Prezentăm capitolul dedicat rolului mass-media internațională în Raportul Comisiei Speciale a Senatului privind evenimentele din 1989:
Cum și-a împărțit presa rolurile
„Principalele mijloace de acțiune au fost și sunt radioul, televiziunea și presa scrisă. Dar trebuie menționat că, în general, radioul a acționat în special asupra populațiilor locuitoare în țările din est, iar presa scrisă și televiziunea au avut misiunea expresă de a informa sau
În cursul anului 1989, atât postul de radio Europa Liberă, ca și covârșitoarea majoritate a presei vorbite sau scrise din exterior au intensificat activitatea în scopul destabilizării situației din țările comuniste est-europene și crearii unor premize pentru răsturnarea regimurilor totalitare existente în aceste țări. Sunt suficiente exemplele când presa a fost folosită mai eficient în „războiul convențional” și în acest scop au fost puse la punct experimente în diferite zone ale lumii programe de acțiune, sub ducerea și auspiciile serviciilor secrete ale unor state. Este un lucru dovedit că în majoritatea cazurilor presa scrisă, peste 67%, conține știri pornind de la reflecții și opinii emanate de la deținătorii puterii politice și economice.
Din interese politice, în mass-media, se acordă mai multă atenție interpretării faptelor decât acestora în sine, iar din această cauză difuzarea este în majoritate incorectă. Mai trebuie adăugat, că s-a constatat o flagrantă inegalitate de tratament aplicată diferitelor evenimente petrecute unde, ca de exemplu exagerări voite fără suport faptic și de care nu a fost scutită nici țara noastră. Putem astăzi să afirmăm că România a constituit chiar un exemplu al manipulării prin
Aici Radio Europa Liberă…
Încă din perioada Războiului Rece, s-a acționat asupra țărilor din estul Europei cu mijloace de emisie radio în limbile lor naționale. Astfel, au putut fi proliferate zvonuri false și la adresa acțiunilor revoluționare din țara noastră, în decembrie 1989, potrivit cărora la Timișoara ar fi fost 532 morți, 1.282 răniți. 13.214 arestați, 7.613 condamnați la moarte; știrile cu referire la
Zvonul lansat are la origine o dezinformare deliberată probabil, cu o singură sursă (după opiniile unora, Radio Europa Liberă). Este bine cunoscut că Agenția Guvernamentală de Informații U.S.I.A. a avut un buget anual de un miliard dolari, pentru anul 1989 și avea misiunea de a răspândi în lume versiunea americană a unor evenimente, precum și justificarea în replică a unor acțiuni. De menționat, că această agenție, conține posturi de radio de propagandă ca: Vocea Americii, Europa Liberă, Radio Libertatea (pentru fostul U.R.S.S.) etc. Numai Vocea Americii a fost subvenționată în anul 1989 cu 260 milioane dolari. (Celsius, nr.15 ianuarie 1989 pag. 16).
În perioadele de criză și tensiune internațională, aceste posturi își redublează eforturile cu scopul, declarat de a
Dacă unele posturi radio, se limitează la apărarea unor interese politice ale guvernelor ce le finanțează, Radio Europa Liberă manifestă influențe majore în treburile interne ale țărilor din Europa Centrală și de Vest. Astfel, domnul Juraj Vaculik, lider al studenților praghezi afirma că
Este clar că la sfârșitul lunii ianuarie 1990, devine pentru oricine o certitudine faptul că
Cea mai mare păcăleală de la inventarea televiziunii
Ar fi fost necesar și cinstit, ca publicațiile respective, să dea dezmințiri pe primele pagini.
Numeroase exagerări și irealități au fost difuzate prin presă și TV cu referire la victimele din Timișoara. Nouvelle Observateur: 28 decembrie 1989:
Zvonurile și miturile politice, sursa de informare
Constrânsă să exagereze senzaționalul în foarte multe cazuri, media internațională se angajează de bună voie pe o serie de piste false. România devenise în acea perioadă zona cea mai palpitantă. Fosta zonă închisă și secretă pentru ziariști, devenea instantaneu deschisă, fără interdicții în filmări și informații.
Cu referire la conducerea din bunker
Pentru a influența propriile națiuni asupra pericolului comunist că
Tortura, miile de morți – simboluri ale Revoluției române în lume
Săptămânalul francez Le Nouvelle Observateur din 05.04.1990 și cotidianul Liberation din 04.04.1990 au încercat să reconstituie drumul informațiilor privind România în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Prima depeșă sosește pe 20 decembrie de la Agenția de presă est-germană ADN, precum că, la Timișoara ar fi între 3000 și 4000 morți în timpul confruntărilor din 16-17 decembrie 1989, iar tot în aceiași zi, redacția ziarului Liberation primește un telefon de la Radio Europa Liberă, stabilit la München, că are cunoștință de o notă secretă emanând de la Securitate și adresată cabinetului 2 (Elena Ceaușescu) din care rezulta numărul victimelor din Timișoara de 26.460. Informația provine de la niște persoane al căror nume nu a fost reținut.
Pe 22 decembrie 1989 ADN revine cu precizarea victimelor, iar Agenția de presă Taniug reia imediat informația. În aceeași zi, AFP citind martori unguri furnizează date în legătură cu numărul morților care însă crescuse cu încă 30. Informația fusese lansată de ziaristul Andrasi Aczel de la canalul unguresc MTV.
Victime jupuite de vii, copil scos din pântecul mamei
Ziarul Die Morgen adaugă că
Sub titlul
Le Soir din 28 decembrie 1989 relatează:
În concluzie, raportul senatorial notează: „Astăzi adevărul este cunoscut. A fost vorba de o monstruoasă campanie de minciuni dusă de comun acord de mass-media Occidentală și de agenții de presa reformatoare din est. Scopul lor în România era, să asmută masele pentru generalizarea revoluției în toată țara, iar în Occident se urmărea reușita unei enorme campanii de propagandă contra comunismului și pregătirea spiritelor așa cum sugera Ronald Dumas, ministrul francez de externe